Tătici de admirat: interviu cu Dan Prediger, fondator de grădiniță

1. Cum vi s-a schimbat viața de când sunteți tată?

Foarte mult. Eu cu soția suntem împreună de la vârsta de 16 ani și încă de atunci visul nostru a fost să avem copii. Amândurora ne plac foarte mult copiii. Am făcut carieră, am pus pe primul loc alte lucruri și abia la 27 de ani l-am făcut pe Luca. Deci până la acea vârstă ne-am jucat cu nepoți, copii ai prietenilor. Când a venit copilul prima schimbare a fost în programul meu de lucru, în sensul că a trebuit să îmi aloc puțin mai mult timp copilul și mi-am dorit să fac asta. Munca din timpul zilei era întreruptă pentru a petrece timp cu copilul, iar de la 7:30 când adormea copilul până la 2 noaptea eu lucram și recuperam ce nu am rezolvat. Apoi, cred că am devenit mult mai bun decât eram, mai sensibil la nevoile altor persoane. Sunt unul dintre puținii care îmi dau seama că nu îți permiți o grădiniță de-a mea îți fac o reducere. Cred că am moștenit această latură din partea mamei, care provine dintr-o familie nobilă din Italia.

2. Știm că grădinița Karin's Kids Academy a fost inspirată de exemplul mamei dumneavoastră. Cum s-a integrat acest proiect în viața de părinte?

Eu am avut-o pe mama mea ca exemplu în primul rând de părinte, iar mai târziu mi-am dat seama și de abilitățile ei de pedagog. Mama mea preda germană și foarte mulți prieteni și cunoștințe i-au cerut să le ajute copiii să vorbească ca nativi. Iar casa noastră a devenit încă de pe vremea comunistă un fel de grădiniță privată. Eu așa am crescut, înconjurat tot timpul de copii. Și mi-am dat seama mai târziu că toți au fost extrem de fericiți și liberi, nu le era teamă să se implice în diverse proiecte. Cred că am moștenit asta și m-a ajutat foarte mult în business. Nu mi-a fost teamă să mă bag în anumite lucruri și nici să pierd într-un business. Doar am analizat ce nu am făcut bine. Asta vine dintr-o educație primită de la mama. Când făceam greșeli mă ajuta să înțeleg motivele pentru care le-am făcut și cum le pot repara. Am învățat că orice greșeală o poți repara. Ce am văzut foarte interesant la mama este că toți copiii o sună de Crăciun, de sărbători, de ziua ei și au reușit diverse lucruri în viață. Ei au petrecut mult timp cu ea. În ceea ce privește integrarea Karin's Kids Academy în viața de părinte, a fost mai degrabă invers, că am fost mai întâi părinte. Atât fiul, cât și fiica mea sunt foarte implicați în activitatea din grădiniță. Am reușit să le transmitem dragostea de copii și se vede că este ceva reciproc. Lucrează și vin cu diverse idei. Iar când un copil îți povestește ce i-ar plăcea să facă îți dai seama ce proiecte poți dezvolta.

3. Cum vă organizați programul zilnic? Cât timp reușiți să petreceți alături de familie? Cine vă ajută în creșterea copiilor?

Soția mă ajută în creșterea copiilor. Ea este acasă foarte mare parte din timp. Eu, cel puțin în acest an, voi lucra foarte mult la grădiniță. Vin de la 8 dimineața și plec la 6 seara, când se închide. După 6 seara timpul este alocat copiilor. Sunt zile când vin și copiii la grădiniță, se implică în diverse activități. Deci serile și weekend-urile sunt alocate lor.

4. Cum se împacă cariera de anterprenor cu meseria de părinte? Ce ați schimba, dacă ați putea?

Nu cred că aș schimba ceva, pentru că am reușit să îmi gestionez foarte bine timpul. Nu am simțit că nu aș avea timp pentru copii și nici copiii nu au simțit că nu am timp pentru ei. Cred că cel mai important este să îți placă să te joci cu copiii tăi. De multe ori în jurul meu am auzit de la prieteni că nu au timp să se joace sau sunt prea obosiți. Când știi să te joci cu copilul și îți și place, cu siguranță îți faci timp. Pentru că toți acești antreprenori super ocupați reușesc în timpul zilei să își facă timp să iasă la restaurant, să meargă la sală, să își facă timp pentru ei și pentru plăcerile lor. Și eu fac asta, dar îmi fac timp și pentru copii. În loc să merg la restaurant cu un prieten, prefer să merg cu copilul. Din cele două prefer să stau cu copiii.

