Orezul la copii

Orezul creste in mod natural in sud-estul Asiei si a inceput sa fie cultivat de acum 6000 ani in Thailanda; este un aliment emblematic pentru mai mult de jumatate din populatia globului, reprezentand sursa energetica de origine alimentara predominanta in 17 state din Asia si Pacific, 9 state din nordul si sudul Americii si 8 state din Africa. O analiza detaliata a continutului nutritional al orezului sugereaza ca valoarea nutritiva a sa variaza in baza unei serii de factori: tipul de bob (alb, brun, negru, rosu si mov), calitatea solului in care a crescut si daca este curatat sau procesat, modul in care este imbogatit (exista si produse cu diverse suplimentari), dar si cum este preparat inainte de consum. O comparatie ilustrativa intre soiul alb si cel brun cu privire la calitatea mineralelor, vitaminelor si proteinelor, carbohidratilor si grasimilor indica faptul ca niciunul nu constituie o sursa completa de nutritie, insa exista o diferenta semnificativa in ce priveste continutul de fibre. Soiurile colorate puternic (cum este cel mov) isi obtin culoarea de la antocianine si tocoli, pigmenti cu proprietati antioxidante (actioneaza impotriva activitatii radicalilor liberi din organism) localizati in special in portiunea interioara a bobului. In urma unor studii nutritionale, s-au comparat soiurile rosu, negru si alb (cel din urma nu a prezentat niciun beneficiu in acest sens), constatandu-se ca pot reduce/incetini evolutia dezvoltarii placii ateromatoase, indusa de colesterolul alimentar.

Pregatire

Orezul este in mod uzual spalat inainte de fi gatit pentru a indeparta amidonul in exces; se efectueaza de mai multe ori operatiunea pana cand apa devine clara (se imbunatateste gustul si textura sa). Se pot gasi si sortimente fortifiate cu vitamine si minerale, prin urmare spalatul acestora va conduce la o pierdere a nutrimentelor (nu se recomanda). Unele persoane prefera sa-l lase la inmuiat o perioada pentru a reduce durata de gatire si gradul de lipire al bobului; in cazul unor soiuri aceasta inmuiere (de la 30 minute la cateva ore) imbunatateste textura crescand marimea boabelor. De exemplu, orezul brun poate fi inmuiat in apa calda timp de 20 ore pentru a stimula germinatia (se activeaza enzimele si se intensifica aminoacizii inclusiv acidul gamma-aminobutiric care amelioreaza valoarea nutritiva a orezului, aspect demonstrat in urma unei cercetari). Orezul poate fi gatit prin fierbere sau la abur si absoarbe apa in timpul prepararii (metoda absorbtiei); se recomanda in acest sens sa fie utilizata o cantitate de apa similara volumului de orez. Daca este fiert rapid, se poate utiliza mai multa apa care va fi scursa inainte de a servi (metoda nu este indicata la orezul fortifiat). Exista si aparate speciale de gatit orezul care simplifica operatiunea. Nu in ultimul rand, orezul poate fi prajit in ulei sau grasime inainte de fierbere (cum este risotto) si va deveni mai putin lipicios, multe gospodine utilizand acest procedeu pentru pregatirea pilafului.

Diaree si diversificare

Dupa cum bine stiti, orezul este un aliment de baza in dietele antidiareice ale celor mici (si nu numai), fiind bine tolerat de stomac si, datorita proprietatilor specifice, absoarbe lichidele in exces din intestine, ameliorand tranzitul intestinal. Ceea ce poate nu cunosteati insa este ca in anul 2007, doi cercetatori, Debora Duro si Christopher Duggan au constatat faptul ca bananele si orezul prezinta un efect pozitiv asupra stomacului; astfel, cercetarea in vitro a demonstrat ca orezul ofera beneficii antisecretorii - solutiile de rehidratare orala pe baza de orez ajuta la scaderea volumului scaunului si la oprirea mai rapida a diareei; s-a demonstrat ca si adaosul de pectina in alimentatia antidiareica este benefic, insa nu se recomanda pe termen lung deoarece dieta poate fi deficitara in ce priveste energia, grasimile, proteinele, fibrele, vitamina A, vitamina B12 si calciul continute. Aceiasi cercetatori sustin ca restrictia alimentara nu ajuta diareea, ci mai degraba prelungeste durata sa (in baza unor studii clinice).

