În anul 2008, Drasius Kedys, proprietarul unui mic magazin de blănuri, a auzit de la fiica sa (care avea 4 ani) că aceasta nu mai dorea să se întoarcă în casa mamei sale (de care Kedys se despărțise), întrucât acolo venea mereu un domn care o atingea. Acesta, la rândul său, colabora cu alți doi bărbați, care o duceau pe fetiță în camera unui hotel pentru a o agresa sexual, mama ei știind aceste lucruri și păstrând secretul contra sumei de 4000 de Euro lunar.
După ce a auzit spusele fiicei sale, Drasius Kedys a reușit să aibă înregistrări în care se copila îi povestea ce i se întâmpla, iar în anul 2009 a transmis mai multe copii cu filmarea la diferite companii media din Lituania. Acestea au refuzat să facă publice înregistrările, invocând încălcarea unor drepturi de protecție a copilului.
Având în vedere reacția companiilor respective, Drasius a pus el însuși înregistrările pe internet. Așa s-a aflat că printre agresorii fiicei sale se aflau un judecător la un tribunal din capitala Lituaniei și un politician.
Bărbatul a încercat să facă numeroase plângeri și să dea pe mâna justiției pedofilii, dar nu a reușit. Un procuror a considerat că nu avea dreptul să-l interogheze pe un judecător, acuzându-l pe Drasius pentru că a publicat pe Internet declarații ale fiicei sale. A trecut aproapre 1 an cât Drasius s-a străduit să dea pe mâna autorităților grupul infracțional, nu a reușit și ulterior s-a hotărât să își facă singur dreptate.
În anul 2008, Drasius l-a împușcat pe judecătorul care îi agresase fiica. După aceea s-a dus la sora fostei sale soții, implicate și ea în rețeaua de pedofilie și a împușcat-o și pe ea. Un singur agresor (politicianul) rămăsese în viață. Drasius a mers la sediul partidului acestuia, apoi la sediul Protecției Copilului și a detonat mai multe bombe. În ziua respectivă, s-a emis un ordin de căutare pe numele său. Între timp, oamenii din Vilnius au început să îl încurajeze în demersurile sale și să îi spună să continue lupta mai departe.
A fost emis și un mandat de arestare pe numele lui Drasius, care a fost găsit mort în aprilie 2010, în apropierea orașul său natal. Au fost emise mai multe ipoteze cu privire la moartea sa (prin înecare, prin asfixiere cu propria vomă, crimă etc.), dar nu a fost elucidată cauza exactă. Procurorul implicat în investigația morții sale a precizat că nu era vorba de o criză și a decis să închidă cazul.
La funeraliile lui Drasius au participat mii de persoane, oameni din întreaga lume intrând pe rețelele de socializare și scriind comentarii în favoarea sa.
Câteva luni mai târziu, în iunie 2010, politicianul implicat în molestarea fiicei lui Drasius a fost și el găsit mort prin înecare.
Fetița lui Drasius a rămas în grija mamei sale, decizia judecătorilor fiind urmată de proteste ampleîn Vilnius și Kaunas. Între timp, copilul a fost ascuns de ochii presei.
În martie 2012, a existat o încercare a 60 de polițiști de a lua fetița din casa mamei sale, soldată cu eșec, în condițiile în care Protecția Copilului a spus că tensiunile nu erau în favoarea copilului.
În luna mai, 250 de polițiști au încercat iar să ia fetița din casa mamei. În jurul casei s-a format un lanț uman, fetița a fost scoasă din casă și dusă într-o locație rămasă secretă.
Drasius a rămas un simbol al luptei pentru dreptate într-un sistem corupt, în care ajungi să îți faci dreptate de unul singur.
Surse:
www.activenews.ro, www.truelithuania.com, www.click.ro
Surse poze:
www.facebook.com
Urmareste-ne pe Google News
