O istorie neştiută a Mărţişorului

Prima zi din Martie este numită în poporul român "Cap de Primăvară". Primele semne ale mult aşteptatului anotimp sunt ghioceii, care de cele mai multe ori îşi fac apariţia timid, printre petele de zăpadă netopită.

Mărţişorul a încetat să mai fie o simplă podoabă purtată de românce. Acesta este recunoscut la nivel internaţional şi a devenit cunoscut ca una dintre cele mai vechi tradiţii româneşti. Foarte mulţi ştiu cum arată, însă cu mult mai puţini îi ştiu istoria.

Semnificaţiile mărţişorului

Un fir alb împletit cu unul roşu, nimic mai simplu, nimic mai obişnuit. Însă, de ce au fost alese aceste culori şi nu altele, s-a gândit cineva? Iată câteva dintre semnificaţiile mărţişorului.

Nu se ştie cu exactitate prima zi în care s-a sărbătorit mărţişorul, însă se presupune că a fost acum mii de ani. Prima zi din Martie era considerată zi de sărbătoare pentru romani. Aceştia îl comemorau pe Zeul Marte, responsabilul recoltelor şi al animalelor.

Pentru strămoşii daci, în ziua de 1 Martie se sărbătorea începutul unui Nou An. Mărţişoarele erau considerate amulete aducătoare de noroc şi fertilitate. Ei le purtau la gât, sub forma unor pietricele de râu, vopsite în roşu şi alb. Cu timpul, aceştia au început să poarte bănuţi de aur, argint sau bronz. Bănuţul era ales în funcţie de statulul social, însă toate erau legate cu două fire de lână roşu-alb împletite. Roşu semnifica sângele, soarele şi viaţa, adică femeia, iar albul era considerat puritatea şi claritatea apelor, echivalentul înţelepciunii bărbaţilor. Ușor ușor, semnificaţia culorilor a prins un nou contur. Aparent, albul s-a tranformat în simbol al prieteniei, respectului şi sincerităţii, în timp ce roşu a devenit dragostea şi primăvara.

Mărţişoarele nu au apărut ca dovezi de iubire de la bărbaţi pentru femei. În urmă cu mulţi ani, femeile erau cele care ofereau mărţişoare bărbaţilor, părinţii le dădeau copiilor, iar oamenii le foloseau că podoabe pentru animalele din gospodărie.

Legendele mărţişorului

Despre mărţişor se ştie că se sărbătoreşte în prima zi a primei luni de primăvară. Este simbolul renaşterii naturii şi al primăverii. 

Una dintre legendele mărţişorului este despre Baba Dochia. Se spune că Dochia era mama lui Dragobete. Feciorul s-a căsătorit însă mama sa nu a fost de acord cu fata aleasă. Baba o trimitea zilnic pe fata cu lâna la rău şi nu o lăsa să se întoarcă acasă, până ce lâna nu era albă că zăpadă.

Fata a spălat lâna până i-au sângerat degetele. Atunci a apărut Iisus. I-a dat fetei o floare, care odată băgată în apă, a albit complet lâna. Fata l-a numit pe omul bun Mărţişor. Baba Dochia a plecat în căutarea acestui Mărţişor, îmbrăcată cu 8 cojoace. Pe măsură ce înainta în drumul ei, renunţa rând pe rând la cojoace, semn că venea primăvara. A ajuns la ultimul şi i s-a făcut tot mai frig, până ce a îngheţat.

O altă legendă spune povestea unui ghiocel care a supravieţuit luptei dintre iarnă şi primăvară. În ultimele zile de iarnă, un ghiocel şi-a făcut curaj să prevestească venirea primăverii. Iarna, supărată a trimis un ger năprasnic peste micul ghiocel. Când primăvară a încercat să-l apere cu mâinile ei, sloiurile de gheaţă i-au tăiat pielea şi zăpada a fost pătată de sângele primăverii. Dragostea şi prietenia au învins iarna şi micul ghiocel a trăit fericit alături de salvatoarea sa.

Se spune că istoria Mărţişorului începe în anul 681, pe malul Dunării. Atunci, sora şi fratele Hanului (conducător) Bulgariei erau ţinuţi prionieri de inamici. Hanul a trimit în ajutorul lor un şoim cu un şnur alb legat de picior. În încercarea lor de a evada, băiatul a murit. Fata a îmbibat şnurul alb în sângele fratelui sau şi l-a trimis prin şoim conducătorului.

La aflarea veştii, Hanul a fost devastat şi le-a ordonat oamenilor săi să poate în jurul taliei un şnur din lână albă şi roşie împletite, pentru a le purta noroc. Acesta a primit numele de "Martinitza", care s-a păstrat până în prezent pe meleagurile bulgăreşti, sub numele de "Marteniţa".

Tradiţiile de mărţişor

Mărţişorul este purtat la încheietura mâinii, sau în piept. Este desfăcut când înfloresc pomii şi legat de crengile lor. Asta fac toate fetele şi femeile din România. Ceea ce nu ştiu ele, este că întregul proces are sute de ani de tradiţii şi obiceuri păstrate din bătrâni.

În Moldova şi Transilvania mărţişorul este purtat timp de 7, 12 zile, la gât sau în jurul brâului. Când înfloresc trandafirii şi vişinii, şnuruleţul este desfăcut şi agăţat de tulpină plantelor. Se spune că fata care va lega firul va creşte frumos ca rodul şi va avea parte de iubire.

Tradiţia din părțile Dunării spune că în ziua de 1 Martie băieţii sunt cei care leagă firul împletit în jurul brâului fetelor. Pe data de 8 Martie, acel băiat care dezleagă firul unei fete, îi va fi partener în dragoste tot anul. Fetele din Dobrogea ţin firul legat până în cea de-a opta zi a lunii Martie şi apoi îl leagă la pomi. Tradiţia spune că după 7 zile de la legarea şnurului, fetelor îşi vor găsi sufletele pereche.

Ştiaţi că...

Dacă nu porţi mărţişor în prima zi din luna de primăvară, vei avea ghinion în dragoste tot anul;

În unele regiuni se ţine mărţişorul legat până la Florii, apoi este agăţat de crengile unui copac. Dacă pomul va rodi, omul va avea parte de noroc în viaţă;

Dacă mărţişorul este aruncat după o pasăre, se spune că purtătorul va fi uşor şi liber ca o pasăre;

În timpul războaielor, şnurul de mărţişor era făcut din lână sucită. Pentru a colora un fir roşu, femeile lăsau lâna în apă cu foi de sfeclă roşie şi ceapă, timp de mai multe zile.

Surse: abctravelromania.com, inbucovina.ro, romaniatourism.com, romania-insider.com, romaniatraveldestinations.com.