Nu știu cum să-i spun fiicei mele că fratele ei vitreg este, de fapt, tatăl ei biologic

Nu știe cum să-i spună fiicei sale cine este tatăl ei biologic

O mamă de peste hotare a apelat la sfatul unui terapeut pentru a afla cum ar trebui să-i vorbească fiicei sale, în vârstă de 30 de ani, despre tatăl ei biologic. Femeia și-a început confesiunea, pentru „The Atlantic”, explicând cum a ajuns să devină mamă după a doua căsătorie. Ulterior, a precizat că, până în momentul de față, dar nici ea, nici soțul ei, nu au avut curajul să-i spună fiicei lor adevărul:

„Când m-am căsătorit cu soțul meu, el avea deja doi fii adulți, dintr-o altă căsătorie. Amândoi ne doream să avem un copil împreună, însă soțul meu făcuse vasectomie după nașterea celui de-al doilea copil al lui. 

Nu am vrut să apelăm la o bancă de spermă, așa că l-am întrebat pe unul dintre fiii soțului meu dacă nu acceptă să ne fie el donator. Atunci am crezut că era cea mai bună decizie: copilul nostru va avea genele soțului meu și, în plus, aveam detalii despre starea de sănătate, despre personalitatea și inteligența fiului său. Acesta a fost de acord să ne ajute.

Fiica noastră are acum 30 de ani. Cum să-i spunem că, de fapt, tatăl ei este „bunicul” ei, că „fratele” ei îi este tată, că „sora” ei îi este mătușă și că „nepotul” ei îi este frate vitreg?

Atât eu, cât și soțul meu, suntem îngrijorați și speriați în legătură cu modul în care îi vom spune toate acestea. Mai ales pentru soțul meu este foarte dificil, având în vedere că el ține neapărat ca fiica noastră să știe că el va fi întotdeauna tatăl ei”. 

Sfatul primit de la specialist

După ce a aflat povestea acestui cuplu, un terapeut a venit cu sfaturi prețioase. Pe de o parte, părinții au fost sfătuiți să-și ceară scuze pentru că au ascuns mult timp un secret atât de important și să spună că, dacă ar putea să dea timpul înapoi, ar spune adevărul. Pe de altă parte, terapeutul i-a îndemnat să țină permanent seama de sentimentele fiicei lor și să o susțină. Nu în ultimul rând, părinții au fost sfătuiți să spună tuturor membrilor familiei că au stat de vorbă cu fiica lor și că i-au mărturisit adevărul. Pentru sursa citată, terapeutul a adus în prim-plan următoarele aspecte: 

„Mă bucură faptul că tu și soțul tău ați hotărât să-i spuneți fiicei voastre adevărul. În ceea ce privește onestitatea de care trebuie să dați dovadă, țineți mintea că fiica voastră va avea două adevăruri pe care va trebui să le proceseze. În primul rând, faptul că persoana pe care o credea fratele ei vitreg îi este, de fapt, tată biologic și, în al doilea rând, va afla că părinții ei au dezamăgit-o timp de 30 de ani.

Vreau să vă atrag atenția asupra faptului că, fără să dau vina pe voi, va trebui să fiți pregătiți pentru cum se va simți fiica voastră. De fapt, sunt convins/ă că tu și soțul tău nu ați vrut să-i spuneți fiicei voastre cine este tatăl ei biologic pentru a o proteja- de rușine, de confuzie sau de judecata venită din partea societății. De asemenea, probabil că ați intenționat și să-l protejați pe soțul tău- știind că, dacă fiica voastră va ști adevărul, nu o să-l mai privească la fel ca până acum.

Sincer, pot spune că am compasiune atât pentru tine, cât și pentru soțul tău. În perioada în care a fost concepută fiica voastră, acum 30 de ani, mulți părinți care apelau la donarea de spermă erau sfătuiți de medici să nu le spună copiilor adevărul, crezându-se că așa era mai bine pentru toate părțile implicate. Cu toate acestea, în anii următori, mulți copii au afirmat că un astfel de secret nu i-a protejat ci, dimpotrivă, i-a făcut să simtă că nu sunt iubiți, că au fost trădați și au devenit furioși...

Secretele de familie pot fi identificate, cumva, fără să se recurgă la rostirea unor adevăruri: numeroase persoane care au crescut în case cu multe secrete au afirmat că întotdeauna au simțit că este ceva ce le este ascuns și nu se simțeau deloc în largul lor. Ceea ce nu își dau seama oamenii este că, încercând să protejeze un copil de „pericolul” pe care l-ar aduce adevărul, de fapt îl fac să nu se simtă în siguranță.

