A trebuit să le spun copiilor mei că sunt însărcinată și că soțul meu a murit în aceeași zi

Aveam 15 ani și eram complet îndrăgostiți

Am ajuns să avem relații sexuale și familiile noastre nu erau prea încântate de asta, dar eram tineri și credeam că le știm pe toate. Ne petreceam tot timpul liber împreună și mergem mult la patinoarul din oraș. Relația noastră nu a durat prea mult, așa cum nu prea durează relațiile din liceu. M-am mutat înapoi la mama mea în Philadelphia, dar am rămas în contact oarecum. În tot acest timp m-am căsătorit și am făcut doi copii. Mariajul meu s-a terminat la un moment dat și eu și Kyle am început să ne scriem des mesaje. Kyle s-a mutat în Philadelphia unde locuiam eu și copiii mei și în 2017 ne-am căsătorit. Nicio căsnicie nu este perfectă, dar mă iubea, și pe mine, și pe copiii mei, așa cum eram, cu bune și rele. În aprilie 2018 am aflat că vom avea un copil. Kyle era extaziat! Era primul lui copil biologic. Eu eram îngrijorată, pentru că aveam deja doi copii în întreținere. Ambele sarcini ale mele fuseseră cu risc și ultimul copil a fost născut în mașănă fără medici. Dar Kyle mi-a spus că ne vom descurca așa că am crezut și eu asta. Am fost la medic pentru ecografie la 6 săptămâni de sarcină, însă nu erau siguri dacă sarcina este viabilă, așa că ne-au chemat peste o săptămână. Am revenit și ne-au spus că totul este în regulă. Am căutat un medic mai aproape de casă, pentru că urma să nasc în timpul iernii și ne era teamă să mergem 45 de minute până în oraș, mai ales cu istoricul meu. Am decis, de asemenea, să nu le spunem copiilor până ce sarcina nu era mai avansată. Le-am spus doar părinților noștri. Și ne-am continuat viața liniștiți. 

În iunie 2018 mama lui Kyle l-a rugat să stea cu câinele ei acasă la ea pentru a se duce la reuniunea de liceu. Câteva zile mai târziu, am primit unul dintre cele mai îngrozitoare mesaje din viața mea. Mama lui mi-a scris că Kyle a murit. Nu credeam și am negat complet asta. M-am comportat de parcă nu se întâmplase nimic până am primit un telefon de la spital și mi s-a confirmat că într-adevar Kyle nu mai era. 

Din acel moment totul a fost o nebuloasă

Aveam 30 de ani și nu îmi murise nimeni apropiat, cu excepția bunicilor mei și acum trebuia să îmi plănuiesc un viitor fără soțul meu. Mia mult, aveam acum ingrata misiune de a-mi anunța copiii că soțul meu murise și că urma să am un copil cu el. Familia mea, mama vitregă a lui Kyle, biserica și femeile de la centrul dedicat gravidelor m-au salvat și nu cred că aș fi putut trece peste asta fără copiii mei, inclusiv cel din pântecele meu. Știam că trebuei să mă trezesc în fiecare zi, să mănânc, să mă spăl, să muncesc pentru că trebuia să funcționez pentru copiii mei. În iulie 2018 i-am celebrat ziua de naștere a lui Kyle, pentru că am refuzat să fac o înmormântare. Atunci am aflat că vom avea o fetiță. Eram fericită și în același timp tristă, pentru că fetița noastră nu se va bucura de tatăl ei. 

Mergem pe repede înainte în decembrie 2018, la primul Crăciun fără soțul meu. Era trist, dar a doua zi eram programată la o naștere indusă. Fiica mea cea mare mi-a făcut un carton cu un mesaj pentru toți cei care vor participa la naștere, prin care explica faptul că soțul meu este în Rai și că îi rog să nu mă întrebe de el. Asta pentru că la multe ecografii și controale eram întrebată de tatăl copilului și de fiecare dată când mi se punea această întrebare simțeam că îl pierd pe Kyle din nou și realitatea mă izbea în moalele capului. 

Duceam în pântece copilul cuiva care nu mai era printre noi și asta mă lovea ca o tonă de cărămizi de fiecare dată

Am fost norocoasă pentru că fostul meu soț, Jon, care este cel mai bun prieten al meu, a intervenit și a venit la spital cât de des a putut ca să nu fiu singură și să aud aceste întrebări. pe 26 decembrie 2018 m-am dus la spital pentru nasterea mea indusă cu Jon și cei doi copii ai mei, Madi și Dylan. Mi s-a rupt apa la 9 dimineață, prin intervenție medicală, singura, de altfel, pe care am acceptat-o. Am fost nevoită să apelez la naștere indusă din cauza faptului că sufăr de o condiție medicală care îmi face nașterile extrem de scurte. A început travaliul așa că mama mea a venit să mă asiste. Ne-am plimbat pe coridoarele spitalului și am vorbit numai despre Kyle. La ora 3 după-amiază a venit pe lume fiica noastră. Experiența a fost dureroasă, pentru că mâna îi era blocată și eu am ales să nasc fără medicație. Am ținut-o în brațe imediat și a astat ceva vreme cu mine, până ce asistentele au luat-o să o examineze. Era perfectă! Exact așa cum Kyle spunea ca va fi! Eram amândouă sănătoase și eram binecuvântată. Dar Kyle nu era acolo și m-a lovit din nou realitatea că el nici nu va mai fi vreodată. 

Uneori gândul că Kyle nu mai este îmi taie respirația și mă simt înconjurată de o tăcere mormântală

Dar îmi amintesc de toți oamenii care încă mai sunt lângă mine, pentru mine, pentru noi. Și mai știu că Kyle se uită la noi din Rai. La puțin timp mi-am chemat ceilalți doi copii să își cunoască sora. I-am pus numele Kyrin, de la Kyle și Erin, în amintirea soțului meu. Era un nume pe care îl alesesem împreună. Kyrin acum are 17 luni, Dylan va face 8 ani și Madi 17 ani. Suntem o familie minunată și extrem de apropiați. Nu aș dori nimănui să treacă prin ce am trecut noi. 

Am învățat că mâine nu este ceva sigur și nu vei știi niciodată când av fi ultima dată când vei vorbi cu cineva drag. Așa că să nu luăm ca și cuvenite zilele car eni se oferă și spune Te iubesc cât mai des. Voi plânge mereu moartea soțului meu și voi avea mereu o durere imensă pentru că fiica noastră nu își va cunoaște tatăl. Însă știu cât sunt de puternică și rezilientă și că voi merge pe acest drum greu cu credință și iubire pentru copiii mei. Sunt binecuvântată să am o familie aproape, care să mă ajute să trec prin această furtună. Iar sfatul meu pentru toți cei care au pierdut pe cineva drag este ceară și să accept susținere emoțională din partea celor apropiați, să îi țină cât mai aproape. Chiar și acum după aproape doi ani de la moartea lui Kyle am momente când cad iar și am nevoie de familia mea să mă ridice. 

Text tradus și adaptat după ‘The labor staff kept asking, ‘Is Daddy on the way?’ I was carrying a dead man’s baby. - scris de Erin Kimble 

Surse foto: www.lovewhatmatters.com

Citește și: 

• Mama și-a dat viața pentru mine
• Îmi țineam burta de parcă voia cineva să mi-o ia. Am refuzat să renunț la sarcină și m-am luptat să aduc pe lume gemenele mele
• Când toți medicii nu îi dădeau șanse, eu spuneam cu tărie că va trăi și va fi un copil normal. Povestea mea este povestea a mii de mame