Următorul articol a fost realizat prin amabilitatea doamnei doctor Dana Taropa, medic specialist pediatru în cadrul rețelei de sănătate Intermedicas:
Raționamentul din spatele abordării în care îți lași copilul să dicteze introducerea mâncărurilor solide:
1. Alăptatul ca bază a alimentației independente
Alăptatul exclusiv este recomandat în primele 6 luni. Acesta reprezintă pregătirea ideală pentru alimentarea independentă cu mâncăruri solide. Bebelușii care sunt alăptați mănâncă într-un ritm propriu, fiind imposibil să îi forțezi să mănânce mai mult. Aceștia își adaptează singuri cantitatea de mâncare și fluide, ei alegând cât să dureze o sesiune de alăptat. În plus, datorită faptului că laptele își schimbă gustul în funcție de alimentația mamei, bebelușul este familiarizat și cu alte gusturi.
Bebelușii alăptați sunt, în general, capabili să ghideze părinții spre introducerea alimentelor solide. Cu toate acestea, deși procesul de alăptat este cel care îl învață pe bebeluș cât să mănânce, metoda BLW (baby-lead weaning) s-a dovedit a fi eficientă și pentru copiii hrăniți cu biberonul.
2. Înțelegerea motivației bebelușului
Abordarea asupra introducerii solidelor în alimentație îi oferă bebelușului oportunitatea de a descoperi ce oferă alte mâncăruri, ca parte din procesul descoperirii lumii înconjurătoare. Se bazează pe dorința acestuia de a experimenta și a explora. A-i permite acestuia să stabilească ritmul fiecărei mese și a pune accentul pe joacă și explorare o să simplifice tranziția la mâncăruri solide, bebelușii părând să fie motivați de curiozitate și nu de foame în tranziția către mâncăruri solide. Separarea alăptatului și a meselor solide o să îi dea libertatea de a se familiariza cu mâncărurile solide fără riscul deficitelor nutriționale.
3. Nu o să se înece?
Mulți părinți se tem ca bebelușul să nu se înece. Cu toate acestea, există motive să credem că riscul de a se îneca este mai mic dacă utilizează propriile mâini decât dacă sunt hrăniți cu lingura, deoarece nu dezvoltă abilitatea de a împinge mâncarea în gât decât după ce învață să mestece și învață să mestece după ce învață să își manevreze singuri mâncarea. Abilitatea de a ridica lucruri mici se dezvoltă chiar mai târziu. Deci, un bebeluș foarte mic nu se poate pune singur în pericol, lipsindu-i abilitatea de a pune mâncare în gură. Hrănitul cu lingura îl încurajează să tragă mâncarea până în fundul gâtului, crescând riscul de a se îneca. Se pare că dezvoltarea generală a bebelușului ține pasul cu dezvoltarea abilității de a pune mâncare în gură și a o digera. Un bebeluș care nu poate să pună încă mâncare în gura singur nu este, probabil, pregătit să o mănânce.
Adoptarea unei abordări conduse de catre bebeluș nu înseamnă a abandona regulile de bun simț: e necesar să urmați regulile normale de siguranță în timpul jocului și al mesei.
4. Asigurarea necesarului de nutriție
Bebelușii cărora le e permis să se hranească singuri par să accepte o gamă largă de alimente. Acest fapt se datorează, probabil, celorlalte aspecte pe care se pot concentra pe lângă gust: formă, textură, culoare, dimensiuni etc. În plus, a le oferi bebelușilor mâncare într-o formă care îi încurajează să o separe singuri le permite să învețe despre texturi și arome. Principiile generale ale nutriției adecvate se aplică și bebelușilor. Astfel, ar trebui să fie evitat complet fast-food-ul, mâncărurile cu conținut adăugat de zahăr/sare etc. După vârsta de 6 luni, în mod normal, nu mai este nevoie să se restricționeze mâncărurile bebelușului. Fructele și legumele sunt ideale, cele mai tari fiind ușor fierte pentru a fi ceva mai moi. La început, carnea trebuie adăugată sub forma unei bucăți întregi, carnea tocată fiind o opțiune după ce acesta învață să ia mâncarea cu pumnul.
5. Fluide
Conținutul de grăsimi al laptelui matern crește pe parcursul alăptarii. Astfel, bebelușul învață repede să alăpteze rapid dacă are nevoie doar de hidratare, eventual câte puțin din fiecare sân, pe când, dacă îi e foame, o să alăpteze o perioadă mai lungă. Acesta este motivul pentru care bebelușii alăptați nu au nevoie de fluide nici măcar pe căldură.
Acest principiu poate să funcționeze pe tot parcursul perioadei de tranziție la mâncăruri comune cu restul familiei dacă bebelușului îi e încă permis să fie alăptat la comandă. Nu te alarma dacă nu bea apă.
Bebelușii care nu sunt hrăniți la sân necesită o abordare puțin diferită, formula laptelui fiind consistentă pe tot parcursul mesei și fiind mai puțin eficientă în a opri setea. Este suficient să-i oferi apă în timpul meselor pentru a asigura necesarul de fluide.
A continua alăptarea în timpul perioadei de BLW are și avantajul de a-i permite bebelușului să decidă când și cât să reducă consumul de lapte și să îl înlocuiască cu alte alimente. Nu este necesar ca mama să ia această decizie.
Pe măsură ce sunt introduse alimentele solide se reduce numărul de sesiuni de alăptat. Introducerea prea de timpuriu a alimentelor solide crește posibilitatea ca mama să nu mai producă lapte și, drept urmare, să nu mai poată să alăpteze natural.
Alăptatul sau formula de lapte ar trebui să fie principala sursă de hrană, cel puțin până la vârsta de 1 an.
Întârzierea introducerii alimentelor solide mult peste 6 luni ar putea să crească riscul ca bebelușul să nu primească destui nutrienți și, drept urmare, posibilitatea alergiilor. Bebelușii sunt, în general, dispuși să încerce mâncăruri noi în jur de 6-8 luni.
Citește și:10 NU-uri in diversificarea alimentatiei bebelusului
Reguli pentru diversificarea alimentatiei la bebelusi
Mulțumim doamnei doctor Dana Taropa pentru ajutorul acordat în realizarea articolului.