Nu ai spus de ce ați hotărât să-i spuneți fiicei voastre adevărul- poate că v-ați dat seama că, la un moment dat, fiica voastră va solicita un test ADN pentru „distracție” și preferați să afle de la voi despre ce este de vorba; poate că v-ați gândit că are dreptul să aibă accesul la un istoric medical corect; sau poate pur și simplu v-ați gândit că ar trebui să știe cine este de fapt. Indiferent de motivul vostru și indiferent de cât de plină de provocări va fi dezvăluirea adevărului, trebuie să știți că faceți ceea ce trebuie.

Raportându-ne la toate acestea, cum este cel mai bine să procedați cu fiica voastră? În primul rând, prezentați faptele cât mai simplu: „Avem să-ți spunem ceva foarte important și vrem să facem asta cât mai repede. Când am vrut să avem un copil împreună, am realizat că nu era posibil. Am evaluat toate posibilitățile și, în final, i-am cerut fratelui tău să fie donator de spermă, întrucât am considerat că era mai sigur și mai dezirabil să apelăm la cineva cu ADN-ul tatălui tău”.

În al doilea rând, trebuie să vă cereți scuze pentru că nu i-ați spus de la început adevărul. Nu vă așteptați să vă accepte scuzele și nu îi cereți să vă înțeleagă; spuneți-i că vă imaginați cât îi este de greu să audă astfel de lucruri și că vă pare extrem de rău că ați privat-o de dreptul de a ști cine este cu adevărat. Dacă vă întreabă de ce i-ați ascuns așa ceva, spuneți-i că v-a fost teamă...Insistați asupra ideii că, dacă ați putea să vă întoarceți în timp, i-ați mărturisi de la început adevărul. Continuați prin a-i spune ce persoane din familia voastră mai știu adevărul. Arătați-i că sunteți conștienți de faptul că ați trădat-o și că știți că va mai dura până când va avea iar încredere în voi. Încheiați prin a-i spune că un asemenea adevăr nu ar trebui niciodată ținut secret, că aceasta este povestea ei și că o poate împărtăși cu oricine dorește.

Totodată, nu uitați că este esențial să nu vorbiți prea mult despre sentimentele voastre. În schimb, întrebați-o pe ea cum se simte și dacă nu cumva are nevoie de ajutor, repetându-i că îi sunteți alături. Se va simți trădată, furioasă, îndurerată sau ușurată sau se va confrunta cu câte puțin din toate aceste sentimente- poate dura mai mult timp până când va procesa lucrurile. Asigurați-o că vă veți fi bucuroși să discutați cu ea ori de câte ori simte nevoia. Dacă ție sau soțului tău vă este greu să discutați cu ea după ce îi dați vestea, puteți apela la consiliere, astfel încât fiica voastră să nu ajungă să se simtă stânjenită când și-ar dori să stea de vorbă cu voi.

Nu în ultimul rând, este recomandat să-i spuneți atât fiului tău vitreg, cât și altor membri ai familiei care știu despre ce este vorba, că fiica voastră știe adevărul și că este necesar să-i respecte dorința de a discuta sau nu despre asta. 

Întrebați-o pe fiica voastră dacă nu cumva și-ar dori să stea de vorbă cu cel pe care l-a crezut fratele ei vitreg sau dacă nu are nevoie de terapie individuală, de familie (sau de ambele) pentru a putea gestiona adevărul și pentru a se adapta la noua dinamică a familiei voastre. Între timp, arătați-vă compasiunea și în legătură cu sentimentele pe care poate „fratele ei vitreg” nu le-a exprimat față de ea. Nu uitați să vă amintiți că, în ciuda faptului că el era o persoană adultă când i-ați cerut să vă fie donator, poate că nu a reușit să-și asume pe deplin implicațiile de a fi tatăl biologic al cuiva căruia a fost nevoit să-i spună „soră”- practic, și el a fost forțat să mintă.

Odată ce veți reuși să vă eliberați familia de un asemenea secret, este posibil să fiți mai puțin îngrijorați în legătură cu discuțiile pe care le veți avea cu fiica voastră, amintindu-vă că veți avea mai multe discuții împreună și că nu toate vor decurge bine- acesta este adevărul și, în plus, indiferent de cum va decurge o astfel de discuție, ea va asigura conexiunea și îi va ajuta pe cei ce discută să se simtă mai în siguranță. Este o certitudine faptul că vă iubiți fiica, prin urmare gândiți-vă că avem datoria de a fi onești cu cei pe care îi iubim”. 

Am aflat că fratele meu mai mare este, de fapt, tatăl meu