Mi-am pârât colega însărcinată că a vomitat în raionul de haine

”Am o colegă însărcinată în 3 luni care chiar și înainte de a fi însărcinată făcea tot posibilul să ocolească munca. Mai mereu își lua pauze, evita treburile mai dificile și niciodată nu își asuma vina când greșea ceva. Munca într-un hypermarket nu este deloc ușoară, dar mie îmi place și mă implic mereu și mă străduiesc să fac totul cât mai bine. Recunosc că sunt o perfecționistă și că uneori exagerez, și încerc să nu am aceleași așteptări și de la alții.

Însă ieri dimineață nesimțirea colegei mele a pus capac. De când este însărcinată are pretenția să fie tratată ca o bolnavă, să nu cumva să pună mâna pe ceva sau să i se dea sarcini prea complicate. Ceea ce managerul nostru nici nu face, tot timpul o trimite la raionul de haine, unde este cea mai ușoară treabă și face ceva ce eu fac în 30 de minute o dimineață întreagă, până la pauza de prânz. Am văzut-o de multe ori cum se duce în cabinele de probă și se închide acolo și tind să cred că trage și un pui de somn. Nu i-am spus nimic niciodată, dimpotrivă chiar am acoperit-o și am încercat să o ajut cât mai mult.

Ieri pe la ora 12.30 a venit o clientă urlând la mine că în zona de lenjerie intimă, exact unde sunt cabinele de probă, cineva a vomitat pe o întreagă secțiune de chiloți. Era dezgustată și amenința că se duce la ANPC. Și eu aș fi fost în locul ei. Am liniștit-o, am chemat și managerul. Între timp a apărut și colega însărcinată cu o privire ingenuă. Eu eram convinsă că ea a fost. Ceea ce mi s-a confirmat chiar de ea câteva minute mai târziu, când mi-a spus râzând că ea a fost că a mâncat prea multă shaorma și nu mai avea loc copilul. Ei i se părea o glumă. Când s-a liniștit clienta, managerul nostru ne-a întrebat ce s-a întâmplat, pentru că raionul de haine era responsabilitatea noastră. Eu i-am spus că nu știu. Iar colega mea, înțepată, i-a spus că ea era în pauza de masă și că mă lăsase pe mine să mă ocup. Managerul s-a enervat și a început să îmi facă mie mustrare și să îmi spună că trebuia să fiu mai atentă că astfel de situații sunt grave și că putem să primim amenzi mari. Eu eram roșie de furie, dar, cu calm, i-am spus că nici măcar nu a fost un client cel care a vomitat, ci chiar colega însărcinată și pute verifica asta pe camere.

Am simțit ura colegei mele instantaneu, șocată că nu am continuat minciuna ei. Desigur că pe camere s-a văzut vinovatul, iar managerul a mustrat-o pentru atitudinea ei. Faptul că a vomitat este ceva ce nu poți stăpâni, dar ea a plecat pur și simplu de acolo, nu a anunțat echipa de curățenie, apoi a și mințit. Clienta dezgustată și nervoasă ar fi putut fi evitată dacă ea ar fi venit să spună ce s-a întâmplat. Acum managerul a decis să o treacă pe colega noastră în concediu de risc maternal. Mi-a spus că, dacă nu ar fi fost însărcinată, ar fi concediat-o, pentru că așa ceva este inadmisibil. Însă, pentru că legea nu îi permite, a decis că este mai bine pentru întreaga echipă ca să stea acasă.”

Cam asta povestea o domnișoară tare drăguță și inteligentă prietenei și colegei ei la masa alăturată. Se dădea de ceasul morții că se simțea vinovată pentru că a pârât-o, iar colega ei o susținea spunând că a procedat exact așa cum trebuia și cum merita colega lor. Voi ce părere aveți?