Divortul si copiii: ghid de indrumare

In cazul in care parintii aleg sa se separe, copiii cel mai adesea ajung sa sufere si chiar sa reprezinte obiectul unui razboi intre persoanele pe care acestia le iubesc cel mai mult. Atat pentru parinti, cat si pentru cei mici, perioada divortului este una extrem de dificila, care aduce cu sine multe modificari in atitudini si stil de viata pentru care o adaptare rapida este absolut necesara.

Divortul si copiii - ce nu trebuie sa facem niciodata?

1. Nu transformati copilul in mesager (mai ales cand este vorba despre mesaje nu tocmai prietenoase). Apelati la variantele clasice, telefon sau e-mail pentru a comunica diverse informatii, mijloace care isi pot dovedi utilitatea si din punct de vedere legal (daca este vorba despre un proces in acest sens). Nu va lasati deturnati de rautati, intrigi, calomnii pe care celalalt parinte incearca sa le accentueze si priviti situatia cu calm, deoarece este vorba despre binele copilului, care de cele mai multe ori asista fara sa vrea.

2. Nu oferiti copilului detalii sordide legate de divort, chiar daca este mai mare si puteti crede ca intelege cum stau lucrurile. De asemenea, nu criticati fostul partener de viata de fata cu acesta. Veti proiecta asupra lui propria anxietate si nemultumire si nu este necesar. In schimb puteti spune adevarul intr-un mod simplu si onest, evitand invinovatirea fostului partener intr-o maniera diplomata, cum ar fi: "nu ne-am mai inteles" si reamintiti-i constant ca este iubit de ambii parinti. Apelati la un terapeut daca va simititi depasiti de situatie.

3. Incercati sa intelegeti copilul. In special in urma unui divort, cei mici au nevoie sa fie ascultati. Urmariti-le reactiile si sentimentele si incercati sa priviti lucrurile din perspectiva lor, nu a voastra. Procesul de vindecare emotionala este anevoios si se realizeaza prin intermediul unei legaturi afective puternice si a unei intelegeri profunde din partea parintilor. Nu ezitati sa-i spuneti cat de multi il iubiti ori de cate ori aveti ocazia. Ascultati-l cand vrea sa va impartaseasca sentimentele, permiteti-i sa fie sincer si, mai ales, nu-l condamnati pentru modul in care simte/gandeste (sunt reactii normale)

4. Nu va feriti sa discutati cu copilul despre intalnirile/vizitele la celalalt parinte. Chiar daca nu simtiti nevoia, el se va simti prins la mijloc si va resimti o stare de stres inutil. Comportati-va in schimb ca si cum si-ar fi vizitat o matusa sau un unchi. In ceea ce priveste modificarile care vor interveni in viata voastra, fiti sinceri (fara a intra in prea multe detalii) cu privire la activitati, scoala, program de vizite etc.

5. Reparati problemele pe care le-ati creat neintentionat si aveti rabdare asigurandu-l ca totul va fi bine. Copiii sunt extrem de iertatori si vor intelege daca le oferiti explicatiile adecvate. Retineti ca mania, frustrarea, supararea cauzata de voi se poate cimenta si agrava in perioada adolescentei. Cereti-va scuze cand stiti ca ati gresit si explicati in detaliu de ce ati procedat intr-un anume fel.

Iata si sfaturile pe care ni le ofera doamna doctor Cristina Fulop, psiholog si psihoterapeut cu experienta in psihoterapie individuala si de cuplu, formator de psihoterapeuti in cadrul Asociatiei de Hipnoterapie si Psihoterapie Cognitiv Comportamentala http://www.terapeutpsiholog.ro/:

