Greu, dar merita: Tainele unei familii fericite

Tainele familiei fericite:
Sa se aseze femeia in firea ei si barbatul in firea lui

"Am auzit vorba aceea, "sa nu te apuce toanele sau supararea in acelasi timp cu celalalt". De multe ori, totusi, te apuca si in acelasi timp. Cand, insa, cuplul este echilibrat, cei doi vor sti cum sa gestioneze cu delicatete si astfel de momente. Intr-adevar, cand nu ne apuca in acelasi timp, cel mai calm dintre noi are mai multa rabdare pentru toanele celuilalt, si criza trece mai usor. Dar, sa nu ne bazam mereu numai pe intelegerea celuilalt. Cred ca mai important este sa stim sa ne autoevaluam si sa identificam toanele si neputintele, astfel incat sa stim si cum sa ni le rezolvam rapid si eficient." (Gabriela Paladi, redactor-sef Qbebe)

"Criza familiei este o criza a persoanei. Prin urmare, cultivarea persoanei ar genera o familie sanatoasa, tot la fel cum criza persoanei genereaza criza familiei. Oamenii intra in familie foarte nepregatiti, mai ales in ceea ce priveste stapanirea de sine si constiinta de sine. Eu le spun: Fratilor, familia inseamna insotirea barbatului cu femeia si, ca sa te insotesti la un grad avansat de constiinta de sine, trebuie sa ai constiinta - tu, barbatul - a firii barbatesti, foarte adanca si foarte completa. Si tu, femeia, sa ai constiinta de sine a firii femeiesti. Ori, eu fac teste la spovedanie si faceam si la facultate. Si am vazut ca mai nimeni nu poate sa isi descrie propria fire, sa spuna care ar fi trasaturile specifice firii barbatesti - dincolo de anatomie, se intelege, caci anatomia este vizibila, dar firea barbateasca nu se epuizeaza la anatomie - si cum iti definesti firea femeiasca.

Si, pasul urmator: daca exista o specificitate a firii care este evidenta, trebuie sa existe si o vocatie specifica, ce decurge din fire. Este o lipsa de preocupare aproape totala asupra acestui subiect. Oamenii nu se adancesc, nu se aseaza in propria fire. Si ca sa mearga insotirea, barbatul trebuie sa fie foarte barbat, sa aiba o constiinta deplina a barbatiei lui, si femeia sa fie foarte femeie. Sa aibe o constiinta a feminitatii ei. Fiecare sa isi activeze firea, sa nu se amestece firile." (Pr. Prof. Constantin Coman, in revista Familia Ortodoxa)

Tainele familiei fericite:
Barbatul decide din dragoste pentru femeie

"Fiecare membru al familiei este responsabil de fericirea familiei: mama, tata si copiii. Eu cred ca mama da tonul, insa, pentru ca ea este cea care organizeaza casa si activitatile ei, detalii de care fericirea unei familii depinde direct sau indirect. De cele mai multe ori, ea stie cand trebuie facute cumparaturi, cand trebuie facut curat, ea decide ce sa faca de mancare, ea planifica activitatile in familie, ea propune regulile casei si ale educatiei copilului.

Exista o vorba, pe care am retinut-o si care cred ca este de baza pentru o familie fericita: "Cel mai bun lucru pe care un tata il poate face pentru copilul lui este sa ii iubeasca mama." Cam asa stau lucrurile. Mama face toate acestea, iar tatalui ii revine sa o sustina, sa o iubeasca, sa o respecte, pentru ca mama este scheletul familiei, cel care sustine intregul organism al acestuia. Fara ea totul s-ar prabusi". (Gabriela Paladi, redactor-sef Qbebe)

"Eu zic ca barbatul are darul stapanirii - dar stapanire nu in sensul tiraniei, ci in firea sa, are darul stapanirii de sine, mai accentuat decat femeia (din pacate insa, nu si-l lucreaza - asta este o mare problema); acesta fiind motivul pentru care femeia vine spre el, cauta un sprijin in el, nadajduind ca este stapan pe situatie. Dar de cele mai multe ori, barbatul, din pacate, dezamageste asteptarile femeii, pentru ca nu si-a lucrat si nu isi activeaza darul stapanirii de sine. Cred insa ca aceasta este vocatia specifica a barbatului. Iar vocatia specifica a femeii este aceea de a se supune barbatului. Femeia are in sine darul supunerii. Este un mare dar, si presupune multa putere. Nu este lucru usor sa se supuna, sa intre in ascultare de barbat. Acolo unde se realizeaza lucrul acesta, deodata se aseaza pacea, bucuria si dispare tensiunea, pentru ca se implinesc cele doua firi in ceea ce au specific.

