Bebelusii ofera multa fericire parintilor si familiei lor: prima privire, primul zambet, primul moment cand strange un deget in palma lui micuta. Toata fericirea parintilor paleste insa la cel mai mic semn de disconfort sau de boala al micutului lor.
Ce este criptorhidia?
In timpul vietii intrauterine bebelusului baietel i se dezvolta si testiculele. Initial, se dezvolta in abdomen dar, inainte de nastere, in mod normal, testiculele coboara in scrot (un saculet de piele situat sub penis). Atunci cand un testicul nu coboara in scrot bebelusul este diagnosticat cu criptorhidie. Aproximativ 5% dintre bebelusii de sex masculin au un testicul necoborat. Aceasta anomalie se intalneste mai frecvent la baieteii nascuti prematur si la cei care sunt foarte mici la nastere. Din pacate, nu se cunoaste deocamdata cauza care determina aparitia criptorhidiei.
Simptomele criptorhidiei
In cazul in care ai un bebelus de sex masculin care la nastere a fost suspectat de criptorhidie, trebuie sa urmaresti urmatoarele simptome pentru a informa medicul pediatru. Scrotul unui bebelus care nu are testiculele coborate poate fi:
• nedezvoltat - in mod normal scrotul este rotund si cateodata incretit. In cazul testiculului necoborat, scrotul poate fi mai moale si mai aplatizat (pe o parte sau pe ambele parti).
• asimetric - in cazul in care numai un testicul este coborat, scrotul bebelusului apare dezechilibrat, cu o parte mai mare, mai plina si mai bine dezvoltata si cu una mai mica si mai plata. Partea in care testiculul nu a coborat, va fi mai plata.
Diagnosticarea criptorhidiei la bebelusi
De obicei, criptorhidia este depistata la nastere de catre medicul neonatolog sau in timpul primului consult efectuat de medicul pediatru. In cazul in care medicul suspecteaza sau diagnosticheaza aceasta afectiune, va indruma parintii sa mearga la un medic urolog pediatru sau la un chirurg pediatru. Specialistul va examina bebelusul si prin palpare va incerca sa simta testiculele.
Daca testiculele sunt palpabile, dar nu sunt coborate in scrot, va recomanda reexaminarea bebelusului peste 3-6 luni, deoarece testiculul necoborat, coboara in mod fiziologic la locul lui in primul an. Daca un testicul necoborat nu se simte in timpul examinarii fizice, sunt necesare teste suplimentare pentru a stabili cauza.
Testiculul poate fi:
• ectopic, adica se afla intr-o pozitie anormala, in zona inghinala;
• retractil, adica a coborat in intregime, dar cateodata este retras din scrot, de muschiul de care este atasat;
• absent sau malformat - aceasta situatie poate fi determinata de o anomalie aparuta in timpul dezvoltarii intrauterine a bebelusului;
• afectat de hipospadias, care este un defect comun, de la nastere, cand uretra nu este dezvoltata pana in varful penisului. In cazul acestei anomalii uretra se deschide undeva pe fata inferioara a penisului, iar in majoritatea cazurilor de hipospadias, testiculele nu au coborat in scrot.
Diagnosticarea tipului de testicul necoborat sau excluderea altor afectiuni asemanatoare poate include: tratamentul hormonal (in care se foloseste un esantion de sange pentru a determina daca testiculul lipseste - anorchia) sau explorarea chirurgicala (care va verifica prezenta unuia sau a ambelor testicule si va evalua starea lor). Se poate folosi laparoscopia pentru a vedea in interiorul abdomenului daca testiculele sunt nepalpabile la examenul fizic. Medicul mai poate recomanda si teste imagistice medicale, cum ar fi ecografia, rezonanta magnetica ori tomografia computerizata, desi nu sunt foarte adecvate pentru copiii mici deoarece trebuie sedati. Aceste teste pot ajuta la localizarea unui testicul necoborat. Totusi, testele imagistice sunt considerate mai folositoare la copiii mai mari, la adolescenti sau barbatii adulti, decat la nou-nascuti si copii mici.
Tratamentul criptorhidiei
In cazul in care bebelusul are testiculul necoborat, medicul va dori sa astepte si sa constate daca testiculul va cobori in scrot de la sine. El va examina baietelul la fiecare control periodic, pentru a vedea daca testiculul coboara spre scrot.
Daca testiculul nu a coborat in primele 6 luni, exista posibilitatea sa nu mai coboare. In aceasta situatie, medicul va recomanda interventia chirurgicala pentru plasarea testiculului in scrot, cel mai probabil la varsta de 9-15 luni. Interventia se va efectua pe cale laparoscopica, care necesita numai o mica incizie pe abdomen, sub ombilic.
Tratamentul chirurgical prin care se va muta testiculul necoborat in scrot, se numeste orhipexie sau orhidopexie. De obicei, este necesara o singura interventie; daca testiculul este localizat in abdomen pot fi necesare doua interventii chirurgicale separate, la distanta de cateva luni. Operatia se efectueaza sub anestezie generala, iar majoritatea copiilor se recupereaza rapid. Aceasta interventie este considerata o operatie sigura si eficace, avand putine riscuri.
Alta metoda de tratament este terapia hormonala, care poate determina coborarea testiculului in scrot. Din pacate, este eficienta in mai putin de 20% din cazuri, dar poate fi o optiune daca testiculul este aproape de scrot; cateodata testiculul poate cobori numai partial cu terapia hormonala. Daca este eficace, interventia nu mai este necesara.
Tratamentul timpuriu efectuat intre 6 luni si un an, poate ajuta la prevenirea infertilitatii ce poate aparea mai tarziu. Daca un testicul necoborat este incomplet sau malformat, majoritatea medicilor recomanda mai degraba extirparea lui decat coborarea acestuia in scrot.
Sfaturi pentru mamici
• Copilul care are un singur testicul (din cauza faptului ca unul fie a fost absent, fie a fost extirpat) trebuie sa aiba grija in mod special pentru protejarea lui de traumatisme; daca interventia chirurgicala este necesara pentru a plasa singurul testicul in scrot, atunci acesta va fi fixat in scrot reducand riscul ranirii prin torsiune de testicul.
• Dupa ce bebelusul a fost operat pentru un testicul necoborat trebuie verificat locul operatiei pentru a observa semnele de infectie, precum roseata, tumefierea, durerea sau secretia.
• Trebuie protejata zona genitala de traumatisme: copilul trebuie sa evite sa calareasca jucarii, ca de exemplu bicicleta, tricicleta sau caluti timp de 2 saptamani; copiii mai mari trebuie sa evite jocurile sportive, jocurile dure, care prezinta risc de ranire a zonei genitale.
• Trebuie respectate toate recomandarile privind examinarile ulterioare, in asa fel incat medicul sa poata examina copilul in vederea descoperirii semnelor de complicatii; in cazuri rare, testiculul poate parasi scrotul din nou (reascendenta) dupa operatie, necesitand tratament ulterior pentru a fi asezat din nou in scrot.
Tu te-ai confruntat cu aceasta problema? Impartaseste cu noi povestea ta.