Mamici peste hotare: Interviu cu Olimpia Alexandru Radu, stabilita in Quebec

Olimpia Alexandru Radu, mamica lui Luca 

Totul e ca un vis frumos. Lucrurile de care ma temeam sau care ma stresau au devenit fara importanta, am invatat sa apreciez fiecare clipa, fiecare zi impreuna. Sunt mai puternica, nu doar pentru mine, ci pentru noi. Sunt, in acelasi timp, mai egoista si mai altruista - in sensul ca aleg oamenii si actiunile pentru care depun un efort. Iar prioritatile mele nu mai conteaza, ci ale lui.

De cand te-ai mutat intr-o tara straina? Din 2004. Cum ai decis sa pleci din tara? Am stiut intotdeuna ca o sa plec, de cand eram copil. Eu voiam Noua Zeelanda, sotul nu voia nicicum sa plecam. Si am facut un compromis - plecam, dar el alege locul; iar daca nu ne place, evident ne intoarcem. Asa ca el a ales Montreal si n-a mai vrut niciodata sa se intoarca.

Cat a durat procesul de emigrare? Ce ti-a mentinut motivatia proaspata, pe parcursul lui?

In jur de 2 ani. Motivatia a ramas tot timpul, voiam sa traim intr-o tara in care fiecare este liber sa faca ce vrea si e raspunzator pentru ceea ce face.  

Cum a fost nasterea?

40 de ore de travaliu, dar o nastere perfecta. Abia asteptam sa-l iau in brate, sa-l vad!

Unde ai nascut? Sunt diferente semnificative intre ingrijirea medicala de acolo, fata de cea din Romania?

Intr-un spital normal. Nu mai stiu cum e in Romania, oricum, la noi personalul era disponibil oricand aveam nevoie de ceva. Copilul nu este separat nicio clipa de mama, stau in aceeasi camera, si exista si un fotoliu pat pentru tatic. In acelasi timp, daca apesi pe un buton, infirmiera este langa tine in 30 de secunde.

Mi-au aratat cum se schimba un scutec, cum sa-i facem baie, cum sa-l alaptez. Si daca eram obosita, exista o camera pentru bebei; dar eu nu m-am indurat sa-l trimit de langa mine si nu m-am simtit obosita nicio clipa.

Cine te ajuta la cresterea copilului?

Sotul. Si Dumnezeu. Nu neaparat in ordinea asta.

Alaptarea: ce inseamna ea in Quebec? Cum este vazuta? Exista diferente fata de Romania?

Eu am alaptat pana cand Luca a facut 2 ani. Alaptarea estte in general incurajata, majoritatea femeilor care pot, o fac. Se recomanda pana la 1 an, noi am prelungit-o pentru ca ne placea sa ne tinem imbratisati, sa ne «mirosim» si guduram si era un bun truc sa trecem peste momentele sa zicem, mai dificile - il calma intotdeauna, de exemplu la vaccin, cand era bolnav, la decolarea unui avion cand i se infundau urechile etc.

In ce limba comunicati cu Luca?

Exclusiv romana. La gradinita vorbeste engleza.

Luca, 3 ani 

Il poti descrie putin pe copilul tau?

Cel mai frumos vis al vietii mele, devenit realitate. Ceea ce nici macar n-am indraznit sa sper. O bucurie permanenta, greu de explicat. E fiecare respiratie a mea. E sensul meu, in lumea asta.

Cat de des reveniti in tara? Cum te simti atunci cand revii? Dar copilul?

De obicei o data pe an. Ma simt ca acasa, o a doua acasa. Luca invata multe cuvinte noi sau mai bine zis pe care le stia, dar incepe sa le foloseasca in fraze din ce in ce mai lungi - o adevarata explozie in vocabular. In plus, suntem toti rasfatati si apreciem enorm clipele adevarate pe care le petrecem cu familia si cei cativa buni prieteni.

Cat timp petreci pe zi cu Luca?

Cam 5 ore pe zi de luni pana vineri si integral weekendurile.

Cum arata o zi din viata voastra? Ce va place sa faceti? Cum va jucati?

Dimineata este nebunie, de obicei eu ies prima din casa caci trebuie sa fiu la birou la 8:30. Luca ramane cu tati care-l pregateste si apoi il duce la gradinita. Seara ne jucam, construim corturi cu scaune si paturi, desenam, pictam, facem puzzle-uri, modelam in plastilina, citim carti sau privim desene si rareori cate un film.

