Refuz să cumpăr cadouri pentru toți copii mei, doar pentru că este ziua unuia dintre ei

Refuz să cumpăr cadouri pentru toți copii mei, doar pentru că este ziua unuia dintre ei!

A fost luna aniversărilor în casa noastră. Fiul nostru tocmai a implinit 2 ani, iar fiica noastra de 3 ani a fost foarte încântată să vadă toate baloanele și cadourile. Bineînțeles, nu erau pentru ea. Ea știa asta. Cu o seară înainte am împachetat împreună un cadou. A petrecut 30 de minute decorând o felicitare pentru frățiorul ei mai mic. Înțelege foarte bine acest concept de zi de naștere.Cu toate acestea, avea să fie o zi foarte grea pentru ea.

Săptămânile dinaintea acestei zile am fost îngrijorată că, atunci când îl va vedea pe fratele ei deschizând cadourile în care se aflau noile camioane și mașinuțe Paw Patrol (amândoi iubesc acest desen animat), va fi devastată de faptul că nu va primi nimic. E mai mare, așa că mă temeam că se va supăra și va încerca să i le ia. Copiilor mici, în special fraților, le este incredibil de greu să împartă, ceea ce este un lucru perfect normal. Dar asta nu face ca lucrurile să fie mai ușoare!

Câțiva dintre prietenii mei (cu și fără copii) mi-au sugerat să îi iau și ei câte ceva cadouri, ca să nu se simtă exclusă: „De ce nu-i iei și ei o camionetă sau o mașină mică? În acest fel, poate deschide și ea un cadou și nu se va simți tristă.” Dar, după părerea mea, acest lucru este ridicol și vreau ca ai mei copii să învețe că nu este întotdeauna vorba despre ei. Să îi privească și să îi sărbătorească pe alții nu este ceva ce vine întotdeauna natural copiilor mici.

În universul unui copil, lucrurile se învârt adesea în mod natural în jurul său. Chiar din momentul în care se naște. Și astfel, pe măsură ce trece timpul, el trebuie să învețe că nu este întotdeauna vorba despre el. Cred că dacă îi dai și fratelui un cadou nu rezolvi nicio problemă, ci doar o eviți pe termen scurt. Trebuie să sărbătorim și să dăruim celorlalți și, uneori, asta înseamnă să nu primim nimic, cu excepția bucuriei de a vedea fericirea pe chipul persoanelor dragi.

Și astfel, copilul meu de trei ani nu a primit niciun cadou!

S-a trezit devreme și a văzut balonul uriaș în forma cifrei 2, frumoasele cadouri cu ambalaje colorate, toate așezate lângă un balansoar tip căluț nou-nouț. Erau multe. Era emoționată. Când a ajuns să le deschidă și a văzut ce sunt, a vrut să se joace cu toate. Dar nu erau pentru ea, așa că a trebuit să încerc să-i explic, din nou, acest lucru. I-am spus că vrem ca frățiorul ei să se bucure mai întâi de cadouri, pentru că este ziua LUI de naștere și că le va împărți cu ea mai târziu, când va fi pregătit.

Și da, recunosc că a fost un moment greu pentru ea să-l vadă cum își primește toate acele jucării noi. Pentru orice copil de trei ani ar fi fost greu. Dar cum altfel vor învăța? S-a lasat cu siroaie de lacrimi, tipete si incercari de a smulge jucariile din mainile celuilalt timp de aproximativ 30 de minute.

Dar, după tristețea inițială, l-a întrebat frumos pe fratele ei dacă vrea să împartă. A făcut-o. Și s-au jucat împreună. Și apoi, la petrecerea de ziua lui, a fost foarte fericită să-l privească cum își deschide cadourile. I-a urmărit entuziasmul și știa că mai târziu îi va veni și ei rândul.

Nu spun că va funcționa de fiecare dată. S-ar putea să fi fost un caz izolat. Dar îmi mențin cu tărie decizia de a face ca ziua de naștere a fiecărui copil să fie doar despre el, nu despre vreunul dintre frații săi.