„Pe data de 18 ianuarie, în jurul orei 13:00, o autospecială și un medic au intervenit pentru a salva un tânăr de 19 ani din Cluj-Napoca, care a intrat în stop cardio-respirator. Cu toate că au fost efectuate manevrele de resuscitare, tânărul nu a putut fi salvat”, a declarat ISU Cluj pentru monitorulcj.ro.
În ziua fatidică tânărul, student la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării de la Universitatea Babeș-Bolyai, se pregătea să susțină online un examen. Acesta s-a logat alături de colegii lui pentru examinare, dar nu a mai răspuns la solicitările profesorului. Părinții tânărului au anunțat în scurt timp că fiul lor a făcut infarct și a decedat, confirmând că acesta avea probleme cardiace.
„Universitatea Babeș-Bolyai regretă orice eveniment de acest gen. Suntem o comunitate iar orice pierdere a unui membru din comunitatea noastră reprezintă o tristețe pentru noi toți. Transmitem condoleanțe familiei și prietenilor apropiați”, a declarat pentru monitorulcj.ro, Laura Irimieș, purtător de cuvânt al UBB.
”Mama, am muncit pe rupte, oricum ne pică dacă are toane.”
Decesul copilului a determinat un val de revoltă și de reacții apăsătoare și triste din partea părinților de studenți, care insistă că aceștia sunt supuși unui stres continuu și că profesorii îi epuizează cu cerințe colosale și cu nedreptăți. Nicoleta Bogoș, fondatoarea „Licuricii Fericiţi”, care susține sute de copii provenind din categorii defavorizate şi de zeci de bătrâni din Câmpulung Moldovenesc, a așternut pe Facebook rânduri de tristețe și supărare:
”Ieri, fiiica mea care este o studentă minunată, dedicată și, având în vedere facultatea grea pe care o urmează, eforturile ei, asemenea eforturilor altor mii de studenți, au fost aproape supraomenești pentru a participa, ultima jumătate de semestru, la toate cursurile, seminariile, laboratoarele, pentru a-și face toate temele, proiectele, lucrările practice, ieri, a avut un examen. Deși au epuizat-o, fiind în primul an și, încă neobișnuită cu toate hachițele sistemului în această formă, dar mai ales cu toanele și supremația unor profesori (puțini ce-i drept), a intrat încrezătoare în sesiune, sigură pe munca ei titanică, pe ceea ce știe, pe ceea ce poate, pe ceea ce vrea. M-am străduit să-i țin sufletul în palme și mintea sănătoasă până ieri.
Examen, la o disciplină pe care o studiază doar în primul semestru al anului I, fără să găsească vreo legătură cu ceea ce va trebui să știe a face în profesia grea ce și-a ales-o. Examen la o disciplină la care toate cursurile, seminariile, laboratoarele au fost un stres major, fără limite. Fără suport de curs!!! Alimentat aproape diabolic de titularul cursului. Am fost tentată să o sfătuiesc să-l lase restanță văzând-o (pe ea și mulți alti colegi) cum se consumă ca o lumânare.
,,Mama, am muncit pe rupte, oricum ne pică dacă are toane. Măcar încerc! Nici nu știm cine intră sau nu în examen pentru că am reținut doar amenințările!" Noaptea târziu, a aflat că are punctaj pentru a intra în examen. Dimineața devreme (cred că nici nu a mai dormit), a susținut examenul. La un subiect, a fost acuzată că a copiat, deși, eu știu cât a învățat. Și tare a suferit, încă o suferință peste multe altele... A avut noroc față de alți colegi care au picat fără drept de apel, deși nota a fost sub munca și așteptările sale.
Unii, poate pe bună dreptate, pe alții îi cunosc și știu că au fost victime ale unor toane de atotputernic!?
,,Mama, lui Florin i s-a blocat platforma, nu s-a putut conecta la timp, l-a trecut direct în restanță. " (Florin este un student excepțional și foarte bun la disciplina la care au avut examenul).
Pentru că au îndrăznit să ceară discutarea notelor și clarificarea unor aspecte, pedeapsa a fost pe măsură: ,,M-am săturat, ați schimbat regulile jocului, dragi studenți. Voi șterge toate notele de pe platformă și voi recorecta lucrările. De-acum să vedeți...!"