Multi medici pediatri recomanda si multe mame initiaza diversificarea apeland la acest aliment deoarece nu este alergen (spre deosebire de grau care predispune la aparitia intolerantei la gluten) si usor tolerat/digerabil. Trebuie insa ca cel mic sa fie pregatit pentru aceasta etapa importanta, urmarind cum reactioneaza cand incercati sa introduceti o lingurita de mancare in gura: daca o scuipa/curge toata pe barbie, se poate sa nu dispuna inca de abilitatea de a-si misca gura/limba pentru a inghiti alimente solide, insa nu va ingrijorati daca se intampla acest lucru deoarece poate dura o vreme pana se va acomoda cu noi texturi. Puteti incerca diluarea cerealelor cu orez la inceput, ingrosandu-le apoi treptat sau poate fi de ajutor o scurta pauza inainte de a reincerca.

Soiuri de orez

 

Soi	Aspect	Preparate	Proprietati
Orezul alb	dispune de boabe scurte, medii sau lungi de culoare alba deoarece au fost procesate pentru a fi decorticate (a se indeparta taratele si germenii), lasand doar endospermul	folosit de majoritatea persoanelor in retete traditionale, occidentale si orientale	in unele cazuri bobul este lustruit pentru a-i conferi un aspect atragator, dar devine privat de unele nutrimente.
Orezul cu bob lung	face parte din orezul alb, insa are bobul alungit, cel mai cunoscut sortiment fiind cel Basmati. Contine mai putin amidon, prin urmare boabele sunt mai uscate si mai separate, prezentand un gust bogat. Se gaseste si in forma integrala care tinde sa fie mai usoara si mai rapida de gatit in comparatie cu alte soiuri brune. Orezul Thai este originar din Thailanda si poate fi regasit si sub denumirea de orez Jasmine. Are boabele lungi si subtiri, iar gustul suav, cu note florale.	utilizat in feluri de mancare indiene si din Orientul Mijlociu, cum sunt pilaf sau mancaruri cu sos, dar si salate sau garnituri (regula este sa utilizati soiul Basmati pentru mancaruri indiene si soiul Jasmine pentru mancaruri chinezesti). Este gatit prin metoda absorbtiei mentionata mai sus pentru o textura uscata, pufoasa, cu boabe distincte si se recomanda sa se lase la inmuiat 30 minute inainte si sa se spele pentru a indeparta pudra ramasa pe boabe in urma macinarii. Se recomanda spalarea si in cazul celui Thai inainte de consum ce poate fi utilizat in salate si retete asiatice.	orezul Basmati are un indice glicemic mic, prin urmare continutul de carbohidrati este mai lent absorbit in sange (glicemia ramane stabila).
Orezul cu bob scurt (rotund)	face parte tot din orezul alb, iar boabele sunt aproape rotunde, sortimentul cel mai cunoscut find cel Arborio	Felurile de mancare la care poate fi folosit sunt risotto si sushi, dar si paella sau orez cu lapte. Se gateste moale si lipicios.	Boabele sale contin o mare cantitate de amilopectina, un amidon lipicios responsabil pentru textura cremoasa de la risotto
Orezul brun	este nerafinat, dispune inca de tarata si de germenii indepartati la cel alb (sunt intacti in general), fiind eliminate doar invelisurile exterioare. Este disponibil in forma cu boabe scurte si lungi	Gustul sau este aromat, semanand cu nuca si este utilizat la feluri de mancare din diete sanatoase si de slabire. Necesita un timp mai lung de gatire (aproape dublu fata de cel alb, din cauza straturilor)	Este in general mai nutritiv si consistent (datorita germenilor si taratelor), insa se poate altera (contine grasime care pot rancezi).
Orezul brun cu bob lung	are o forma lunga, subtire, de 4-5 ori mai lunga decat grosimea. Este cunoscut drept versiunea integrala a echivalentului sau alb	Boabele gatite sunt separate, usoare si pufoase. Gustul este granulat, gustos, semanand cu nuca. Metoda de fierbere rapida (cu apa in exces) constituie o varianta buna pentru a-l prepara in mod uniform.
Orezul brun cu bob mediu	are un bob mai scurt si mai gros, de 2-3 ori mai lung decat grosimea, in comparatie cu cel cu bob lung.	Boabele gatite sunt mai umede si moi si au o tendinta mai mare de lipire decat la cel cu bobul lung.
Orezul brun cu bob scurt	are un bob scurt, aproape rotund	Boabele gatite sunt mai moi si se lipesc intre ele.	Contine un nivel ridicat de amilopectina, fiind mai lipicios. Datorita taratei intacte, se mesteca mai greu decat soiul alb.
Orezul salbatic	se inrudeste cu orezul alb, unele persoane incadrandu-l drept planta ierboasa. Este originar din Canada, cu boabe drepte, lungi si inchise la culoare. Este cel mai scump sortiment de orez (de 2-3 ori mai scump) deoarece presupune o munca asidua in cultivare.	Felurile de mancare la care este folosit in special sunt orientale, deseori cu amestec de orez alb (pentru contrast). Poate fi consumat simplu sau cu alte tipuri de orez sub forma de garnitura. Aroma este excelenta, de nuca, fiind nutritiv, insa necesita un timp mai lung de gatire. Confera aroma pilafurilor si felurilor de mancare cu orez simplu.	bogat in proteine, fibre, vitamine si minerale.

