Îmi iubesc copiii, dar urăsc parentingul

Îmi iubesc copiii, dar urăsc parentingul

Alina Nedelcu - Redactor Senior

Psihologii atrag atenția asupra următorului aspect: în ultimul deceniu, din ce în ce mai multe mame nu se feresc să afirme că își adoră copiii, dar că nu sunt adesea încântate de sarcinile pe care le au de îndeplinit zi de zi ca părinți. Fie că este vorba despre faptul că se simt copleșite de numeroase responsabilități, fie că nu le este deloc la îndemână să găsească un echilibru între viața de familie și viața profesională sau pur și simplu au realizat că există o discrepanță  foarte mare între ceea ce își imaginau că este viața de mamă și cum este de fapt aceasta, mamele pot ajunge să aibă și momente în care se simt depășite de anumite situații și cred că nu mai pot face față, că nu pot fi pentru copiii lor așa cum și-ar dori. Parcurge cu atenție articolul de mai jos pentru a descoperi nu doar câteva dintre motivele pentru care ajungi să urășți parentingul, ci și câteva metode care te pot ajuta să treci mai ușor peste momentele de cumpănă din viața de mamă.

Confesiune de mamă

O mamă a doi copii și-a deschis sufletul și a mărturisit că a avut momente în care a recunoscut că, deși își iubește enorm copiii, a ajuns să urască parentingul: „Prima dată când am spus-o cu voce tare a fost când eram singură în baie, acasă. Era seară și nimic legat de parentingul cu cei doi copii ai mei, de opt și de patru ani, nu mergea bine. Dar era mai mult decât o noapte dificilă, era un sentiment profund de nemulțumire că mai fuseseră multe nopți ca aceasta și că vor mai urma și altele. În acel moment de iluminare, în sfârșit am recunoscut, printre lacrimi: „Urăsc asta.”

mama-disperata-stand-pe-canapea-in-timp-ce-copiii-ei-se-cearta-in-spatele-ei

Cea de-a doua oară a fost când am plecat de la after-school, stând de vorbă cu o mamă, mormăind ceva despre o fază frustrantă prin care treceau copiii noștri mai mici.”

A precizat că atunci a fost mulțumită întrucât a simțit că aceasta îi împărtășea gândurile și i s-a confesat: „Nu eram apropiate, dar simțeam cumva că ne asemănam. „Uneori îmi displace parentingul”, Am mărturisit. Îmi iubesc copiii. Dar parentingul? Ceea ce implică de cele mai multe ori? Nu cred că îmi place. M-am temut că voi fi judecată. Dar ce s-a întâmplat în schimb? „Oh, Doamne, și eu la fel! Sunt atât de fericită că mi-ai spus asta. Mă credeam un monstru.”

Mama care s-a confesat a explicat că, urmărind grupuri de discuții de pe rețelele de socializare și de pe alte grupuri de discuție, a constatat că numeroase femei nu îndrăgesc parentingul: „...adevărul dur - parentingul este ceva de care multe femei se străduiesc să se bucure...”.

De ce mamele pot ajunge să urască parentingul

Printre cele mai cunoscute motive pentru care mamele pot avea momente în care să deteste parentingul, în ciuda dragostei enorme pentru copiii lor, se regăsesc:

  • Conștientizarea faptului că există un contrast considerabil între așteptări și ceea ce înseamnă de fapt viața de mamă- Să fii mamă presupune să fii mereu acolo pentru copilul tău, să uiți de ceas și să ai constant un job, în condițiile în care vei avea mereu ceva de făcut. Copiii devin centrul universului și vor fi așa mereu, iar pentru a le oferi tot ce este mai bun este nevoie să faci mari eforturi, să îndeplinește și sarcini care nu îți plac. Vei avea zile în care vei fi, de exemplu, șofer, bucătar, profesor, doctor și manager. În plus, odată ce devii mamă, te vei confrunta cu: griji constante, multă incertitudine, sentimentul că, indiferent ce ai face, parcă tot nu e suficient, nevoia de a face multe lucruri simultan, lipsa de odihnă etc.. Toate acestea te vor face să îți dai seama că a fi trup și suflet pentru copilul tău te pune adesea la încercare, iar până la momentele pline de mulțumire, de satisfacție, vei fi nevoită să te confrunți și cu „latura întunecată” a meseriei de mamă
  • Oboseala persistentă- Din acest punct de vedere, nu doar nopțile nedormite din primul an de viață al copilului sunt cea mai serioasă provocare, ci și oboseala ce va rezulta din numărul impresionant de sarcini pe care le vei avea de îndeplinit. Nu este de mirare că vei ajunge să te confrunți și cu stări de epuizare, care te vor face să spui că „Îmi iubesc copiii, dar urăsc parentingul”. Cu cât vei fi mai obosită, cu atât totul ți se va părea mai dificil decât este de fapt, oboseala profundă conducând la: predispoziția spre depresie (inclusiv la depresia postpartum), spre anxietate, lipsă de energie, iritabilitate, sentimentul că nu mai ești conectată cu cei din jur, apariția sentimentelor de deznădejde etc.

mama-epuizata-in-fata-laptopului-in-timp-ce-baietelul-ei-se-joaca-cu-lego-alaturi-de-ea

  • Dificultatea de a te adapta unei rutine noi, bazată pe multe sarcini repetitive- Din acest punct de vedere, psihologii consideră că dificultatea reiese din a-ți construi noi așteptări. Nu sarcinile respective în sine (cum ar fi, de exemplu, faptul că în fiecare zi ai de pregătit gustare pentru grădiniță/școală, că trebuie să împachetezi și să despachetezi când te aștepți mai puțin etc.), ci faptul că se vor acumula frustrări, furie, sentimentul că ai vrea să faci și altceva și știi că nu ai cum, toate acestea sunt cele ce duc la nemulțumire și la ideea că parentingul nu este deloc așa cum te-ai fi așteptat
  • Senzația că ți-ai pierdut identitatea- În special dacă ai renunțat la diverse lucruri, dacă ai făcut schimbări foarte mari în viața ta (de exemplu, ai renunțat total la carieră) de când ai devenit mamă, vei fi convinsă că o parte din identitatea ta, din ceea ce te definea, s-a pierdut. În plus, modificările din rutina ta, dar și conștientizarea faptului că nu vei mai la fel de stăpână pe programul tău ca înainte să ai copil, te vor determina să ai senzația că ești o altă persoană, că ai o nouă identitate, total diferită de cea de dinainte
  • În ciuda eforturilor tale, copilul tău încalcă în mod constant regulile și îți testează limitele- Primul impuls este să te învinovățești pe tine pentru așa ceva, dar experții în psihologia infantilă atrag atenția asupra următorului aspect: pe măsură ce cresc, copiii tind să depășească limitele pentru că este un proces firesc în dezvoltarea lor, în nevoia de a fi tot mai independenți. De asemenea, copilul încalcă limitele pentru a te testa dacă ești consistentă, dacă ești receptivă la nevoile sale, pentru a vedea cum reacționezi. „Misiunea” ta este să-l îndrumi, să-i oferi dragostea ta necondiționată și să-i explici întotdeauna de ce este nevoie să respecte anumite reguli
  • Presiunea de a fi perfectă- Întrucât îți dorești doar ce este mai bun pentru copilul tău, știi că grija față de el este cel mai important lucru din viața ta și, prin urmare, vrei să excelezi în tot ce ține de el. Spre exemplu, nu vrei să comiți nicio greșeală care ar putea avea vreun impact negativ asupra dezvoltării sale, iar presiunea devine și mai mare dacă ții cont de presiunea din Social Media, din societatea modernă în genere, care aduc în prim-plan ideea că se poate să fii o mamă care îmbină perfect succesul în carieră cu o viață de familie împlinită, cu copii ce au o conduită impecabilă. Sfatul psihologilor este să nu te compari cu alții, să nu ajungi astfel să urăști parentingul, ci să fii conștientă de faptul că faci tot ce poți pentru binele copilului tău, că îl iubești din toată inima

Citește și: Pentru fiecare mamă care se simte epuizată: este foarte bine ce faci!