Dar barbatul are ispita de a abdica de la aceasta vocatie, pentru ca este greu a conduce. A avea responsabilitate este cel mai greu lucru. Tu trebuie sa decizi singur, nu decizi in mod arbitrar, nu decizi abuziv, nu decizi egocentric, ci decizi tinand seama si de celalalt. Cea mai inalta forma si suportul cel mai firesc al deciziei tale este dragostea pentru celalalt. Prin urmare, in decizia ta ar trebui sa se manifeste jertfelnicia ta pentru celalalt, dar asta nu inseamna ca nu este a ta decizia. Si femeia ar obtine exact ceea ce isi doreste dansa, la masura mult mai mare, ca dar din partea barbatului, nu ca revendicare din partea dansei.

In felul acesta s-ar realiza dragostea, ca barbatul se jertfeste pe sine atunci cand decide - nu decide in interes propriu, egocentric, ci decide din dragoste pentru femeie. Si ar decide ca dar pentru femeie si femeia ar primi darul, ar primi mai mult decat ar obtine dansa prin revendicari, prin cicaleli, prin certuri. Dar barbatul, ca sa fie la acest nivel, ca sa fie o persoana matura, iubitoare si sa isi asume decizia si responsabilitatea, trebuie sa fie foarte imbunatatit, foarte matur. Ceea ce rar se intampla." (Pr. Prof. Constantin Coman, in revista Familia Ortodoxa)

Greu, dar merita:
Vrei sa fii fericita? Nu mai vorbi inaintea lui!

"Acum, sa revenim la ispita femeii. Chemarea femeii este sa asculte de barbat. Iar ispita ei este sa nu asculte de barbat - si o vedem la tot pasul. Daca mai este si incurajata de aceasta neputinta a barbatului, atunci femeia, de cele mai multe ori, paradoxal, se instaleaza la conducere cu propriile instrumente femeiesti: cu mintea ei, cu intuitia ei - se instaleaza si astfel se produce cea mai degradanta si distrugatoare, vatamatoare rasturnare. Femeia, in loc sa fie in ascultare, este la conducere. Si barbatul, in loc sa fie la conducere, este in supunere. Este un tablou dizgratios si pentru barbat, si pentru femeie.

Nici femeia nu isi va iubi barbatul supus, nici barbatul nu isi va iubi femeia care este la conducere. Aceasta este lege, vizibil cu ochii liberi. Pentru ca este nefiresc, este rasturnarea firilor si este evidenta caderea amandurora. Eu le spun acest lucru cand ii vad cum calca, atunci cand vin inainte de a se casatori, barbatul cu femeia. Vine ea si incepe sa vorbeasca inaintea lui, calca cu doi pasi inaintea dansului si imediat iti dai seama ca exista acest risc. Am spus multor fete: "Fii atenta! Vrei sa fii fericita? Ti-e drag baiatul asta?" / "Da." / "Nu mai vorbi tu inaintea lui. Fa numai lucrul asta si iti va fi bine."

Le spun: "Sa nu mai vorbesti inaintea lui in nicio imprejurare." Am avut satisfactia sa vad ca se implineste acest lucru in anumite cazuri, foarte rare, ce-i drept. Deci femeia, daca s-ar aseza in firea si in ascultarea ei, l-ar determina pe barbat sa se aseze in firea si in ascultarea lui. Iar daca ar fi sa enumeram slabiciunile, vulnerabilitatile barbatului, dominanta este comoditatea. Comoditatea inseamna abdicarea de la responsabilitatea conducerii. Ca sa conduci trebuie sa veghezi, trebuie sa fii treaz permanent. Pentru ca tu esti la timona, tu esti la conducere. Conduci o casa, o familie cu copii, cu responsabilitati, si unde te duci, trebuie sa fii treaz. Deci ispita lui este comoditatea. Ispita femeii este hiperactivitatea. Tocmai pentru ca ea ar trebui sa fie in ascultare..." (Pr. Prof. Constantin Coman, in revista Familia Ortodoxa)

Greu, dar merita:
Lasa-l sa decida! Asa il provoci!

"Femeia isi poate ajuta barbatul, insistand pe ascultare, pe supunere, cum spuneam. Lasa-l sa decida, asa il provoci! Lasa-i responsabilitatile pe umerii lui, nu te infige tu inainte! Este mai nerabdatoare femeia, este mai vioaie, este mai iute. Are si darul treburilor, ca femeile sunt cu treburile in casa, trebuie sa le faca. Daca nu este harnica, a terminat. Face copii, face curatenie in casa, se mai duce si la serviciu - o serie de lucruri.