Diferente nutritive

Dupa cum ati aflat mai sus, orezul brun este unul integral, atat taratele cat si germenii boabelor fiind pastrate, ceea ce nu se intampla la orezul alb. Drept urmare, primul este mai bogat in magneziu si alte minerale, dar si fibre. De exemplu, o cana de orez alb cu bob lung contine doar 1 g de fibre, in timp ce una de orez brun contine 4 g, fibrele reprezentand un nutriment benefic in tranzitul intestinal (incetinesc viteza cu care carbohidratii sunt convertiti in glucoza, scazand "incarcatura glicemica" a unui aliment). In acest sens, desi unele soiuri de orez au index glicemic mai mic, niciunul nu poate fi considerat un aliment cu indice redus (atentie in cantitati mari la persoanele cu probleme ale glicemiei). Ca regula, orezul brun are un indice mai mic decat cel alb, insa soiurile cu bob lung il au mai mic decat cele cu bob scurt, orezul basmati prezentand cel mai redus indice din toate. Din punct de vedere al continutului nutritiv, orezul salbatic reprezinta o alegere potrivita, insa nu este placut de toata lumea (invelisul dur si miezul moale cu gust de leguma); are continut ridicat de proteine si putini carbohidrati, este bogat in vitamina A si acid folic, dar nu multe minerale si dispune chiar de omega 3 (raportul omega 3-omega 6 este excelent).

Ca informatii generale, 100 g de orez alb (cel mai des folosit) contin: 365 kcal, 80 g carbohidrati, 7.13 g proteine, 0.66 g grasimi, tiamina (vitamina B1) 6% din DZR, riboflavina (vitamina B2) 1% din DZR, niacina (vitamina B3) 11% din DZR, acid pantoteic (vitamina B5) 20 % din DZR, vitamina B6, 13% din DZR, calciu 3% din DZR, fier 6% din DZR, magneziu 7% din DZR, mangan 52% din DZR, fosfor 16 % din DZR, potasiu 2% din DZR si zinc 11% din DZR.

Sfatul specialistului

Doamna doctor Alexandra Bulboaca, medic nutritionist-dietetician http://nutritionistarad.wordpress.com:

"• Orezul este primul din categoria cerealelor ce se introduce in momentul diversificarii alimentatiei bebelusilor, deoarece nu contine gluten si de asemenea nu provoaca alergii alimentare. Este indicat a fi consumat pentru ca el contine amidon, care se digera si se absoarbe lent.
• este o sursa buna de glucide si astfel asigura energia de lunga durata.
• contine vitamine din grupul B, dar si magneziu, fosfor si zinc.
• foarte important e si faptul ca are un continut foarte mic de sodiu
• orezul asigura o buna dezvoltare a sistemului nervos
• ar trebui inclus in meniul copilului de aprox 2-3 ori pe saptamana

• cum am spus mai sus, nu contine gluten, astfel orice copil, chiar si cei cu intoleranta la gluten, il pot consuma.
• bebelusii care au tendinta de a se constipa, ar trebui sa primeasca mai rar orez... sau o varinta ar fi ca in ziua in care este orez la meniu sa fie suc de portocale sau sa primeasca un compot de prune, care stim cu totii ca sunt bune remedii impotriva constipatiei."

Multumim doamnei doctor Alexandra Olteanu Bulboaca pentru informatiile oferite.

 

Surse:

www.readersdigest.com; www.healthychildren.org; www.macheesmo.com; http://wholegrainscouncil.org; http://en.wikipedia.org; www.finecooking.com; www.quickanddirtytips.com