Cand ai un copil este imposibil sa nu iti faci cunostinte printre alti parinti, sa nu interactionezi cu ei si cu copiii lor si sa nu le observi comportamentul. Suntem diferiti, si accept asta, insa uneori ajung la exasperare cand unii parinti pasesc inconstient sau voit in niste tipare dezastruoase care afecteaza pe cei din jurul lor. Sper ca v-am facut curiosi, dragi parinti, pentru ca in acest caz curiozitatea nu omoara pisica ... dimpotriva, o educa. Asa ca, tineti cont ca acest editorial este extrem de subiectiv, ca imi puteti judeca parerea si ca daca simtiti ca intrati intr-o anumita categorie, nu este decat un semnal de alarma pe care trebuie sa il declansati.
Parintii IMPASIBILI
As putea sa scriu un roman, cu sute de personaje desprinse dintr-un roman de Dostoievski daca as incepe a descrie toti parintii impasibili pe care i-am cunoscut. Mamele care stau la o bere in parc (da, ati citit bine, O BERE!) si privesc nepasatoare cum copilul lor se arunca in cap pe tobogan si darama alt copil, tatii care fumeaza in grup, intr-un nor urias, si refuza sa cedeze rugamintilor copiilor de a purcede la orice activitate i-ar putea implica. Apoi mai sunt parintii care cred ca isi cresc copiii in stil nordic: lasa-l sa faca ce vrea si sa se descurce singur in orice situatie. Vrea sa iti bata copilul ... daca reuseste, bravo lui, va fi un lider, daca nu reuseste, tot lider va fi, ca se va cali in "focurile razboiului" pentru jucarii. Sa nu mai spun de parintii ipocriti, care vad ca al lor copil este violent, ca are un comportament abuziv fata de alt copil sau chiar si adult, si "striga" in soapta: "Ionut, termina, nu-i frumos", si apoi isi vad de telefonul lor, si isi mangaie copiii mandri pe umar apoi. Nu am niciun interes pentru modul in care isi educa alti parinti copiii lor, insa acolo, in casa lor, in patratelul lor. Daca alegerea lor imi afecteaza mie modul in care imi cresc copilul, atunci avem o problema, si am dreptul sa ii evit, sa ii judec si sa ii detest.
Parintii ELICOPTER
Toti am trecut prin asta la un moment dat ... La polul diametral opus parintilor impasibili, sunt parintii elicopter care "zboara" cu zgomot in jurul copilului lor, si automat, si in jurul copilului tau, si il pazeste pe al lui mai ceva ca pe sfintele moaste. "Ai grija, nu pune mana in nisip, nu te urca pe tobogan, nu alerga, nu te tranti pe jos ... nu ma intereseaza ca pe Andrei il lasa, tu nu ai voie." Nici pe mine nu ma intereseaza ca parintele elicopter nu il lasa pe copilul lui sa faca mai nimic, insa, copilul astfel ingradit va prinde ura pentru ceilalti copii, care au libertatea dorita, atat de necesara in copilarie, iar frustrarea lui va avea la un moment dat repercursiuni asupra celor din jurul lui. Asa ca uneori sunt exasperata cand un astfel de parinte se insinueaza in grupul de copii, care se joaca frumos in nisip, le strica joaca si incepe sa dea ordine, chiar daca numai copilului lui. Lasa-l sa se joace, lasa-l sa mai si cada, sa alerge, sa faca multe castele de nisip, sa isi toarne apa in cap ... pentru ca asta inseamna sa fii copil.
Parintii BIO
Sunt adepta alimentatiei bio, ma informez in aceasta privinta, si incerc sa ii ofer copilului meu mancare cat mai sanatoasa. Insa, cand te intalnesti cu o mama care este obsedata de tot ceea ce inseamna sanatos pentru copil, lesini la propriu de la modul in care iti judeca fiecare decizie. Mi se mai intampla sa ii mai dau fetitei mele o acadea, o bucata de ciocolata, un cartof prajit. Nu fac asta zilnic, insa ii dau, pentru ca stiu ca daca ii refuz astfel de mici placeri, tentatia va fi mult mai mare pentru ea, mai ales cand va creste si va lua decizii singura. Mi s-a intamplat o data sa fiu admonestata ca ii dau sa bea apa din recipient de plastic, si nu de sticla. Sau ca folosesc detergenti de curatenie chimici, si nu bio. Alta data sa mi se spuna ca numai anumite tavi, cratite si tigai sunt bune pentru copil, din ceramica, iar cele de alt fel sunt nocive, si ca, ce fac, am de gand sa imi imbolnavesc copilul??? Nu are rost sa va mai spun ce ganduri mi-au trecut in acel moment prin cap, si, chiar nu imi este rusine cu ele. Imi inteleg datoria de mama, fac alegerile pe care le consider eu sanatoase pentru copilul meu, si cred ca m-am descurcat foarte bine pana acum. Daca tu ai ales sa fii mama perfecta, nu trebuie sa fiu si eu. Bravo tie, ca reusesti sa faci totul conform principiilor tale. Asta fac si eu!
