A venit vara, perioada de hibernare a trecut, iar evenimentele se tin lant. Deoarece primisem deja invitatii si, ca mama de baiat respectabila ce sunt, domeniul auto nu-mi este deloc strain (intre noi fie vorba, sunt fana auto-moto cu mult inainte de a deveni parinte), mi-am luat copilul din dotare si am plecat la drum. Zic am plecat la drum pentru ca timpul petrecut in mijloacele de transport in comun pana la destinatie (respectiv Romexpo), insumeaza pentru noi aproximativ 1 ora.
Am ajuns la Auto Total Business Show 2015, o expozitie de piese auto originale si aftermarket, scule si echipamente de service, despre care am aflat cu aceasta ocazie ca se afla la al treilea an de organizare, la ora 11:20. La fix pentru a rata o demonstratie de drift (cauciucuri arse, fum si spectacol in traducere), in reprosurile baietelului meu, mare amator al genului, ca orice reprezentant al speciei masculine. Desi pe invitatie se specifica Pavilionul Central ca loc de desfasurare, standuri exista si in exterior, pana la poarta, si nu doar pentru gurmanzi (cum s-ar putea crede).
Atentia iti este captata inca de la intrare cu un dirijabil in miniatura care survoleaza cupola pavilionului (observat de baietelul meu, fire vigilenta), iar atractiile se gasesc la tot pasul. De fapt, e un fel de paradis al materialelor promotionale din domeniul auto-moto, dupa cum veti afla mai jos. Primul contact cu un stand a fost la Elring (producator de garnituri) care organizau un concurs de viteza in demontarea si remontarea unui motor. Copii de toate varstele (a se citi reprezentanti ai speciei masculine) se intreceau in maiestrie, iar noi, privitori curiosi, am fost cadorisiti de un domn pesemne german (ne-a adresat cateva vorbe zambind, insa nu am inteles o boaba), cu o minge gonflabila si un caiet mare de matematica.
Standul Sachs (producatori de amortizoare) era dotat cu un simulator in miniatura al amortizoarelor unei masini, extrem de captivant pentru cel mic (in traducere o manivela care invartea niste roti); cu greu s-a dat dezlipit de exponat.
Apoi, am vizitat standul Castrol (producator de uleiuri auto), cel mai captivant din punctul nostru de vedere, care beneficia nu de una, ci de trei atractii: un simulator de condus, un simulator de realitate virtuala si un panou de pozat. Am bifat doua din cele trei (simulatorul de condus era supraaglomerat, barbatii, copii mari, fiind mari amatori) si ne-am ales si cu o poza la minut. Si aici am primit o punga cu materiale promotionale (postere, abtibilduri si pix) si ne-am jucat, din jou, cu niste camioane cu rotita (care simulau modul in care uleiul normal si uleiul Castrol actioneaza asupra performantelor motorului).
|
Nu am uitat sa trecem si pe la standul Pirelli (producator de anvelope) unde ne-am pozat cu o anvelopa din Formula 1, tehnologia PZero pentru cunoscatori, pe la standul Continental unde, in urma unui concurs de tip tinta cu curele de diferite marimi, am primit o sapca si o mingiuta si pe la standul Febi, unde am primit o dubita de jucarie si jeleuri.
|
Deoarece expozitia avea in dotare in jur de 5 simulatoare de condus, unul mai aglomerat ca altul, in special cel din centrul pavilionului incorporat intr-o masina de Formula 1, ne-am orientat catre cel mai putin aglomerat, de la standul Osram.
Nu am uitat sa participam si la concursul Auto Total care presupunea "vanarea" a patru stampile de la standurile expozantilor pe un talon special, dotat cu un premiu interesant: un ipod (de fapt pe durata expozitiei sunt oferite 6 produse). Existau si concursuri la nivel de standuri, insa nu am mai avut rabdarea de a ne inscrie (de fapt, foamea rau ne chinuia - pe cel mic, mai exact).
Asa ca, intr-un final, spre bucuria baietelului meu, am iesit si in exterior unde, avand inspiratia de a preschimba din timp tichetele valorice in jetoane, am beneficiat atat eu cat si baietelul meu de o masa bogata si, cu toate ca aveam dubii in acest sens, si foarte bine preparata. Urmata, desigur, de o inghetata de la o toneta din apropiere.
In drumul spre iesire ne-am oprit si la standurile de masini preparate/tunate (unele participante la competitii la nivel national) cu care ne-am pozat (cum altfel?!) si am primit din nou un cadou, o saltea gonflabila (bineinteles, preferata baietelului meu).
Cu toate ca mi s-a parut ca jumatate din oras navalise la expozitie, desi ma indoiesc ca toti sunt pasionati sau macar cunoscatori ai domeniului, organizarea mi s-a parut foarte buna si atmosfera extrem de placuta si primitoare, la toate standurile. Singurul regret (al baietelului meu, nu al meu) a fost ca nu a primit si un troler Mann (producator de filtre de masina); un lucru in minus de carat prin toata expozitia alaturi de trotineta (doar nu va imaginati ca am parcurs asemenea distanta lipsiti de mijloace de transport la purtator?!). Din punctul meu de vedere, expozitia era destinata mai degraba celor mici, dar ce sunt oare barbatii decat niste copii mari?! Asa ca vom participa cu siguranta si la anul. Eu si micul mascul din dotare.