Dar ii lipseste perspectiva globala si cuprinzatoare, care tine de darul stapanirii. Ca sa stapanesti, trebuie sa ai o perspectiva a intregului. Punctul meu de vedere, pentru care probabil doamnele o sa ma injure, este ca femeia nu are aceasta perspectiva a intregului. Are numai perspectiva partii, a intervalului. De aceea, ea sta cu tot sufletul aici, dar nu vede intotdeauna punctul de la care a plecat, si nici capatul unde trebuie sa mearga. Aceasta este a barbatului: unde duce corabia si unde ar trebui sa duca familia.

Firea barbatului este usor mai contemplativa, de aceea nu este atat de activa. Iar firea femeiasca este mai putin contemplativa si usor mai activa, mai lucratoare. Eu le spun mereu: "Mai, barbatul ti se pare ca sta degeaba, dar el nu sta degeaba. El gandeste, reflecteaza, prelucreaza datele." / "Dar vine si se aseaza si sta degeaba!", zice femeia. "Nu sta degeaba, ci se detaseaza, se ridica deasupra lucrurilor, pentru a vedea unde conduc." Viziunea de ansamblu este in sarcina barbatului.

Imi aduc aminte ca spunea cineva: "Cum, parinte? Daca eu vad ca el nu face, pun eu mana si fac." / "Ai sa faci, dar ai sa faci ca femeie." S-a simtit ofensata. "Va dau un exemplu", zice. "Aveam o casuta la tara, si ploua prin acoperis. Iar el nu facea nimic." / "Si ce ai facut tu?" / "Pai, am urcat pe casa sa astup acolo." / "Vezi, ai facut lucrul ca o femeie." / "Dar barbatul ce facea?" / "Barbatul chema un mester...", zic si eu, poate glumind, si asa, ca sa starnim un pic lucrurile. Aceasta este o mare problema. Insa nu prea realizam aceasta masura nicaieri. Niciun barbat nu este atat de implinit cum spuneam, si nicio femeie. Dar trebuie macar sa constientizam lucrurile acestea, si, intrucat ne-am insotit pentru ca ne iubim si ca sa fim solidari, sa ne intr-ajutoram, atunci haideti sa ne ajutam la acest capitol unul pe altul. Eu sa o ajut pe ea sa se aseze in feminitatea ei, si ea sa ma ajute pe mine sa ma asez in barbatia mea. Aici este cel mai substantial ajutor. " (Pr. Prof. Constantin Coman, in revista Familia Ortodoxa)

Tainele familiei fericite, in conditii de oboseala si stres

"Nu sunt de acord cu sfatul acela, "Taci, si se termina acolo". Daca sunt conflicte si problema este grava, prin tacere nu se va rezolva nicicand. Dimpotriva, va deveni din ce in ce mai grava. Da, in momentul in care partenerul iti reproseaza ceva, este mai bine sa taci si sa lasi sa treaca ceva timp - o ora, doua, o zi - pana ce ii raspunzi. Si atunci cand ii vei raspunde, va fi totul calm si rational. Insa problemele trebuie discutate, cat de mici ar fi ele, pentru ca sunt ca buruienile: daca te faci ca nu exista, vor creste atat de mari incat nu vei mai vedea nimic de ele.

Desigur, si empatia este importanta. Daca sotul meu a avut o zi ingrozitoare si il vad ca este nervos, trist sau suparat, il inteleg si incerc sa nu ii pun in carca si alte probleme de acasa. Pe de alta parte, si el cand ma vede ca sunt bolnava sau foarte obosita, incearca sa ma menajeze si preia din sarcinile mele." (Gabriela Paladi, redactor-sef Qbebe)