"Efectele negative la nivel psihologic, care pot aparea in cazul divortului parintilor, se intampla in functie de o serie de variabile, cum ar fi varsta copilului, contextul in care se produce divortul parintilor, personalitatea copilului (nivelul de dezvoltare), nivelul de echilibru psihologic al copilului, precum si de alte aspecte; daca ne dorim ca prejudiciile provocate copilului sa fie minime, atunci, este absolut necesar sa securizam copilul ca schimbarea ce se va petrece, nu este una fundamental negativa. Astfel, cea mai buna varianta pare sa fie discutia/discutiile lamuritoare, impreuna cu amandoi parintii, despre toate modificarile care vor interveni in vietile celor trei (e important sa ii raspundem copilului la intrebarile pe care ni le pune, sigur ca adecvand raspunsurile varstei lui); optim este sa incercam sa gasim cat mai multe aspecte pozitive, reale insa (nu inventati si nu mintiti ca totul va fi minunat); pe de alta parte, nu coplesiti copilul cu adevaruri pe care nu le va intelege: adevarurile "grele", ale adultilor, nu au ce sa caute in realitatea copilului, indiferent ce varsta are (povestiri despre relatii extraconjugale sau probleme ale cuplului provocate de agresivitate sau consum excesiv de alcool etc.)
Felul in care va percepe copilul relatia dintre cei doi parinti, determina felul in care se va raporta el la toata situatia pe care o traieste, la cei doi parinti si cum anume vor arata relatiile lui cu acestia in viitor. Pentru ca vorbim despre o schimbare, vorbim despre adaptarea copilului la noua situatie de viata, pe care ne-o dorim cat mai rapida si mai putin prejudicianta pentru copil.
Ce este iarasi important de retinut pentru parintii care divorteaza, este ca este essential sa faca distinctia dintre cele trei relatii, relatia de cuplu si cele doua relatii parinte-copil.
"Amestecarea" relatiilor si imixtiunea problemelor din relatia de cuplu in viata copilului, indiferent ce varsta are copilul, produce fara doar si poate, semnificative tulburari copilului. Straduiti-va, indiferent cat de dificil vi se pare, sa nu implicati copilul, in problemele cuplului. Pentru copil, sunteti mama si tata, si chiar daca considerati ca aliantele sau coalitiile ar putea aduce vreun beneficiu, de cele mai multe ori acest lucru este doar o aparenta... De altfel, echilibrul psihologic al unui copil, indiferent de varsta pe care o are, se mentine prin echilibrul relatiilor de referinta pe care el le are." 

 

Pentru copii divortul se poate resimti drept stresant, trist si intimidant reprezentand o adevarata piatra de incercare. Orice copil se va simti nesigur sau suparat din cauza despartirii parintilor si prin urmare procesul trebuie usurat cat mai mult, prin oferirea unui climat de stabilitate si incurajare, acompaniate de o atitudine pozitiva. Rutina se poate dovedi utila in asigurarea unei atmosfere relaxante si chiar o relatie buna cu fostul partener (daca este posibil) deoarece copiii detesta sa isi vada parintii in conflict reciproc.

Divortul si copiii - ce-si doreste un copil de la parinti?

- Ca ambii sa fie implicati in viata sa, sunandu-l, scriindu-i si adresandu-i intrebari. Cand nu va implicati, simte ca nu este important si ca nu este iubit
- Ca parintii sa inceteze cu cearta si sa se straduiasca sa ramana impreuna, dar mai ales sa cada de acord in chestiunile ce-l privesc. Cand copilul reprezenta tema discutiilor, simte ca a gresit cu ceva si ca este vinovat
- Vrea sa-si iubeasca ambii parinti si sa se bucure de timpul petrecut cu acestia. Prin urmare, isi doreste sustinere din partea lor si nu acte de gelozie sau suparare deoarece nu vrea sa simta ca tine partea unuia sau ca il iubeste pe unul mai mult decat pe celalalt. Isi doreste ca ambii parinti sa fie parte din viata sa, sa poata conta pe ei, sa fie crescut de acestia si educat si, mai ales, sa fie ajutat cand are probleme.

Divortul si copiii - cum putem ajuta copiii?