Cum să procedezi pentru a-ți fi mai ușor cu provocările din viața de mamă

Pentru a putea să te concentrezi mai ales asupra aspectelor pozitive ale parentingului, asupra momentelor care te fac fericită ca părinte, ține cont și de sfaturile de mai jos:

Acceptă că parentingul și-a lăsat amprenta asupra ta

Fie că ești la început de drum ca mamă, fie că ai deja experiență, gândește-te că este normal ca eforturile mari, oboseala acumulată, anumite frustrări și neliniști să fi avut impact asupra ta, să te schimbe într-o anumită măsură. Ia în calcul faptul că aceste schimbări depind de fiecare, că unele persoane fac față mai bine schimbărilor, stresului de zi cu zi, în timp ce altele fac față mai greu. Esențial este să fii acolo pentru copilul tău, să vezi ce ai putea face pentru a aduce îmbunătățiri în viața voastră și să încerci să iei cât mai mult partea bună a lucrurilor.

Fii sigură că nu ești singura mamă care urăște uneori parentingul

Așa cum s-a precizat anterior, imaginea unei mame perfecte nu are legătură cu realitățile vieții de zi cu zi. Chiar dacă ai și zile în care te simți vinovată pentru că, deși îți iubești nespus copilul, urăști numeroase aspecte care țin de parenting, când ești mai degrabă tristă, cu moralul la pământ, când te simți nepricepută și copleșită, există întotdeauna o posibilitate de a schimba lucrurile în bine. Dacă ai impresia că nu mai poți să-ți regăsești resursele interioare pentru a trece peste asemenea stări sau că sprijinul celor din jur nu mai e suficient, nu te feri să apelezi și la ajutor specializat (psiholog, consiliere, grupuri de sprijin etc.). Mai presus de toate, ține minte că însăși grija pe care o ai față de copilul tău, dorința de a-i fi mereu bine, te transformă într-un super-erou, dar și super-eroii au din când în când nevoie de ajutor.

Spune clar ce nevoi ai

În acest sens, nu evita să stai de vorbă cu partenerul tău, să îi împărtășești cu sinceritate ce simți, care sunt dificultățile pe care le resimți ca fiind mai apăsătoare. Prin discuții deschise și negociere puteți găsi împreună acele soluții care să nu vă ajute doar în ceea ce privește parentingul, ci și care să vă permită să vă mențineți o relație frumoasă și solidă. Spre exemplu, împărțirea sarcinilor și momentele petrecute împreună, chiar dacă sunt scurte, sunt oricând binevenite.

Fii cât mai organizată

Atât acasă, cât și la locul de muncă, ar trebui să te organizezi cât mai bine ca să-ți gestionezi eficient timpul și să poți sta cât mai mult alături de cei dragi. De pildă, îți vei pregăti liste cu sarcini, cu priorități, fără să te ferești să-i implici și pe ceilalți în îndeplinirea lor.

mama-ajutata-de-baietii-ei-in-sortarea-rufelor

Odihnește-te cât mai mult

Chiar dacă ești tentată să te implici în alte activități care îți fac plăcere, când ai un prilej în care poți dormi, încearcă să profiți de el. Spre exemplu, încearcă să ațipești și tu după-amiază când copilul doarme sau apelează la ajutorul celor apropiați ca să mai stea cu acesta pentru a putea să te odihnești și tu. Odihna este de bază pentru a-ți păstra energia și forța ca să te poți ocupa așa cum îți dorești de copilul tău!

Asigură-ți puțin timp și pentru tine

Procedând așa, nu vei mai fi atât de expusă frustrărilor care te vor determina să urăști parentingul. Fie că este vorba de câteva minute dedicate unui hobby, fie că vei ieși la o plimbare sau pur și simplu te vei răsfăța cu o carte sau cu o baie relaxantă, oricare dintre acestea te vor ajuta să te mai deconectezi și să-ți conservi forțele pentru a fi gata de provocările ce pot surveni oricând în viața de mamă.

Nu te mai compara cu ceilalți

Indiferent de situația în care ești, nu uita că toți suntem diferiți și că este firesc să ne raportăm diferit și la viața de părinți. Mai mult decât atât, ține minte că fiecare a avut la un moment dat dificultăți și că nu este rușinos să ceri ajutorul când simți nevoia.