 

5. Dacă ați alege doar 3 cuvinte pentru a vă descrie copiii care ar fi acestea?

Primul cuvânt ar fi bunătate. Sunt niște copii extrem de buni. Sunt buni și au și foarte mult bun simț. De aici derivă foarte multe lucruri. Bunătatea asta este așa: se bucură pentru alții, pentru succesul lor. De exemplu, fiul meu m-a rugat să le ținem pumnii la un examen și colegilor. Acesta a fost primul instinct. Dacă un copil are un succes, el se bucură. La examenul pentru liceu a avut mai multe emoții pentru prietenul cel mai bun și asta pentru că știa la ce liceu va rămâne, dar prietenul își dorea un liceu foarte bun. A doua caracteristică este că sunt disciplinați în ce fac și știu foarte bine ce vor să facă în viață.

6. Care vi se pare cel mai frumos detaliu în creșterea copiilor? Dar cel mai greu?

Cel mai frumos mi se pare faptul că pot să le transmit anumite lucruri care ar trebui să se întâmple în societatea de astăzi, iar bunătatea este unul dintre ele. Apoi, eu pun mare accent pe lucrul în echipă. Dar cel mai important a fost să vadă lucruri pozitive în absolut tot. Diferența pe care eu am văzut-o între România și America a fost că în America indiferent de ce se întâmplă sau de cât de bădăran este omul din fața mea, tot timpul te duce către latura pozitivă, pe care o observă. Cu copiii am făcut la fel, fără să îmi dau seama, tot de la mama mea am învățat. Toți sunt OK, toți au o latură pozitivă și asta le-am transmis. Maya, de exemplu, dacă vede ceva negativ, vine Luca și încearcă să îi arate și partea pozitivă. Nu pot să spun că mi s-a părut ceva greu legat de copii, pentru că pe toate le-am făcut destul de natural și mi s-au părut simple. Și când erau mici eu îi spălam la fund, de schimbat de scutec îi schimb și acum cu ochii închiși. M-am implicat de la început. În primele luni când soția îi alăpta mă duceam la birou, ca avocat. Și trebuia să fiu concentrat. La 7 dimineața mă trezeam, iar noaptea stăteam treaz cu soția în fund lângă ea și nu adormeam. Nu mă simțeam confortabil ca eu să dorm și ea să se chinuie. Ajunsesem după vreo 2-3 luni atât de obosit încât îl auzeam mereu că plânge. Și noaptea o confundam cu copilul.

7. A studiat vreunul dintre copii la Karin's Kids Academy? Cum a fost această experiență?

Fiica mea, da. Nici fiul și nici fiica nu au știut că este grădinița mea. Mi s-a părut absurd să știe. La un moment dat Maya a aflat de la o fetiță și a crezut că sunt constructor, așa că m-a pus să îi construiesc o casă. Ea a fost la grădinița din Domenii. Este și o chestie genetică care ține de libertate, de a avea curajul să îți exprimi ideile, noi asta vrem să facem de fapt cu copiii din grădiniță. Și am reușit în decurs de un an de zile. Ei fac diverse jocuri complexe pe care le inventează, cu diverse reguli, tragi carduri și ai o sarcină pe care trebuie să o gândești. Mi se par cele mai interesante jocurile în care creăm lucruri. Mulți m-au întrebat cum de nu le-am oferit diverse dispozitive moderne.

8. Ce activități vă fac plăcere?

Am avut șansa datorită business-ului să am ultimele modele de acest gen în casă. Niciodată nu s-au jucat la ele probabil pentru că le aveau la dispoziție și aveau de ales între a se juca cu noi și a se simți bine în familie sau a sta cu gadget-ul în mână. Când tu ca părinte nu îți aloci timpul să fii acolo să te joci...Întotdeauna copilul te va alege pe tine dacă te joci creativ cu el.

9. Considerați că sunteți un exemplu pentru copii? Cum îi educați pentru a se forma ca adulți de succes?

Eram cu fiul meu și apăruse un articol în Ziarul Financiar despre mine. El a luat ziarul și l-a citit și apoi stătea și se gândea dacă va reuși să realizeze atât de multe ca mine. I-am zis că eu cred că va realiza mult mai multe decât mine și că este mult mai deștept decât am fost eu la vârsta lui, ceea ce este real. Cred că văzându-mă pe mine făcând multe lucruri, dau foarte mult de la ei să ajute pe alții. Îi văd cum sunt de impresionați de orice acțiune caritabilă. Eu niciodată când am ajutat pe cineva, iar copiii sunt la fel, nu m-am gândit că ajut ca să mă vadă Dumnezeu. Trebuie să o faci că te simți bine.

10. Aveți un stil de parenting autoritar sau prietenos?

Eu sunt cu copiii extrem de bun prieten. Cu niște limite. Dacă eu fac glume pe seama ta și tu poți face glume pe seama mea. Asta este relația cu ei. Mă imită în multe situații și eu pe ei. Dar relația este chiar una de prietenie. Ei mă percep ca pe un prieten de vârsta lor, iar pe soție ca pe un prieten puțin mai autoritar.

