Volumul de Povești adaptare după Ion Creangă de la Editura Adenium include următoarele titluri: Punguța cu doi bani, Capra cu trei iezi, Dănilă Prepeleac, Fata babei și fata moșneagului, Ivan Turbincă și Povestea lui Harap-Alb. Trebuie să admit faptul că acest volum constituie practic a doua experiență a mea cu scrierile lui Creangă expuse sub forma unor benzi desenate, prima incluzând un volum compus din câteva povestiri extrase din Amintiri din copilărie. Am menționat acest aspect deoarece involuntar am simțit nevoia unei comparații între cele două volume, iar pe acesta îl consider cu siguranță unul reușit din mai multe puncte de vedere.
În primul rând, textele aferente benzilor desenate sunt, evident, prescurtate comparativ cu varianta originală. Mi-a plăcut că s-a păstrat esențialul, nu s-a modificat absolut deloc firul povestirii (cu excepția Punguței cu doi bani unde nu s-a relevat finalul tragic de care a avut parte în realitate găina), iar limbajul este unul accesibil și copiilor (cunoaștem prea bine arhaismele și regionalismele specifice îndrăgitului scriitor). De asemenea, în majoritatea poveștilor incluse în carte finalul a fost unul bine construit și extrem de amuzant din punct de vedere vizual, de exemplu la punguța cu doi bani moșul și cocoșul sunt ilustrați pe o plajă la soare, fiind serviți cu băuturi exotice de către babă (un punct în plus pentru imaginația ilustratorului). Ilustrațiile și formatul cărții sunt de o calitate ridicată, iar personajele sunt expresive.
Evident, există și două minusuri, din punctul meu de vedere. Nu am înțeles de ce fata babei, caracterizată drept slută este ilustrată sub forma unei dive (machiată, cu bijuterii și extrem de cochetă). Cel de-al doilea minus are legătură cu finalul unei povești, respectiv Harap-Alb. Îmi închipui că datorită unor rațiuni de tipar, acest final a fost scurtat. Părerea mea este că s-a întâmplat mult prea brusc și se pierde firul logic al evenimentelor. Astfel, în imagini este prezentat spânul care se luptă cu Harap-Alb și care este apoi pedepsit de bidiviul prințului, precum și fata împăratului roșu care îl readuce la viață, fără a apărea vreo ilustrație în care Harap-Alb moare (de unde s-ar justifica și consumul de apă vie pentru a fi readus la viață).
În ansamblu, ținând cont de faptul că în prezent tot mai puțini copii sunt atrași de lecturile în format clasic, tipărit, această carte se constituie într-o alegere potrivită pentru a-i introduce pe cei mici în lumea clasicilor literaturii române, o alegere pe care cu siguranță copiii o vor privi drept o modalitate de relaxare și amuzament și nicidecum o corvoadă.