Săptămâna trecută, în week-end, Anya a fost pedepsită, şi i s-a interzis accesul la televizor, tabletă şi telefon. Spre surprinderea mea a acceptat consecinţele faptelor sale cu seninătate, de parcă ar fi avut nevoie de această gură de aer neatinsă de undele tehnologiei. Şi, pentru că ea era pedepsită în acest sens, nici noi nu am deschis televizorul timp de 2 zile.
Ce facem când copilul este pedepsit şi nu are voie să beneficieze de tehnologie?
Asta ne-am întrebat noi, încă de sâmbătă dimineaţa. Afară frig, nu puteam ieşi la plimbare. Am ieşit la un spectacol de teatru, ne-am jucat puţin cu acuarelele ... dar plictiseala se instala rapid. Ideea mi-a venit datorită papuşii Lammily pe care am primit-o şi căreia am decis să îi construim o casuţă de păpuşi pe măsură. Desigur că Anya are o casă de păpuşi din lemn, are şi un castel al poneilor. Desigur că nu se joacă cu ele. Aşa că am scos de la naftalina cutia televizorului, dacă tot ne lipsim de tehnologie, şi toate cutiile şi marunţişurile pe care le păstrează Anya prin sertarele ei, de la recipientele de la ouă cu surprize, la suporturi de pahare, abtibilduri, bucăţi de materiale, de polistiren, capace, scoici, mărgele, fulgi, bureţi - toate lucrurile de care mă împiedicam în mod constant prin sertare şi cutii şi pe care nu mă înduram să la arunc. Tot ce am cumpărat a fost autocolant de mai multe feluri: cu flori, ales de Anya, unul care imită parchetul, unul care imită marmura, unul uni galben si unul maro care imită lemnul şi unul care imită cărămida. Cam doi metri din fiecare, care ne-a dus la un cost total de 60 de lei. Am mai avut nevoie de scotch, super glue şi bandă dublu-adezivă.
Toată familia face o căsuţă de păpuşi handmade
Şi apoi ne-am apucat cu toţii - mami, tati, copil şi căţel - să facem o căsuţa de păpuşi. Tati a decupat cutia televizorului, măsurând etajele cu ajutorul înălţimii păpuşii. Mami a început să lucreze la mobilă şi decoraţiuni. Am făcut o canapea din polistiren, pat, fotoliu, masă şi scaun din cutii de pantofi. Am făcut lustre, veioze şi lampadare din resturile de la ouăle cu surprize, aţe, beţe de frigărui şi capace. Am folosit beţe de frigărui şi tul pentru a face patul cu baldachin. Tot resturi de polistiren am folosit pentru a sculpta vasul de WC, duşul. Cada am făcut-o dintr-o caserolă rămasă de la roşii cherry. Am înfipt în pereţi bolduri pentru a îi decora, şi tot boldurile ne-au ajutat să facem bateriile la cadă, duş şi chiuvetă. Cutia păpuşii a devenit şifonierul. Am folosit tot o parte din cutia ei pentru a face dulapul suspendat de la bucătărie. Am folosit bucăţi de materiale rămase pentru a face pernuţe umplute cu fulgi. Dar las imaginile de mai jos să vă convingă:
 |
 |
 |
 |
Rezultatul nu este perfect, însă discuţia cu Anya de mai jos vă va explica de ce am decis că nu îi voi mai cumpăra jucării şi că vom încerca să facem împreună ceea ce îşi doreşte:
"- Mami, căsuţa aceasta este cea mai frumoasă din lume. Este cea mai frumoasă jucărie a mea pentru că am făcut-o cu toţii.
- Mă bucur că îţi place. Cred că îi lipsesc câteva lucruri, dar le vom adăuga pe parcurs. De exemplu un televizor, sau un aragaz, sau o masă mai mare unde să mănânce păpuşa.
- Este perfectă aşa cum este. Păpuşa se uită la televizor cu mine, mâncare faci tu şi poate să mănânce la birou. Important este că are unde să doarmă şi că are patuţ unde să culce bebeluşul şi cuptor cu microunde să îi încălzească lăpticul. O să le spun tuturor prietenilor mei că am cea mai frumoasă căsuţă şi că am făcut-o împreună."
Noi suntem jucăriile copiilor noştri
Aşa că, un week-end în care am renunţat la distracţiile tehnologice ne-a adus o revelaţie: nu jucăriile sunt importante, ci ceea ce facem împreună ca familie. Noi, părinţii, suntem cele mai frumoase jucării ale copiilor noştri. De la noi învaţă cum să se joace cu adevărat, cum să îşi pună imaginaţia în practică şi să o folosească pentru a fi cu adevărat apreciată. Căsuţa de păpuşi este în continuare atracţia principală şi, spre bucuria noastră, se joacă în fiecare zi cu ea, chiar şi singură, fără să se plictisească. Voi mai adaugă şi sentimentul de realizare şi de mulţumire pe care amândoi l-am avut în urma acestui proiect frumos. Şi ştim că nu ne vom opri aici. Jucării de pe rafturi oricum primeşte de ziua ei de naştere, de ziua de nume, de Crăciun, de Paşti. În restul timpului, jucăriile ei vom fi noi, imaginaţia noastră şi tot ceea ce ne înconjoară. O copilărie frumoasă este mai mult decât jucării, este confortul, bucuria şi dragostea unei familii unite.
Cu drag,
Gabriela Paladi
Redactor Şef Qbebe
Urmareste-ne pe Google News
