Ziua în care mi-am pierdut mama
Mi-am pierdut mama la vârsta de 14 ani. Atunci, imediat nu am realizat cât de dureros este și cât de dureros va fi. Pentru că durerea și tristețea rămân și le simți zilnic, doar că nu la fel de intens. A fost răpită de o boală nemiloasă, în doar trei luni în care nu am înțeles ce se întâmplă. Mi se părea că trăiesc viața altcuiva, care se derulează cu o viteză mult prea mare pentru a-i putea face față. Nici când știam că este ultima zi în care o voi vedea nu am putut să cred. Mi se părea imposibil să rămân fără mamă.
În ziua în care mama mea a murit era acasă, în dormitor, cu tatăl meu. Iar eu stăteam în cameră alături de sora mea. Nu voi uita niciodată durerile pe care le-a simțit atunci, pe care nu le putea calma niciun medicament. Mi-au rămas întipărite în suflet plânsetele ei. Iar în clipa în care a murit am știut că o bucățică din lumea mea a luat sfârșit. Din acea clipă am devenit brusc un adult, o adolescentă care a simțit că trebuie să devină responsabilă și să aibă grijă de familia sa.
Nu am putut plânge un an. I-am simțit lipsa, evident, în fiecare zi. Încercam să îmi amintesc constant clipele petrecute cu ea pentru a nu-i uita chipul. Nu am vărsat însă nicio lacrimă la înmormântare și nici mult timp după. Cumva, o perioadă de multe luni, am simțit că inima mea a împietrit. Că nu mai poate simți. Atunci nu am înțeles ce mi s-a întâmplat. După, privind în urmă, am realizat că atunci trăisem cel mai mare șoc al vieții mele. Nu te poate pregăti nimeni pentru o viață în care nu mai ai cui să îi spui...mamă. Am avut colegi și prieteni care nici ei nu au știut cum să reacționeze. Atunci i-am condamnat că m-am trezit singură, într-o situație pe care nu o mai trăisem. Astăzi îi pot înțelege, nici eu nu aș fi știut ce să fac în locul lor.
Am fost mult timp supărată pe Dumnezeu pentru că a luat-o de lângă mine. Pentru că a lăsat-o pe Pământ atât de puțin timp. Am vrut să îl alung din inima mea. Dar am înțeles, în timp, că a avut nevoie de ea, acolo Sus, pentru lucruri mai importante. Am acceptat că are nevoie de oameni buni care să îi fie alături. Am știut că a avut nevoie de un înger. Când am înțeles și am acceptat, inima mea a putut din nou să bată și să simtă.
Mama era jumătate din mine
Eu eram jumătate din mama mea, iar ea era jumătate din mine. Nu am realizat cât de mult am iubit-o până după ce am pierdut-o. În general așa se întâmplă în viață, nu apreciezi ce ai decât după ce lucrul sau omul respectiv dispare din viața ta. Mama mea era atât de blândă, ca o adiere de vară și cu un suflet ca pâinea caldă. Nu ar fi putut face niciun rău nimănui. Deși nu am petrecut atât de mult timp cu ea cât mi-aș fi dorit, am simțit dintotdeauna din partea ei un sprijin necondiționat. Nu cred că m-a certat vreodată cu adevărat, mai degrabă mă dojenea pentru că nu eram destul de ordonată. Și cu toate acestea, deși repeta de zece ori să îmi fac curat în cameră și o ignoram, a unsprezecea oară tot ea ajungea să intervină.
Am avut noroc de o mamă bună, nu știu dacă toți au la fel. Și nu spun asta doar pentru că a fost a mea, ci pentru că prin toate gesturile, acțiunile și vorbele ei emana bunătate. Mama mea era o femeie frumoasă și cochetă, fără însă a fi cheltuitoare. Modestă și mereu curată și îngrijită, transmitea un aer de eleganță și feminitate. Folosea același parfum, cu mireasmă de magnolie și îi simt și acum în nări aroma delicată. Era născută într-o lună de primăvară și prin felul ei de-a fi simțeai asta.
Îi simt lipsa mai ales primăvara, de 1 martie sau de Ziua Mamei sau când sunt tristă și aș vrea să mă țină în brațe și să îmi spună o vorbă bună. Sau când este ziua mea de naștere și mi-aș dori să mă vadă cum suflu în lumânările de pe tort. Îi mai simt lipsa când îmi privesc copilul și mi-aș dori din suflet să îl poată ține de mână și să îl poată îmbrățișa. Privesc la bunicii din parc, care își plimbă nepoții, care îi răsfață cu dulciuri sau care petrec vacanțe delicioase cu ei și mi-aș fi dorit să o văd și pe la fel, să îi simt prezența constant.
Sunt sigură, pe de altă parte, că mă veghează. Nu doar pe mine, ci și pe fiul meu. Că ne este alături la fiecare pas, la fiecare încercare grea din viață. Îi simt mâna blândă și vorba caldă în inimă și în gând. Au fost câteva momente în viața mea și a fiului meu în care am trecut prin încercări grele și am simțit cum mi-a întins mâna să mă scoată din ele. Mi-a dat curaj și speranță, nu doar o dată, iar acum sunt convinsă că de fapt jumătatea pe care am simțit că am pierdut-o va rămâne pentru totdeauna în mine. Pentru că mama mea face parte din mine. Iar eu, la rândul meu, fac parte din fiul meu. Indiferent că mă voi afla pe acest Pământ sau nu.
Mamele nu dispar când mor. Mamele trăiesc veșnic, prin copiii lor. Mamele sunt cele mai bune suflete de pe Pământ. Mamele sunt sacrificiu dus la extrem, sunt suflet în cea mai pură formă. Mamele sunt acele ființe care refuză porția lor cartofi prăjiți pentru că știu că este preferata copilului, care se trezesc cu noaptea în cap să prepare clătite înainte de a pleca la muncă, care nu-și cumpără un ruj pentru a cumpăra o rochiță cu paiete și ponei, care nu adorm decât după ce ți-au dat pe frunte un pupic de noapte bună. Toate mamele sunt îngeri, chiar dacă nu sunt în Ceruri. Iar privind în jur nu pot decât să îi invidiez pe cei care le au alături și acum, la maturitate, pe mamele lor. Care pot împărtăși cu ele bucurii și necazuri. Mi-aș fi dorit să îi spun cât de mult o iubesc.
Voi nu ratați această ocazie. Spuneți-le acum, sunați-le sau scrieți-le un mesaj, dacă nu aveți suficient curaj. Pentru că vine pentru toți acea zi în care nu veți mai putea. Aveți grijă de mamele voastre, de părinții voștri, în această perioadă grea. Virusul acesta nemilos îi poate lua de lângă voi și nu veți putea să le țineți mâna care v-a crescut pe patul de spital, nu veți putea să îi îmbrățișați, să le fiți alături să le dați putere să lupte cu moartea. Dar, cel mai important, stați acasă pentru ei și când este nevoie, cât mai rar, dacă puteți, ajutați-i cu cumpărăturile de bază, pentru ca ei să nu se expună pericolului.
Urmareste-ne pe Google News