In primul rand, oferindu-le un climat de calm si stabilitate. Activitatile de rutina sunt extrem de benefice in acest sens, chiar daca multa lume nu le acorda importanta. Astfel, activitatile optionale, vizitele la prieteni se pot dovedi o sursa de relaxare si o metoda de detasare de acest eveniment stresant. Puteti intreprinde impreuna diverse activitati, chiar sportive, retinand insa faptul ca nu e bine sa cadeti in capcana unei permisivitatii excesive (multi parinti sunt tentati deoarece vor sa-si ajute copilul sa depaseasca mai rapid aceasta situatie). Puteti sa le fiti alaturi chiar daca nu le permiteti sa depseasca anumite limite sau sa incalce reguli, mentinandu-va calmul si prezenta emotionala chiar daca nu va simtiti suficient de pregatiti. Copiii au nevoie de sprijin din partea voastra si trebuie sa depuneti orice efort in acest sens.
Reactii normale ale copiilor: suparare, furie si resemnare fata de voi si partener pentru distrugerea normalitatii, anxietate fata de schimbarile majore din viata sa, depresie usoara in ce priveste noua situatie familiala si senzatie de neajutorare si lipsa sperantei.

Cum intelege divortul copilul pana in 18 luni

Chiar si in timpul perioadei cand sunt bebelusi, copiii resimt cand in sanul familiei exista o stare tensionata, mai ales cand aceasta se peterce intre parintii lui, varsta nepermitandu-i sa inteleaga motivul acestui conflict.
Daca aceasta stare de tensiune continua, copilul poate deveni irascibil si dornic de afectiune, in special din partea persoanelor necunoscute, si va trece frecvent prin stari de izbucnire emotionala. De asemenea, in unele cazuri tinde sa regreseze sau sa dea semne de dezvoltare intarziata. Vor putea fi observate si schimbari cum sunt iritabilitate, plans, agitatie, probleme cu somnul sau cu alte activitati zilnice. Daca un nou adult apare in viata copilului, acesta poate prezenta nerevozitate si chiar sentimente de frica.
Cum sa faceti ca tranzitia mai usoara pentru cel mic: bebelusii intre varsta de 0-18 luni necesita rutina si consistenta si de aceea pentru o dobandi o stare de confort necesita in primul rand activitati familiare. Asadar, este extrem de folositoare o rutina zilnica ce cuprinde un program de mancare si somn (atat inainte cat si dupa divort). Nu in ultimul rand, rasfatati-va copilul cumparandu-i jucariile preferate si petreceti mult mai mult timp cu el tinandu-l in brate si aratandu-i afectiune.

Cum intelege divortul copilul intre 18 luni si 3 ani

In cazul acestei grupe de varsta, pentru un copil legatura cea mai importanta este cea cu parintii sai, astfel incat orice dereglare majora in cadrul vietii de familie poate fi greu de accceptat si de inteles. Mai mult decat atat, una din trasaturile esentiale ale unui copil mic se refera la egocentrismul sau, nu de putine ori invinuindu-se pentru divortul dintre parintii sai. Copiii vor plange si vor dori mai multa atentie decat de obicei, cateodata regreseaza si revin la suptul degetului, vor experimenta un sentiment de a abandon, vor avea probleme cu somnul sau cu dormitul singuri.
Cum sa faceti tranzitia mai usoara: daca este posibil, parintii ar trebui sa incerce sa lucreze impreuna pentru ca dezvoltarea sa una fie normala sau cel putin la fel ca pana in acel moment, continand rutina pe care cel mic s-a obisnuit sa o urmeze. Este foarte important ca parintii sa petreaca timp cu copilul si sa ii ofere mai multa afectiune decat de obicei, fiind de preferat sa discutati problema cu el (in cazul in care poate sa vorbeasca), si intotdeauna sa il asigurati ca nu el este vinovat pentru cele intamplate.

