Avem parte de cea mai interesantă perioadă din istoria noastră. Ştim tot, despre tot. Pentru că, ştim foarte bine că şi înainte de era tehnologiei şi a internetului se întâmplau atrocităţi, însă înainte nu aflam de ele. Sau aflam, dar nu noi, ci nepoţii noştri din cărţile de istorie. Acum, orice s-ar întâmpla, oriunde s-ar întâmpla, ajunge la ochii şi urechile noastre în câteva secunde. Şi pe mine mă îngrozeşte ce poate să aducă în calea noastră o viaţă de om.
Aşa că, după ce am urmărit ştirile de la ora 5, îngrozitoarele de ele, după ce am aflat cum un tată și-a ucis copilul, o mamă l-a băgat în maşina de spălat sau o bunică l-a lăsat paralizat pe viaţă pentru că nu l-a supravegheat în balconul deschis, după ce am plâns şi am respirat adânc mi-am pus în gând singura dorinţă pe care o am pentru fiica mea.
Am parte de ştiri în fiecare zi, pentru că face parte din meseria mea. Le evit pe cele care mă pot afecta emoţional într-un mod negativ şi nici nu aprob publicarea vreuneia. Aşa că reuşesc să îmi fac viaţa mai frumoasă, pentru că, în online alegi ce să citeşti şi ce nu. Însă citesc, uneori vrând, alteori nevrând, despre cazuri de cancer, de boli fără leac, de copiii chinuiţi, de accidente dezastruoase, de războaie care distrug vieţi. Toate acestea sunt fotografii, filmări, imagini, cuvinte care ne înconjoară şi despre care, după ce le privim, ne spunem în gând: Bine că nu mi se întâmplă mie!
Şi de aici, ajung la acea dorinţă de care vă spuneam în titlu. Eu sunt recunoscătoare (şi este o recunoştinţă atât de mare că ar putea să înconjoare universul) pentru că în viaţa mea nu au existat tragedii. Nu mi-au murit părinţii, fraţii, sau vreo altă rudă apropiată în vreun accident, nu s-a sinucis nimeni, nu a fost nimeni împuşcat, tăiat, orbit, ars, nu m-a abuzat nimeni, nu a fost niciun incendiu, inundaţie, cutremur devastator şi nimeni nu a fost nimicit de vreo boală necruţătoare.
Îmi doresc ca fiica mea să fie fericită, însă, dacă ar fi să aleg o singură dorinţă care să se îndeplinească pentru ea, aceasta ar fi: să aibă o viaţă normală, lipsită de tragedii.
Pentru că fericirea o găsim în lucrurile mărunte sau uriaşe, în oameni sau în locuri, în emoţii sau în sentimente, în artă sau în cărţi, în bani sau în lucruri, dar numai dacă viaţa ne lasă să o găsim. Dacă viaţa ne aruncă în cale tragedii, boli, oameni răi, ghinioane devastatoare, atunci a fi normal şi a avea o viaţă normală va fi ca şi cum ai încerca să găseşti o rază de soare într-o noapte cu furtună fără lună. Şi nici măcar nu mai îndrăzneşti să speri că vei găsi în furtuna aia raza de normalitate, darămite un atom de fericire.
Prin urmare, am o singură dorinţă pentru fiica mea: să aibă parte de o viaţă fără tragedii! Pentru că am încredere deplină că fericirea şi-o va găsi singură!
Cu drag,
Gabriela Paladi
Redactor Şef Qbebe
Urmareste-ne pe Google News
