Copilul meu a fost neglijat și bullied la grădiniță. Tu ce ai face în locul meu?

Am stabilit o întâlnire cu doamna Nicoleta. M-a însoțit într-un tur scurt și am observat că deși creșa era goală, dat fiind anotimpul, locul era mic și confortabil, un mediu ce nu părea copleșitor pentru preșcolarii ce aveau să se confrunte pentru prima dată cu separarea de mama lor.

3 Septembrie, prima zi de școală. A fost o zi normală, clasa era compusă din băieții mei gemeni și încă o pereche tot de băieți. Excelent, nu-i așa? M-am simțit mai liniștită cu gândul că doamna Nicoleta și asistenta ei urmau să-i supravegheze cu atenție. Aceasta mi-a spus că clasa va fi formată doar din 7 copii, care vor veni pe parcursul săptămânii. Apoi, am plecat timp de aproape o oră și când m-am întors mi s-a spus că s-au jucat liniștiți și nu le-am oferit gustări tocmai pentru a nu fi dificil pentru ei să se integreze cu restul grădinței în sala de mese.

În cea de-a doua și a treia zi, pentru unul dintre copii lucrurile nu păreau să se îmbunătățească, dar am crezut că are nevoie de mai mult timp. Spre surprinderea mea, celălalt copil, care de obicei este mai independent și mult mai relaxat, a devenit agitat și educatoarea mi-a atras atenția asupra acestui fapt. A spus că poate este obosit sau ceva de genul. De asemenea, nu le-au oferit mâncare în cele 3 ore pe care le-au petrecut acolo pe motiv că „i-ați luat fix la ora pentru gustare" sau că „am încercat să-i hrănim dar nu au vrut să mănânce nimic". Băieții mei sunt cuminți când vine vorba de mâncare, de ce nu au vrut să mănânce nimic? A fost surprinzător pentru mine la început, cu atât mai mult cu cât nu a fost prima dată când i-am lăsat în grija unei alte persoane pe care o cunosc pentru prima dată și mai ales pentru că imediat cum am ieșit din școală au început să țipe de încântare în secunda în care au văzut că scot mâncare din geantă, la fel ca atunci când sunt foarte înfometați.

Educatoarea mi-a mai spus și că Y. are câteva înțepături de insecte pe mâini și picioare. M-am gândit că avea una deja pe obraz și da, se întâmplă să dezvolte o reacție alergică. Apoi, mi-a cerut să-i cumpăr o cremă pentru prevenire pentru că ei se joacă mult afară. Am stabilit că o să discut cu medicul pediatru despre asta. Când am ajuns acasă, am verificat înțepăturile și am fost șocată să văd că nu erau deloc înțepături mici de țânțari, ci mușcături mari pline de lichid care a provocat apariția bășicilor. Nu am fost deloc mulțumită, dar am dus crema în speranța că îi va proteja.

În acest moment am simțit că lucrurile nu merg bine și că băieții nu sunt îngrijiți foarte bine. Am ales să aștept să se încheie perioada de acomodare și ca ambele părți să se adapteze.

Vineri, 7 septembrie, am mers să iau copiii și doamna Silvia era puțin agitată. Mi-a spus că H. a avut un mic incident cu unul dintre colegi și că a fost mușcat. „După cum știți deja, ei nu vorbesc și H. stătea la masă și nu dorea ca celălalt copil să se așeze lângă el, așa că a început să țipe și să gesticuleze pentru ca băiatul să nu vină lângă el. Însă, acesta l-a mușcat. Am aplicat o cremă peste mușcătură". Am fost foarte calmă în timp ce am primit vestea, deși nu mă simțeam deloc confortabil, dar pot să înțeleg că astfel de situații pot apărea. H. este un băiețel foarte sensibil și comunicativ, care arată și-ți comunică lucruri astfel încât să-i înțelegi nevoile. Oricum, este ceva ce i s-a întâmplat și fiicei mai mari și cu măsurile de rigoare a fost ușor ca asta să nu se repete.

A fost totuși puțin deranjant că nu m-au sunat să-mi spună ce s-a întâmplat și cum aș vrea să se procedeze (dacă doresc să aplice cremă, gheață sau să-l iau mai devreme ori să aștept până la final). Cu fiica mea am fost în trei creșe diferite în Egipt și Londra, experiență care a ajutat destul de mult în procesul de selecție al instituției.

Nu a mai fost nevoie să întreb, dar m-am asigurat că le-am spus să ia măsuri de precauție și să țină băieții la distanță suficientă și îi supraveghează, acum că știm că există un „mușcător". A spus „Da, așa vom face".
H. a fost stresat pentru tot restul zilei, și-a scărpinat mâna și nu a vrut să plece din brațele mele. Am avut grijă cu el în timpul weekend-ului și duminică părea că rana s-a vindecat și semnul a dispărut.

10 septembrie. Am mers ca de obicei să iau copiii și doamna Silvia mi-a spus că au fost puțin morocănoși. Au mâncat puțin și „s-a întâmplat din nou incidentul cu H, îmi pare rau". A spus asta în timp ce-l ridicam pe H. și am crezut că n-am înțeles bine, așa că m-am uitat în ochii ei și am spus „Îmi pare rău? Ce incident?" Foarte nonșalant îmi spune că băiatul l-a mușcat din nou. „Am aplicat crema dar se pare că are o reacție alergică la ea așa că nu o vom mai folosi din nou."