Cum intelege divortul copilul intre 3 si 6 ani

De obicei prescolarii nu inteleg intreaga notiune de divort si nici nu vor ca parintii lor sa se separe, indiferent cat de stresant poate fi mediul de acasa. La aceasta varsta ei prezinta o inclinatie de a stapani totul si, din aceasta cauza, vor intelege foarte greu conceptul de divort. Dorind totodata sa aiba si puterea de a-l controla, acestia se simt neputinciosi in momentul in care afla ca astfel de eveniment se intampla, considerandu-se vinovati de neintelegerile dintre mama si tata si avand sentimentul ca viitorul pentru ei este nesigur, inchizandu-se chiar in ei insisi, prezentand ganduri sau idei neplacute sau cosmaruri cu privire la acest factor ce le-a disturbat linistea.

Cum sa faceti tranzitia mai usoara: parintii ar trebui sa trateze divortul dintr-o perspectiva pozitiva si deschisa, daca acest lucru este posibil, avand in vedere ca un copil la aceasta varsta este atent si imita chiar atitudinea si starile parintelui. Cei mici au nevoie de cineva cu care sa vorbeasca si sa isi impartasesca sentimentele. O solutie buna la care ar raspunde cu usurinta este reprezentata chiar de studierea unei carti pentru varsta lor pe aceasta tema. De asemenea, au nevoie sa simta ca sunt in siguranta si ca vor putea sa isi vada parintii, chiar si pe cel care nu a primit custodia. Pentru a nu intampina dificultati in acest sens, este bine sa stabiliti un program de vizite regulat pe care sa il respectati.

Cum intelege divortul copilul intre 6 si 11 ani

Daca un copil care a ajuns deja la varsta la care poate merge la scoala a crescut intr-un mediu in care exista o rutina in familie, este cat se poate de normal sa resimta sentimente de abandonare in timpul unui divort.
Cei mai mici nu vor intelege termenul si fenomenul in sine de divort, dimpotriva vor crede ca parintii divorteaza de el si nu intre ei. Daca traiesc cu mama vor avea sentimentul ca si-au pierdut tatal si vor putea avea chiar si fantezii ca parintii lor se vor impaca. De fapt, de cele mai multe ori cred ca pot sa salveze casnicia lor si implicit si familia.
Cei peste 8 ani pot sa blameze unul din parinti ca fiind vinovat de separare, alaturandu-se astfel acelui parinte pe care il considera bun si exprimand sentimente de repulsie impotriva celuilalt pe care il considera rau. Ar putea de asemenea sa isi acuze parinti ca sunt rai sau egoisti, iar acest lucru il poate arata in mai multe feluri: baietii vor avea un comportament obraznic la scoala sau opozant, fetele, pe de alta parte, vor deveni nervoase, depresive sau retrase. Uneori experimenteaza si dureri de cap sau de stomac din cauza stresului prin care trec sau vor inventa anumite simptome doar pentru a ramane acasa.

Cum sa faceti tranzitia mai usoara: in timpul unui divort, un copil se poate simti respins si pierdut, insa un parinte trebuie sa inlature aceste sentimente reconstruind sau intarind sentimentul de siguranta si pe cele pe care le au despre propriile lor fiinte. Trebuie sa incercati sa petreceti fiecare in parte timp destul cu ei pentru a-i determina sa fie deschisi si sa se descarce de sentimentele prin care trec. De asemenea, au nevoie sa ii asigurati constant ca nu au nicio vina in cele intamplate si ca nu ii abandoneaza nimeni. Si pentru ca evenimentele ce tin de scoala sau de alte activitati extrascolare sunt foarte importante pentru dezvoltarea unui copil, este bine sa il incurajati sa se implice in diferite evenimente sa si petreaca mai mult timp simtindu-se bine.

