Ce sunt antinutrienții

Ce sunt antrinutrienții

Antinutrienții sunt definiți drept compuși naturali sau sintetici care inhibă asimilarea nutrienților (vitamine și minerale), afectându-le astfel utilizarea. Acei antinutrienți care au importanță practică apar în principal în alimentele de origine vegetală, în special în cojile rezultate din procesarea cerealelor (tărâțe), leguminoase și ceai. Tehnicile de procesare a alimentelor, precum fermentarea, germinarea, malțificarea, macerarea și gătirea pot să reducă semnificativ cantitatea de antinutrienți în alimente. Persoanele care consumă o gamă largă de produse de origine vegetală și animală în cantități suficiente nu vor avea vreo problemă semnificativă cu privire la antinutrienți. Însă pentru persoanele care sunt expuse unui risc de deficiențe nutriționale, antinutrienții pot să crească gradul de apariție al acestora.
- În cazul vegetarienilor, consumul de ceai negru, ceai de plante, cafea sau cacao alături de mese poate reduce semnificativ asimilarea fierului (din surse vegetale) și a calciului (de exemplu, din lapte). Polifenolii din ceai pot reduce asimilarea fierului, iar oxalații pot reduce asimilarea calciului.
- La persoanele cu diete limitate cu conținut mineral redus, de exemplu, orez și ceai, antinutrienții pot să contribuie semnificativ la deficiențe de minerale

Exemple de antinutrienți

- Inhibitori enzimatici (ai enzimelor digestive), care împiedică digestia și prin urmare asimilarea anumitor nutrienți
- Fitații din cereale integrale și leguminoase pot reduce digestibilitatea proteinelor și a carbohidraților
- Blocante de carbohidrați
- Inhibitori de alfa-glucozidază - inhibă digestia carbohidraților; acarboza este utilizată ca un medicament ce scade glicemia în diabet
- Inhibitori de amilază precum extractul de fasole albă, care inhibă digestia carbohidraților, pentru a putea reduce asimilarea glucozei - rolul lor în scăderea în greutate sau diabet este necunoscut
- Lectinele din leguminoase (fasole neagră, lima, boabe de soia și linte) pot inhiba digestia carbohidraților
- Inhibitori de protează - de exemplu inhibitori de tripsină din soia, cartofi dulci sau cruzi, inhibă digestia proteinelor
- Inhibitori de lipază - de exemplu orlistat - medicamentul antiobezitate care inhibă digestia grăsimilor
- Agenți chelatori care se leagă de nutrimentele din intestine și împiedică asimilarea lor.
- Fibrele alimentare pot grăbi peristaltismul și reduce timpul disponibil pentru asimilarea anumitor nutrienți. Conform unui studiu, o dietă bogată în fibre nu a afectat semnificativ asimilarea calciului și a magneziului
- Acid oxalic din bere brună, ceai negru, rubarbă, spanac, sfecla și frunzele de sfeclă, nucile tigru, amarant și fasole uscată pot inhiba asimilarea calciului din aceste alimente, dar mai puțin probabil din alte alimente. Oxalatul nu este distrus prin gătire.
- Acidul fitic (fitat) din tărâțele de grâu, porumb și leguminoase (fasole uscată, mazăre și linte) pot inhiba asimilarea fierului din alimente vegetale, zinc, magneziu și mangan
- Polifenolii (flavonoide și taninuri) din cafea, ceai negru și anumite fructe. și vinul roșu poate inhiba asimilarea fierului
- Proteinele de ou, de lapte (cazeină și zer) și izolate proteice din soia pot inhiba asimilarea fierului
- Calciu, fier, zinc și suplimente de magneziu, când sunt administrate împreună, pot să inhibe asimilarea reciprocă
- Compuși care interacționează cu homoni - glucozinolații din cruciferele crude (broccoli, varză de Brussels, varză, conopidă, kale), ulei de rapiță, arahide și cartofi dulci sunt convertite în corp în tirocianați, care inhibă abosorbția de iod de către glanda tiroidă și pot cauza gușă doar în cazul unei deficiențe preexistente de iod, atunci când sunt consumați cruzi și pe termen lung în cantități mari.
- Alți antinutrienți posibili - saponine
Pe lângă alimentele menționate mai sus, orezul brun și quinoa integrală, dar și ouăle crude sunt bogate în antinutrienți.

De reținut

Antinutrienții includ, dar nu sunt limitați la următoarele: cerealele au fitați, spanacul are oxalați, semințele de măr au cianide, leguminoasele au purine și lectine, broccoli și varza au goitrogene. Tacticile prezente ale multor specialiști sunt originare în gândirea de tip reducționist și mulți consumatori se tem în prezent de consumul alimentelor integrale. Astfel, deși cerealele, leguminoasele și multe fructe și legume conțin antinutrienți, transformarea acestora în alimente periculoase nu are bază reală; este pur și simplu modul naturii de a ne ajuta să mâncăm mai responsabili.

Pentru ca antinutrienții să acționeze într-adevăr în mod nociv asupra organismului și asupra statusului nutrițional s-ar impune consumul lor în cantități extrem de mari (să consumi zilnic aceleași alimente bogate în antinutrienți). Astfel, dacă spanacul este bun pentru tine în general, dacă consumi prea mult nivelul de oxalați se va acumula în fluxul sanguin până într-un punct în care un semnal va fi transmis creierului și apoi un alt semnal va fi transmis de creier către sistemul endocrin.
Acești antinutrienți sunt de fapt cunoscuți de obicei sub denumirea de fitonutrienți care sunt benefici în reducerea riscului de boli cardiace, dar și datorită proprietăților anticancerigene cu care sunt înzestrați.
Există într-adevăr circumstanțe speciale în care evitarea unui anumit antinutrient poate fi recomandată, de exemplu persoanele cu pietre la rinichi ar trebui să limiteze alimentele cu un conținut ridicat de oxalați pentru a evita riscul de recidivă. Dar restul persoanelor, fără probleme cronice de sănătate, nu trebuie să le acorde prea multă importanță, atâta timp cât au o alimentație sănătoasă și echilibrată.

Citește și: Combinații de 2 alimente cu cele mai mari beneficii pentru organism 

Surse: www.everydayhealth.com; www.nutrientsreview.com; https://greensmoothiegirl.com