Oh, eram foarte nervoasă, îmi simțeam capul cum fierbe. A fost mușcat cu doar o zi înainte...el încă nu s-a calmat....tu și asistenta ta supravegheați numai 5 copii! Este a doua mușcătură în 5 zile deja. Ce se întâmplă oare acolo?

Am luat imediat copiii și am plecat acasă. H. a plâns tot timpul și își scărpina mâna mai mult, încercând să-mi spună ce s-a întâmplat prin semne. A adormit plângând în brațele mele. Mi-am simțit inima zdrobită când am văzut cum acest copil mic este agresat pentru că țipă și tot ce fac este să privească, până ce el ajunge să fie mușcat. Deci nu este ca și cum nu s-ar fi așteptat să se întâmple așa ceva!

A doua zi nu i-am mai dus la creșă, nu-i puteam face asta din nou copilului meu. Urmele de dinți încă erau roșii, iar mâna era umflată și nu lăsa pe nimeni să-l atingă. De obicei, când copiii nu merg la școală primesc un telefon sau un email prin care sunt întrebată care este problema. Acum, în schimb, mi-am dat seama că este normal ca asta să nu se întâmple într-un asemenea loc.

Când soțul meu a venit acasă am început să facem niște investigații și am descoperit multe povești de copii ce au fost mușcați în timpul grădiniței. Un lucru este comun pentru toate cazurile și anume, atunci când nu se întâmplă o singură dată, se ajunge mult mai departe, copiii ajung să sângereze și mamele regretă alegerea făcută. Într-unul dintre cazuri, copilul a fost infectat. Unele mame au menționat chiar un lung proces de vindecare psihologică după acest incident.

Factorul cel mai important la creșă este mediul sigur pentru copii, care este menționat și în contract și care nu s-a îndeplinit deloc!

Am luat legătura cu doamna Nicoleta pentru a discuta partea financiară, pentru că nu aveam de gând să ne lăsăm copiii într-un mediu unde sunt mușcați și nu primesc atenție. Răspunsul ei a fost că mușcatul este un comportament foarte normal între copii, că o fac pentru a-și exprima furia, frustrarea și de aceea educatoarea a fost foarte calmă când m-a anunțat, tocmai pentru că nu a dorit să acord prea multă importanță incidentului. De asemenea, nu avem dreptul la restituirea banilor pentru că asta are loc doar în situații de criză, când familia respectivă își mută domiciliul, de exemplu. A fost șocant și dezgustător ca un director de școală să creadă că mușcatul cu o așa frecvență este acceptat și că pe baza contractului nu dorește să înapoieze banii din cauză că nu vede în asta o situație de forță majoră, sau de urgență.

Am continuat să spun că aș fi putut accepta asta prima dată, pentru că știu că se întâmplă și accidente, dar nu atunci când se întâmplă de două ori, în două zile consecutive și când știm că există un „mușcător" în clasă. Mi-a răspuns că nu ne poate ajuta cu nimic și că dacă ne dorim banii înapoi (inclusiv pentru cele două 2 semestre ce încă nu au început și care sunt complet acoperite) putem lua legătura cu departamentul legal.

Am fost foarte dezamăgiți că s-a profitat de situație, străini fiind. Așa ceva nu se poate întâmpla la o școală de renume internațional. Nici măcar nu a recunoscut greșeala, nu s-a gândit să separe copiii în clase diferite sau să spună că asta nu se va repeta. Am discutat cu un avocat, din moment ce nu cunoaștem legile din țară și am înștiințat Ambasada Americană cu privire la abuzul pe care l-au suferit copiii.

17 septembrie. După ce am vorbit cu avocatul și am decis să tratăm lucrurile pe cale legală, soțul meu s-a gândit să discute cu ei și să cadă la o înțelegere, înainte ca situația să se complice. La finalul zilei, acțiunea legală ar fi venit peste ei.

El s-a întâlnit cu Nicoleta, i-a explicat situația și i-a spus că dacă nu ajungem la un acord vom deschide un caz, o plângere la Protecția Consumatorului, la Protecția Copilului. Avem susținerea ambasadei, care ne-a sprijinit și în străinătate, o să vorbim și cu presa, pentru ca nimeni să nu mai treacă printr-o astfel de situație. Am stabilit să așteptăm răspuns până la finalul zilei, dar n-am mai auzit nimic de ei.

Am început demersurile legale și Curtea le-a trimis o înștiințare. Avem deja o programare la Ambasadă și nimeni nu ne va opri să luăm măsurile necesare. De asemenea, am fost sfătuiți să luăm legătura și cu creditorul creșei pentru a-i explica cele petrecute.

Când copiii sunt abuzați astfel pot suferi pe atât de multe planuri, încât devin slabi, temători, pot avea parte de întârzieri în dezvoltarea discursului, ba mai mult, chiar pot avea dificultăți de dezvoltare emoțională. Acceptarea unui asemenea comportament este peste puterea mea de înțelegere. Sper ca nicio mamă să nu mai treacă printr-o astfel de experiență, să-și vadă copilul agresat, mușcat, fără ajutor și stresat.