Vara iesim dupa gradinita in fiecare zi, fara exceptie - parc, inghetata, oriunde afara. In week-enduri mergem la plaja, vizitam prieteni sau ii primim. Avem tot timpul pe cineva in casa la noi, de obicei cu inca 1-2 alti copii.

Cum va petreceti vacantele?

All inclusive, caci de cand avem copil trebuie sa avem mancare la indemana, optiuni sanatoase vreau sa zic.

Cu exceptii - mama lui Luca trebuia sa revada New York, asa cum isi luase obiceiul, o data pe an. Iar Luca a fost incantat sa o insoteasca! (Dar cautam tot timpul restaurante care sa nu vanda junk food). Sau inchiriem o casuta (la ocean, la munte) si stam cate 1-2 saptamani. Evident, avem o bucatarie, caci asa cum am spus: ce mancam este tare important pentru noi.

Cum difera esential cresterea copilului in Quebec, fata de Romania?

Habar n-am. Eu stiu cum il cresc pe al meu.

Ce sfaturi de crestere a copilului ai primit pana acum, care ti-au fost intr-adevar de folos?

Asculta-ti instinctele!

Cum a fost diversificarea? Cum sunt alimentele in comparatie cu cele din Romania?

La noi, dificila, caci nu i-au placut piureurile. Dar eu m-am prins mai tarzior ca din acest motiv nu manca. Luca este un copil independent, ar fi trebuit sa-i dau din prima «finger foods» , adica bucatele moi de nu conteaza ce, sa le molfaie singur. La 1 an isi tinea singur lingurita si manca de toate, cu conditia sa-si bage singur in gura.

In ceea ce priveste alimentele, aici sunt mai multe si mai accesibile decat in Romaniaa, dar cred ca au mai multe pesticide - multe vin din import. De fapt si in Romania este la fel acum, dar cred ca am tendinta de a idealiza un pic, asociez Romania cu gustul de rosii coapte din gradina noastra, din copilarie.

Noi avem un cos de legume si fructe care ne este livrat o data pe saptamana, de la o ferma locala.

Ai intalnit si acolo superstitii si mituri exagerate privind ingrijirea copilului?

Poate, in sens invers decat la noi: este tare nepoliticos sa atingi un copil, bebe sau mai mare, Doamne fereste sa-l pupi! fara sa ceri permisiunea mamei (mama poate sa-ti fie prietena, sora etc). Aici iti educi copilul singur, este doar dreptul tau sa-l certi, de exemplu, pe cand in Romania si tanti de pe strada poate sa-i zica micutului tau ca trebuie sa o asculte pe mami, sau sa nu mai tipe sau orice altceva.

Nu stiu cum este mai bine, de ce parte, dar mie imi place sa fiu ajutata in educarea copilului meu. DAR doar daca vine de la cineva care gandeste aproximativ ca si mine.

Cat de des mergi la control la pediatru? Care este sistemul medical pediatric?

In primul an destul de des, apoi cam la 6 luni. Noi vedem medicul de familie care e si medicul lui Luca, si al nostru, si care a fost si medicul meu pentru perioada cat am fost insarcinata. Cu el am si nascut, la spital. Se numeste Ioana Ciuntu (sic, este romanca) si o ador pur si simplu!

Este o minune de femeie, devotata, un medic excelent si o persoana extraordinara care are mereu timp de tine, alaturi de o vorba buna, un sfat, o idee. Este mereu coada la cabinetul ei.

Copilul tau a avut probleme de sanatate? Cum ai trecut peste ele?

Multumesc lui Dumnezeu, nimic deosebit.

Ce sfaturi ai pentru proaspetele mamici?

Sa aiba rabdare si in loc sa creada uneori ca este prea greu, sa incerce sa profite de fiecare moment - toate trec in final prea repede si nu se mai intorc niciodata. Sunt momente magice, sunt ceea ce ramane cu adevarat, chiar si dupa noi insine.

In final, spune-ne cum este sa fii o mama romanca in Quebec.

Eu sunt o mama pur si simplu, ca orice alta mama, in orice alt colt al globului. Nu ma definesc nici prin «romanca», nici prin «in Québec». Imbin culturi, obiceiuri, iau ce cred eu ca e mai bun si mai frumos de oriunde si pastrez ceea ce se potriveste viata noastra. Incerc sa fac tot ceea ce fac, cat pot eu de bine. Si este bine.