Cum intelege divortul un copil peste 11 ani

La aceasta varsta copii ajung deja in faza de pre-adolescenta intelegand astfel ce presupune intregul proces de divort, dar pot prezenta dificultati in acceptarea schimbarii reale care se produce in familie. Desi au o gandire mai dezvoltata si la un alt nivel, ei tot pot manifesta un sentimentul de auto-invinovatire. Se vor simti abandonati de parintele care se muta din casa, se vor retrage din activitatile pe care le desfasurau cu prietenii sau de la acelea preferate, se vor comporta in moduri necaracteristice lor, se vor simti nervosi si nesiguri cu privire la conceptiile pe care le au despre dragoste, mariaj sau familie, vor dezvolta o maturizare precoce si se vor preocupa de diferite aspecte ce revin unui adult, cum sunt responsabilitatile financiare si nu numai.
Cum sa faceti tranzitia mai usoara: trebuie sa mentineti o comunicare deschisa cu ei, reasigurandu-i de fiecare data ca ii iubiti si ca veti continua sa fiti in viata lor, pastrati sau formati ritualuri sau rutine de familie, iar daca vreti sa poarte resposabilitati in casa, este de preferat sa ii insarcinati cu activitati usor de indeplinit, cum sunt pregatirea masei sau udatul florilor, stersul prafului etc.

Cand sa va ingrijorati: daca in decurs de cateva luni simptomele se agraveaza, este bine sa apelati la un specialist. Urmariti: problemele de somn, concentrarea redusa, probleme la scoala, abuz de alcool/droguri, auto-mutilare sau tulburari de alimentatie, furie frecventa sau izbucniri violente, izolare, refuzul activitatilor placute.

Doamna doctor Cristina Fulop, psiholog si psihoterapeut cu experienta in psihoterapie individuala si de cuplu, formator de psihoterapeuti in cadrul Asociatiei de Hipnoterapie si Psihoterapie Cognitiv Comportamentala http://www.terapeutpsiholog.ro/ ne ofera urmatoarele precizari:

"In momentul in care parintii se despart, este foarte probabil ca cel mic sa experimenteze trairi complexe, amestecate, in care sentimentul de insecuritate predomina, sentiment care alimenteaza tot felul de alte trairi din zona negativa, cum ar fi sentimente de dezamagire, vinovatie si furie, stari de plans, nevoie de izolare, apatie, abulie, scaderea interesului pentru activitati care anterior ii faceau placere; in situatii acute, pot aparea tulburari de somn, diverse somatizari (scaderea apetitului, scaderi in greutate, greata, balonari, etc.), iritabilitate, dificultati de concentrare a atentiei, comportamente agresive (atat pasiv agresive, cat si activ agresive), tulburari de conduita alimentara, absenteism scolar si tulburari de comportament. Este esential ca parintii sa fie foarte vigilenti in raport cu orice schimbare care apare in starea, atitudinile sau comportamentele copilului si sa investigheze imediat ce anume a generat modificarea sau modificarile respective.
In cazul in care ati constatat deja ca starea copilului este modificata sau deteriorata, povestiti cu el despre ce il framanta, concentrandu-va atentia asupra a ce simte si deopotriva, asupra a ceea ce ii trece prin minte. Daca nu reusiti sa deslusiti ce va transmite, fiti intelegator in raport cu "ne-binele" pe care il traieste si nu ezitati sa apelati la ajutorul unui psiholog specializat in consiliere psihologica si/sau psihoterapie. Impreuna veti gasi cu siguranta solutii potrivite copilului dumneavoastra. Nu neglijati si nici nu minimalizati dimensiunea a ceea ce vedeti! Cu cat copilul este mai mic, cu atat este mai putin capabil sa gestioneze o situatie atat de complexa. Pe de alta parte, nu va ganditi ca daca este puber sau adolescent, are competentele necesare sa depaseasca singur ceea ce se intampla."

Multumim doamnei doctor Cristina Fulop pentru ajutorul acordat in realizarea acestui articol. 

Surse:
www.parents.com; www.helpguide.org; www.webmd.com