Sarcina si nasterea cu hepatita C

Informatii despre hepatita C

Hepatita reprezinta inflamatia (umflarea) ficatului; exista mai multe forme, iar hepatita C este cauzata de un virus care poate ajunge in organism prin contact cu sangele sau fluidele corporale ale unei persoane infectate.

In mod uzual se folosesc doua tipuri principale de teste sanguine pentru a diagnostica hepatita C; testul de anticorpi anti-hepatita C - folosit pentru adulti care nu e util la bebelusi din cauza anticorpilor materni transmisi in mod pasiv pe durata sarcinii care persista pana cand acestia implinesc 18 luni si testul VHC RNA - folosit pentru bebelus care presupune examinarea sangelui copilului in mod direct pentru a depista prezenta unui material viral efectiv (poate dura insa mai multe luni dupa nastere pentru ca incarcatura virala sa creasca suficient de mult; se impune adeseori repetarea in primul an de viata inainte de stabilirea unui diagnostic cert). Testul de sange pentru femeile gravide se recomanda in special celor care au beneficiat de tratament intravenos (chiar si o singura data), care au injectat substante ilegale, care au primit concentrati ai factorului de coagulare produsi inainte de 1987, cele cu hemodializa cronica, cele cu nivele persistente in mod anormal de alanina aminotransferaza (ALT), primitoarele de transplant de sange sau organe, inclusiv cele care au fost instiintate ca au primit sange de la o persoana infectata cu hepatita C, personalul din sistemul de sanatate si cel din siguranta publica.

Citeste si: Infectii in timpul sarcinii care pot afecta bebelusul 

Sarcina si hepatita C

Majoritatea mamelor care sufera de aceasta afectiune nu prezinta simptome pe durata sarcinii; markerii sanguini pentru activitatea infectiei precum testele hepatice sau incarcatura virala raman redusi in sarcina, insa tind sa creasca usor dupa nastere (si de obicei si in perioada postpartum boala se manifesta la nivel hepatic).

Nu exista insa nicio modalitate eficienta de a preveni sau de a reduce riscul de transmitere catre bebelus, iar modul in care nasteti nu afecteaza gradul de transmitere al bolii (lipsesc dovezi concludente in acest sens). Sunt disponibile insa pentru mama medicamente care reduc semnificativ riscul mentionat (antivirale). Procentul de risc de transmitere al bolii de la mama la copil este de 1 din 20 (sau 1 din 25) si creste daca suferiti si de HIV si nu va tratati (variaza mult si in functie de incarcatura virala).

Pe durata sarcinii nu veti putea beneficia de medicamentele standard folosite deoarece nu sunt sigure pentru bebelus; tratamentul principal consta intr-o combinatie de doua medicamente - interferon pegilat si ribavirin, iar uneori si boceprevir sau telaprevir. Niciunul nu s-a dovedit sigur in sarcina, iar ribavirin poate conduce la defecte grave la nastere sau chiar moarte fetala intrauterina. Daca medicatia nu este necesara, este indicat sa amanati administrarea ei pana dupa nastere.

Virusul hepatitei C a fost identificat rareori in laptele matern si studiile nu indica faptul ca alaptarea creste riscul de transmitere al acesteia la bebelus; prin urmare copilul poate fi alaptat in siguranta (cu exceptia situatiei in care urmati un tratament cu medicamente ce intra in lapte si medicul nu va recomanda). Daca insa mameloanele sangereaza sau sunt crapate, se recomanda intreruperea alaptarii pana la vindecarea acestora. De asemenea, daca suferiti si de HIV in acelasi timp, este de preferat sa nu alaptati.

Copilul si hepatita C

Majoritatea bebelusilor care contacteaza de la mama virusul hepatitei C nu il pot elimina din organism si ajung sa dezvolte o inflamatie cronica a ficatului (1 din 4 copii reusesc sa elimine singuri virusul, restul devin purtatori). Bebelusii testati pozitiv pot creste normal si se pot simti bine timp de mai multi ani, insa sunt expusi riscului de a dezvolta cicatrici la nivel hepatic (ciroza) la cativa ani ulterior, precum si cancer. Din acest motiv, este important ca cel mic/cea mica sa fie constant examinat/monitorizat de un medic gastroenterolog, hepatolog sau specialist in boli infectioase. Trebuie sa luati masuri de precautie precum evitarea donarii de sange sau a folosirii in comun a periutelor de dinti si a acelor.

Testul ce se impune copiilor pentru a identifica prezenta virusului trebuie efectuat la un interval de 8-12 saptamani de la nastere si apoi cand acestia ajung la varsta de cel putin 18 luni. Daca apare o infectie cronica, simptomele nu sunt in general prezente, dar testele de laborator pot indica enzime hepatice anormale. Boala hepatica tinde sa progreseze mai incet la copiii infectati decat la adulti si, de asemenea, ei raspund mai bine la tratament.

Sfaturi

Riscurile principale pentru copiii unei mame cu hepatita C sunt nasterea prematura sau greutatea mica la nastere. Mama are sanse mai mari sa dezvolte diabet gestational. Gravidele care cunosc aceasta afectiune ar trebui sa: beneficieze de o vaccinare impotriva formelor de hepatita A si B, sa se abtina de la abuz de alcool, sa evite medicamentele hepatotoxice (acetaminofen) care pot agrava leziunile hepatice, sa informeze medicul pediatru despre starea bolii, sa nu doneze sange/organe/tesut, sa nu foloseasca in comun obiecte care pot contine sange (periute de dinti/aparate de ras). Sunt de asmenea necesare teste ale enzimelor hepatice si PCR (proteina C reactiva) care trebuie obtinute la inceputul sarcinii, dar si ulterior, in functie de necesitate.

Surse:
www.babycentre.co.uk; www.ncbi.nlm.nih.gov; www.hepatitis.va.gov; www.acog.org; www.perinatology.com; www.liver.ca