"Haideti sa luam doua exemple de comportament al barbatului, respectiv al femeii, in conditii de oboseala si stres. Sotul vine de la munca obosit, ii da buna ziua sotiei, se duce in camera, se aseaza in fotoliul moale, da drumul la radio, dupa care se cufunda in lectura unui ziar sportiv. Sotiei nu prea ii place asta: si ea a obosit peste zi, vrea sa stea de vorba. Se duce la sot si incepe sa ii povesteasca despre anumite probleme ale sale si treburi casnice. In cele din urma, sotul se desprinde de ziar si, privind-o pe sub sprancene, spune: "Sunt foarte obosit, vreau sa ma odihnesc. Ce, nu putem discuta si pe urma toate nimicurile astea? Sau si mai bine, nu am putea sa nu le discutam deloc? Ca si asa palavragesti mereu la telefon cu mama ta si cu prietenele." Sotia se ambaleaza imediat: "Nu cred ca aveai cum sa obosesti atat de tare, stand cu fundul pe scaun la birou. Eu nu obosesc mai putin decat tine, toata ziua stau in picioare, iar tu vii acasa si iei imediat ziarul sau te culci si te uiti la televizor, iar mie nu vrei sa imi dai nicio atentie!" Si asa incepe o cearta absolut gratuita.

Bineinteles, sotia nu are dreptate, caci nu ar fi trebuit sa se napusteasca imediat cu discutii asupra sotului obosit, insa si sotul comite o mare greseala, alungandu-si sotia ca pe o musca sacaietoare, si considerand problemele ei feminine fleacuri care nu merita atentia. Pentru femeie nu este importanta atat rezolvarea problemelor, cat atentia fata de framantarile ei. Ea pune pe primul loc comunicarea, posibilitatea de a discuta anumite probleme, de a exprima ceea ce s-a adunat peste zi in sufletul ei. Daca sotia nu poate discuta lucrurile acestea cu sotul, ea isi va impartasi trairile sufletesti prietenelor, rudelor, va discuta cu acestea la telefon vreme indelungata, lucru care de obicei nu prea le place sotilor.

Sa examinam un exemplu de comportament mai eficient in aceeasi situatie. Sotul a avut o zi grea. E luna decembrie, a lucrat pana tarziu la situatia anuala si pe deasupra a trebuit sa cumpere cadouri copiilor. Venind acasa cu masina, s-a gandit ca nu ar fi intelept sa intre in casa imediat, asa, gafaind (fiindca este iute din fire si cand este obosit si tensionat, poate fi scos usor din sarite de maruntisuri). Ca atare, a hotarat ca intai sa se mai racoreasca si dupa ce a respirat un pic de aer curat, s-a plimbat putin pe jos in fata blocului, dupa care a venit acasa.

Sotia l-a intampinat: "Buna, draga, am o gramada sa iti povestesc. Am fost rugata sa organizez spectacolul de Craciun la scoala, a sunat sora mea si ne-a invitat sa mergem in vacanta cu totii la manastire, iar mobilul mi s-a stricat." El, imbratisand-o si sarutand-o, i-a raspuns: "Buna, puiule. Sigur. Trebuie sa discutam serios toate acestea. Dar azi am avut o zi tare grea, pur si simplu cad din picioare. Vreau sa ma intind jumatate de ora si pe urma vorbim neaparat. A, era sa uit. Am pentru tine ceva bun." Si i-a intins sotiei o ciocolata. "Multumesc! Ce atent esti! Iti incalzesc acum cina sa mananci, si pe urma le citesc ceva copiilor, ca sa te poti odihni in liniste." Dupa cum vedeti, nu este deloc greu. Cateva vorbe tandre si un pic de rabdare ne ajuta sa evitam conflictele." (Prof. Pavel Gumerov, in cartea Conflictele familiale: Prevenire si rezolvare)

Compromisul si sacrificiul: Reguli ale fericirii in familie

"Compromisul si sacrificiul sunt, de fapt, reguli care intretin fericirea, in orice familie, cu sau fara copii. Cred ca, de fapt, in acest sens, exista o formula care ajuta. La noi cel putin.

Daca suntem nervosi, daca avem chestiuni de reprosat, le punem deoparte in momentele sensibile, cand pot degenera sau cand este copilul prezent. Apoi, le discutam cand ne-am calmat. De cele mai multe ori, ne dam seama ca motivul supararii este exagerat si nici nu merita discutat. Nu trebuie nici sa "inghitim" reprosurile, dar nici sa la aruncam la suparare catre celalalt ca mici bombe care pot rani partenerul. Iar sacrificiul este un necesar absolut cand ai copil, de la sacrificii mai mari precum deprivarea de somn la sacrificii mai mici, precum a renunta la relaxarea de 10 minute cand ajungi acasa, pentru ca micutul tau este super incantat sa te vada si vrea sa iti arate noua lui jucarie.