Nu în ultimul rând, ai în vedere faptul că un copil are cel mai mult nevoie să știe că are părinții aproape, să simtă că este iubit necondiționat și că de tine depinde să vezi și „partea plină a paharului”, conștientizând că fiecare zi este o nouă posibilitate de a învăța cum să fii o mamă tot mai bună.

Surse: amotherfarfromhomme.com, betterhelp.com, focusonthefamily.com, huffpost.com, mjpsychotherapy.com, nct.org.uk, todaysparent.com

Sursă poză principală: istockphoto.com

Surse foto: istockphoto.com

Articolul urmator
Îmi iubesc soțul mai mult decât îmi iubesc copiii
Îmi iubesc soțul mai mult decât îmi iubesc copiii

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Nu, nu îmi iubesc toți copiii la fel
    Nu, nu îmi iubesc toți copiii la fel

    Dacă ai mai mult de un copil, probabil te raportezi diferit la fiecare copil, pentru că fiecare om e diferit, chiar și dacă vorbim despre gemeni. În această notă, o mamă de...

    Mama mea „m-a învățat” să-mi urăsc corpul. Cum am reușit să mă iubesc așa cum sunt
    Mama mea „m-a învățat” să-mi urăsc corpul. Cum am reușit să mă iubesc așa cum sunt

    Pentru a ajunge să ne iubim corpul, uneori trebuie să învățăm să ne „debarasăm” de toate convingerile și standardele care nu ne aparțin și care ne spun cum...

    Cum arată viața unui părinte de copil atipic care a ajuns la epuizare: „Îmi iubesc fiica, dar simt că viața ar fi mai simplă fără ea”
    Cum arată viața unui părinte de copil atipic care a ajuns la epuizare: „Îmi iubesc fiica, dar simt că viața ar fi mai simplă fără ea”

    Viața de părinte nu este ușoară, iar atunci când ești părintele unui copil atipic, poate fi cu atât mai dificil. O mamă de peste hotare dezvăluie online că îi este...

    Oamenii mă urăsc pentru că îmi las copilul să înjure
    Oamenii mă urăsc pentru că îmi las copilul să înjure

    Pe măsură ce cresc, copiii obișnuiesc să atragă atenția părinților în mai multe moduri. Printre acestea se regăsește și faptul că încep să înjure. Acest obicei...

    Urăsc vacanțele copiilor. Mă simt ca o menajeră în arest la domiciliu!
    Urăsc vacanțele copiilor. Mă simt ca o menajeră în arest la domiciliu!

    Vacanța: motiv de bucurie pentru copii și de ...stres pentru părinți? Așa să fie oare? Cum se simte o mamă în vacanța de vară a micuților ei? Precizăm că sunt 3 copii,...

    O mamă recunoaște că urăște copiii: „Îi accept pe ai mei, dar ai altora mi se par groaznici”
    O mamă recunoaște că urăște copiii: „Îi accept pe ai mei, dar ai altora mi se par groaznici”

    Fiecare dintre noi are în jur anumite persoane care pur și simplu provoacă antipatie. Dar să mergi atât de departe și să spui că urăști un copil? Iată ce a determinat o...

    Îmi ador copiii, dar nu simt nevoia să-i văd zilnic și să stau numai cu ei
    Îmi ador copiii, dar nu simt nevoia să-i văd zilnic și să stau numai cu ei

    Părinții își iubesc copiii nespus, nu-i așa? Țin la ei, le fac toate poftele, îi îngrijesc așa cum pot, dar zi de zi, ceas de ceas? Sunt părinți care, în...

    Am cancer, dar ceva nu îmi dă voie și timp să mă gândesc la moarte: copiii mei
    Am cancer, dar ceva nu îmi dă voie și timp să mă gândesc la moarte: copiii mei

    Scriindu-vă poate veți înțelege că pe lângă aceasta boală crâncenă mai avem ceva ce nu se vindecă, ceva nu îmi dă voie și timp să mă gândesc la...

    © 2024 Qbebe