Parintii ANTI-VACCINARE
Cate strigate nu au fost si sunt cum ca vaccinurile sunt periculoase, ca ne omoara copiii, ca suntem mintiti? Multe, mii, milioane, peste tot in lume. Asa ca, fiind o mama responsabila, m-am asezat in fata internetului si m-am apucat de documentare. Dupa documentarea intensa si atenta, am facut vaccinurile fetitei mele fara sa ma gandesc de doua ori. Si tot aceasta documentare m-a ajutat cand am fost dusa in pragul exasperarii de parinti care nu vor sa isi vaccineze copiii. Si care nu au deloc argumente solide in acest sens. Nu de multe ori mi s-a spus ca rujeola nu este mortala, ca daca face va trece cu bine peste. In 2012 doi copii au murit in Romania de la rujeola! Cifrele sunt cele care spun totul. In 1991 in Romania erau 2500 de cazuri de tuse convulsiva, acum daca mai intalnim 10 cazuri pe an. Mai sunt argumente cum ca toate companiile farmaceutice vor sa isi scoata bani din vanzarea vaccinurilor. Iarasi cifre: pentru un vaccin ROR statul plateste 10 Euro, si vaccineaza aproximativ 65.000 de copii, deci se incaseaza o suma de 650.000 de euro pe an. Statul a platit 3 milioane de Euro pentru epidemia de rujeola si rubeola din 2011-2012, fara sa includem si banii pe care i-au scos parintii din buzunare pentru spitalizari si altele. Va recomand un articol foarte bine documentat in acest sens aici. Sa nu mai spun ca apogeul a fost, cand o mama a decis sa nu mai faca vaccinuri fiului sau pentru ca la primul a facut febra si ea nu a dormit toata noaptea. Oare mai are rost sa ne intrebam care este gradul ei de informare in acest sens? Nu detest parintii anti-vaccinare prea tare, iar cu cei care au argument solide chiar nu am nimic, insa nu pot sa ii suport pe cei care nu au citit nimic in aceasta privinta, si iau decizia numai asa, pentru ca vor sa fie altfel, pentru ca le este mai comod sau pentru ca au auzit de la cineva. Maturizati-va, este in joc viata copilului vostru!
Parintii pro nastere naturala si pro alaptare
Pe aceasta tema este foarte mult subiectivism, si, din pacate, foarte multe rautate si ura. Sunt una dintre mamele care a fost nevoita, din motive medicale, sa nasca prin cezariana (nu, nu din cauza ca am miopie sau ca imi este teama de durere) si sa nu poata alapta (nu, nu din cauza ca sanii mei nu au produs lapte). Aveti idee, dragi mame, care ati nascut natural si care ati putut sa alaptati, cat este de dureros pentru o mama care nu poate face asta cand o judecati, o blamati si o invinuiti? Cand afirmati cu tarie ca nu este mama pentru ca nu a trecut prin durerile nasterii? Sau ca al ei copil este mai putin inteligent, ca se va imbolnavi, ca nu va fi niciodata la fel de iubit si la fel de bun ca un copil alaptat? Inainte sa aruncati sageti de ura, si sa judecati astfel de mame, ganditi-va putin la sufletul lor si intoarceti putin si roata. Ele nu va judeca pe voi, nu va stigmatizeaza, nu incearca sa va faca sa va simtiti mai putin mame. Dimpotriva, au toata aprecierea si tot respectul pentru voi. Deciziile pe care fiecare mama le ia in ceea ce priveste corpul ei si copilul ei sunt ale ei. Responsabilitatea ei cea mai mare este sa se informeze inainte sa ia astfel de decizii. Daca s-a informat, daca a luat in considerare parerile avizate, daca nu face niciun rau ei sau copilului ei, rezultatul decizional este al ei si numai al ei si nimeni nu are dreptul sa o judece.
Sunt sigura ca parerile mele de mai sus vor naste multe controverse, si ca vor fi multi parinti care nu vor fi de acord cu mine. Insa, din nou, subliniez ca libertatea noastra isi descrie definitia numai atunci ca oferim libertate celorlalti, fara sa ii judecam, daca si ceilalti ne respecta libertatea noastra. Traim intr-o lume care in fiecare secunda demasca nebunie, violenta, ipocrizie, intoleranta si cu totii vrem o lume mai buna. Si o lume mai buna porneste de la copiii nostri, si este responsabilitatea noastra, pe de o parte sa dam exemplu, iar pe de alta parte sa ne crestem copiii in spiritul bunului simt si al libertatii care angajeaza in egala masura respectul reciproc.
Cu drag,
Gabriela Paladi
Redactor Sef Qbebe
Urmareste-ne pe Google News