Secretul este sa nu incercam sa ne impotrivim acestor sacrificii, ci sa la luam ca atare, sa la imbratisam chiar, si sa cautam compromisuri: nu ma pot uita la serialul meu favorit acum, insa il pot viziona dupa ce adoarme copilul; trebuie sa stau o noapte intreaga langa copilul bolnav, insa maine il voi vedea zambind si sanatos si ma voi odihni cu zambetul lui." (Gabriela Paladi, redactor-sef Qbebe)

Ingredientul de baza al familiei fericite: Copilul

"Momentele intime, numai ale noastre, sunt foarte importante. O familie fericita este pictata de identificarea momentelor acestora unice, care creeaza cele mai frumoase amintiri; de capacitatea parintilor de a se relaxa si de a se bucura de copilul lor, dar si de a reusi sa pastreze momente intime numai pentru ei doi, momente de sinceritate, de comunicare, de a sta pur si simplu in tacere unul langa celalalt.

Dupa ce fetita noastra adoarme, avem acele clipe numai pentru noi, cand ne redescoperim unul pe celalalt. Cand ne uitam la un serial, la un film romantic, stam de vorba, bem un pahar de vin, ascultam muzica, sau pur si simplu ne relaxam unul in bratele celuilalt, in liniste. Viata de cuplu cu un copil este galagioasa, energica, tumultoasa si centrata numai si numai pe copil. Asa ca aceste momente sunt vitale pentru fericirea de cuplu.

Ca familie, secretul fericirii este un cocktail de sentimente, stari si actiuni: modul in care ne completam unul pe celalalt in ceea ce priveste copilul, de la educatie la jucariile cumparate; intelegerea, empatia, respectul - toate fac parte din dragostea pentru celalalt, care este de la sine inteles ca trebuie sa existe; placerile comune; gesturile romantice simple; vacantele relaxante; sanatatea; restul familiei si prietenii buni; stabilitatea financiara si joburi cat mai putin stresante. Iar cocktailul acesta are un ingredient de baza, fara de care fericirea ar lipsi cu desavarsire: copilul.

Fericirea am gustat-o cu adevarat abia acum, cand avem copil. Sunt acele momente care par banale, insa care iti definesc in suflet cu adevarat acest sentiment: atunci cand stam la masa cu totii si fiica noastra ne vorbeste despre ziua ei; atunci cand striga dupa amandoi o data si si-a inventat ea un cuvant "mati", combinatie intre "mami" si "tati", atunci cand sta intre noi si isi pune cate o manuta si pe mine si pe tatal ei, ca sa simta ea ca suntem acolo; atunci cand seara stam de vorba amandoi despre viitorul ei si despre ce a mai facut ea de-a lungul zilei...

Inainte de a fi parinti, nu apreciem momentele simple care ne ofera fericire, le luam de-a gata si trecem mai departe. Cand apare copilul insa, momentele acestea, caramizi trainice care construiesc templul fericirii, sunt mult mai vizibile, mai usor de identificat si devin parte din noi pentru totdeauna. Nu le uitam.

Inainte, daca ieseam in parc si ne bucuram de o plimbare romantica, a doua zi uitam sentimentul ei. Acum, iesim in parc si ramanem in suflet cu fiecare secunda de joaca, de zambete, de noi descoperiri. Inainte, banii erau importanti pentru nevoile materiale, iar lipsa lor si certurile in aceasta privinta stirbeau fericirea. Acum, banii sunt importanti in primul rand pentru copilul nostru, pentru sanatatea lui, pentru bunastarea lui fizica si emotionala. Iar lipsa lor nu mai isca certuri, ci solutii, pentru ca avem un scop comun. Inainte traiam, de fapt, fara niciun scop. Ne gasisem unul pe celalalt, asa ca ne trezeam, ne duceam la munca, plecam intr-o vacanta... Niciun scop, prin urmare. Acum, fiecare inceput de zi are un scop. Fiecare lucru pe care il fac, chiar si pentru mine, este invariabil si pentru fiica mea". (Gabriela Paladi, redactor-sef Qbebe) 

Tainele unei familii fericite nu se epuizeaza intr-un articol. Acum este randul vostru: care sunt tainele, secretele, descoperirile, pe care le-ati facut in timp, despre cum sa fii fericit in familie? Sunteti de acord cu randurile scrise mai sus?

Citeste si:
Avem nevoie de povesti cu final fericit
De la cuplu la familie: 4 schimbari fundamentale de care trebuie sa stii
6 trucuri pentru ca mami si tati sa nu se desparta  

Bibliografie: Pavel Gumerov, Conflictele familiale. Prevenire si rezolvare, Editura Sophia, 2013; Revista Familia Ortodoxa, nr. 12 (59) / 2013.