11. Ce cariere își doresc să aibă copiii?

Fiul meu știe că vrea să facă regie film și asta studiază. Fiica mea știe de acum 2 ani că vrea să fie actriță și face cursuri de actorie.

12. Pentru că la Karin's Kids Academy puneți accent pe timpul petrecut în natură, suntem siguri că vă plac plimbările. Unde călătoriți? Ce locuri vă place să vizitați?

Toți îmi spun de ce nu călătorim mai mult. La noi de când sunt ei foarte mici, vacanțele au fost numai în State. 4 luni pe timp de vară stăteam acolo când erau copiii mici. Acolo mergem în locuri potrivite pentru vârsta lor. Copiii nu sunt pasionați de muzee, nici de peisaje. Le place la ocean și să se bălăcească în apă, parcurile de distracție. Sunt lucruri apropiate vârstei. Nu aș gândi să le arătăm rudelor și vecinilor cât de deștept e copilul la 11 ani și cât de multe știe de tablouri nici dacă aș lua-o de la capăt în meseria de părinte. Luca, deși la învățătură este printre ultimii, când a fost un test de logică în școală a ieșit pe locul 1, în condițiile în care în finală i s-a pus atropină în ochi și nu mai vedea. A dat soluția perfectă. La un test de inteligențe multiple a luat punctajul maxim.

13. Copiii voștri au apucat să interacționeze cu sistemul de învățământ american? Și cum au resimțit diferența?

Da, au reușit. Acel sistem este mult mai liber, mult mai practic, asta facem în grădiniță. Totul să fie practic și ușor de înțeles. Copiii mergeau cu plăcere la cursuri pentru că descopereau ceva nou, erau implicați și aveau satisfacția de a rezolva ceva. O altă diferență, când jucau niște copii hockey, el a zis că nu știe; au oprit jocul și timp de 2 ore l-au învățat cum se procedează și l-au băgat în meci. Apoi se bucurau și cei care erau depășiți.

14. Cât de importanți considerați primii 7 ani din viață?

Sunt cei mai importanți în tot, în educație și în dezvoltarea creierului. Dacă încă de mic copilul este crescut că nu există limite, reguli, poți face ce vrei nu există în societatea reală, unde există reguli. Am învățat prin prisma mamei mele cât de important este acest interval de timp. Ce și cum dezvolți.

15. Care sunt principiile de viață pe care doriți să le transmiteți copiilor?

Cred că au văzut foarte mult la noi. Noi ajutăm foarte mulți oameni.

16. Cum considerați că v-a ajutat cunoștințele acumulate în viața profesională în meseria de tată? Dar cele de tată în plan profesional?

În cea de tată eu încă de mic am fost pasionat să aflu povestea de viață a unui adult. Dacă povestește ce face el în carieră, cum a fost el când a fost mic, ce l-a ajutat să devină cum este. Am încercat mereu să înțeleg de ce o persoană a fost performantă în viață și ce a făcut. După care, în momentul în care am devenit tată, am încercat să implementez în creșterea copilului cam același lucru. Să înțeleg ce trebuie să îi dezvolt ca să fie un adult performant. Și sunt câteva lucruri: să îl lași să încerce cât mai multe lucruri ca să își dea seama ce îi este mai potrivit. Și din fiecare să culeagă experiența cea mai bună. Când am devenit tată am încercat să fac lucrurile cât mai bine pentru ce o să devină și nu pentru momentul acela de atunci. Pentru mulți părinți este important ca atunci când merge în clasa întâi să se simtă copilul cel mai deștept, respectiv dacă știe să citească și să scrie. I-am lăsat să facă lucrurile la vârsta potrivită și i-am supus la niște activități pe care le puteau rezolva, dar mai dificil.

17. Care sunt sfaturile pe care le-ați acorda altor tați antreprenori?

Să își petreacă cât mai mult timp cu copiii. Să se organizeze și să lase scuzele. Mai ies cu prieteni la petreceri, întâlniri. Toți sunt ocupați cu discuții, pe telefon. Dacă trimiți un mesaj peste 3 ore, ce se întâmplă? Pică bursa? Ce să ai atât de important? Am avut business cu 170 de angajați, peste 1200 de dealeri, au fost situații în care trebuia să dau pe moment un răspuns. Nu am făcut asta și l-am dat peste 3 ore, după ce am terminat joaca cu copiii, care au fost consecințele? A fost ceva dramatic?

Mulțumim Dan Prediger pentru amabilitatea de a răspunde la întrebările noastre.