A fost pool party-ul perfect: copii care râdeau și se distrau, baloane, pancarte, un tort Barbie exagerat de festiv și prosoape cu unicorni viu colorați. Asta până când nu a mai fost!
Îi dădusem deja avertismentul de zece minute. Petrecerea pe sfârșite, invitații plecau rând pe rând, dar ea nu avea de gând să vrea să părăsească prea curând piscina. Sărea în apă, se scufunda, înota, se bălăcea. Așa e ea de fiecare dată când intră în apă. Nu stă locului o clipă! Ar fi trebuit să-mi dau seama că ceva nu era în regulă când am observat-o stând în același loc de câteva minute, pe treptele de pe marginea piscinei. Privirea de pe fața ei părea un amestec între concentrare și confuzie. În timp ce o priveam, mă întrebam oare la ce se gândea. Și apoi am văzut-o făcând ceva foarte ciudat.
Cu fața spre mine, încă în picioare pe trepte, și-a apucat cu mâna dreaptă partea din dreapta jos a costumului de baie. Ca și cum ar fi vrut să își aranjeze chiloțeii. Dar, în loc să tragă de costum și apoi să-l lase, a început să îl scuture. „Ce naiba?”, m-am gândit eu. Am făcut un pas mai aproape și am privit-o cum repeta aceeași mișcare de câteva ori. Nu. Nu, nu, nu, nu se poate! Și apoi am văzut. Trei „pietricele” mici au ieșit din costumul ei de baie și au început să plutească în apă. Cod maro! 💩
Copilul meu tocmai făcuse caca în piscină, la o petrecere! 😂
Știind deja răspunsul, plin de panică și teamă, am întrebat-o: „Hei! Scumpo! Ce faci?!” Ochii ei s-au îndreptat spre ai mei și s-au mărit, apoi a țipat. Înainte ca eu să apuc să clipesc, ea a traversat strada în fugă, întorcându-se la casa noastră. M-am îndreptat discret către gazda petrecerii, care era chiar lângă mine și i-am spus: „Cred că puștoaica mea tocmai și-a făcut nevoile în piscina voastră, trebuie să plec. Îmi pare rău”. Complet absorbită de fericirea fiicei sale și de întâmplările de la petrecere, ea doar s-a uitat nedumerită și a răspuns: „Oh, bine, nu-i nimic”. (Adevăratele mame-prietene sunt greu de găsit și mă simt foarte norocoasă că aceasta este vecina mea).
Citește și: Vecinii cât pe ce să cheme poliția pentru că o mamă încerca să își adoarmă copilul
Când am ajuns acasă, fiica mea era în bucătărie, cu mâinile pe față, plângând. Am curățat-o și i-am vorbit despre faptul că tuturor li se întâmplă accidente și că este în regulă. Am discutat despre cum procedăm după ce facem o greșeală - și despre necesitatea de a lua pauze de la lucrurile care sunt distractive pentru lucruri cu adevărat importante, cum ar fi mersul la baie. Am vorbit despre sentimentul de jenă și despre cum să trecem peste el, singuri sau cu ajutorul prietenilor.
Și-a revenit surprinzător de repede. În câteva minute se juca cu păpușile ei - zâmbind în timp ce le aranja pantofii, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Citește și: 12 postări amuzante despre viața de părinte
Reflectând asupra incidentului acum, câteva săptămâni mai târziu, sentimente contradictorii ies la suprafață. În primul rând, bineînțeles, îmi pare rău pentru vecinii mei care au fost nevoiți să curețe „micile rahaturi” (hehe, vedeți ce am făcut aici?) ale prințesei mele din piscină, în mijlocul petrecerii. Au fost niște sfinți în ziua aceea! Mă simt, de asemenea, confuză, deoarece această întorsătură nebună a evenimentelor a fost atât de neanticipată, în ciuda faptului că, de obicei, îmi fac griji cu privire la orice scenariu posibil în mediile sociale.
Dar mai ales, mă simt mândră de modul în care fetița mea a trecut peste această întâmplare, care ar fi putut fi o experiență cu adevărat traumatizantă. Adică, trebuie să fii destul de încrezător ca să crezi că poți face caca în piscina aglomerată a cuiva și să scapi nepedepsit, nu? Cumva - cu toate reținerile și anxietățile mele - am crescut un omuleț care nu are nici urmă de așa ceva. Unul cu un nivel de curaj și de siguranță de sine pe care nici măcar un rahat plutitor nu-l poate zdruncina. Poate că ar trebui să fim cu toții așa. Mai puțin partea cu caca, evident.
Citește și: Copiii vorbesc: raspunsuri amuzante la intrebari serioase!
Surse foto: istockphoto.com
Surse articol: Articol tradus și adaptat după materialul That Time My Five-Year-Old Pooped In The Pool At A Party scris de Samm Burnham Davidson, o fostă avocată, mamă a patru copii, din Beverly, Massachusetts.