Nu m-am simțit nicicând mai neputincioasă în a încerca să-mi conving copilul că nu vreau o studentă de 10, nici măcar de 7 (nota primită inițial), cu sufletul franjuri, mintea rătăcită și visurile năclăite tocmai de cineva care ar trebui să le dea aripi. Ci vreau o studentă cu 5, ba chiar cu restanță, dar cu visurile intacte, sufletul luminos și mintea teafără. Și, mai ales, care să nu îngroașe rândurile studenților ce abandonează din pricina unui profesor care îi duce în pragul celui mai mare moment de slăbiciune.
Toată noaptea am stat cu emoții, gândindu-mă la ea, la colegii ei, la miile de studenți...
Rugându-mă să-i fie bine! Să fie bine!
Povestea fiicei mele este un preambul...
N-am putut să dorm, frunzăresc FB, primul articol pe care îmi cad ochii: ,,Student în anul I la UBB, infarct înaintea unui examen online. Nu s-a putut conecta! Condoleanțe !"
Am căutat știrea în toate sursele posibile, sperând să fie un fake news ... Dar nu a fost!
Și inima mi-a înghețat, cu gândul la Bia, la fragilitatea sufletului și psihicului său în condiții de stres MAJOR, la Florin, la ei toți... chiar dacă era vorba despre un student al unui alt centru universitar. L-am simțit ca fiind copilul meu! Și inima mi-a înghețat...
Și ce dacă? Veți spune mulți... s-a mai dus unul... Cine are de învățat, învață, trăiască profesorii care se laudă cu restanțele ce aduc venituri, care își construiesc singuri soclul, care se hrănesc cu teama studenților. Pentru că, mulți chiar învață, multora chiar le pasă, dar ce folos dacă unii dintre noi, cei care ar trebui să dăm aripi, le retezăm înainte de a-și lua zborul!
Aceasta nu mai e școală, aceasta nu mai este viață. Creștem generații înspăimântate, fragile fizic și psihic și cu sufletul ferfeniță! Pentru că așa am moștenit unii dintre noi, de la alții...
Odihnește-te în pace, copil îngropat de locul unde te-ai dus să-ți împlinești visurile!
Nu-mi pot imagina durerea părinților tăi! Eu încă am inima împietrită!”
”Suntem toți parte a unui sistem care te presează până la limită, care te face să te îndoiești de tine mai mult decât să te încurajeze.”
Un alt mesaj al unui student subliniază cât este de important să ne amintim că suntem oameni și că această pandemie ne-a afectat pe toți, profesori sau studenți:
„E posibil ca toată lumea să fi auzit de cazul colegului nostru de la Universitatea Babeș-Bolyai, nu vreau să fac un tam-tam din acest eveniment regretabil. Mi-aș dori să atrag atenția tuturor cadrelor didactice, studenților și tuturor celor care au legătură cu mediul academic. Suntem oameni! Profesori, studenți, elevi. Suntem toți parte a unui sistem care te presează până la limită, care te face să te îndoiești de tine mai mult decât să te încurajeze. E o perioadă dificilă, complicată și grea! Ne axăm pe rezultate și ne împingem până la ultima picătură de putere, fiind presați și de alte probleme. Ne e dor de colegi, ne e dor de îmbrățișări, strângeri de mână și oameni. E uman. Vă rog să aveți în vedere, domnilor profesori, că suntem și noi, studenții, în aceeași categorie ca dumneavoastră.
Și noi stăm în fața aceluiași monitor și încercăm să dăm tot ce e mai bun din noi pentru a mulțumi, pentru că doar despre asta e vorba. Într-un sistem care ar trebui să te încurajeze să treci peste aceste perioade dificile dar care, în realitate, distruge fiecare părticică din tine. Suntem într-o țară unde starea emoțională este tratată în glumă, deși, în teorie, avem oameni pregătiți să ne ajute. Practica, ne omoară, ca de obicei. E ok să plângi! E ok să te descarci! E ok să greșești! Nu vă dați peste cap pentru o notă, vă implor! Vă implor să fiți oameni, să fim oameni! Vă implor să contemplați la situația asta, pentru că ne e greu.
Dacă ești student, întreabă-ți colegii cum sunt! Dacă ești profesor, întreabă-ți studenții cum sunt! Profesor, elev sau student, suntem împreună, nu uitați asta! E mare păcat că ne-am obișnuit cu tragediile ca să ne dăm seama că avem lacune mari, peste tot. Sincere condoleanțe pentru studentul de la Cluj! Unul dintre noi a cedat și ne doare!”.
Surse: Facebook, Digi24, Realitatea, Monitorul Cluj
Urmareste-ne pe Google News
