Atacul agresiv, lipsit de cea mai mică urmă de umanitate, genocidul acesta pe care soldații ruși îl aduc fără scrupule asupra civililor ucrainieni este mai mult decât o crimă de război. Este un asasinat al viitorului nostru, al tuturor, al siguranței copiilor noștri, este o ruletă rusească la tâmpla păcii și a umanității, unde pistolul este încărcat cu toate gloanțele de către un singur personaj malefic sedus de putere.
Istoria se repetă și tot ce putem face este să sperăm că cei care au putere de decizie și acțiune au învățat din ea și pot să ne readucă în vremuri de pace. Până atunci însă nu putem decât să fim martori cu ochii în lacrimi, cu suflete rupte de îndurerare și cu teamă pentru viitor al unor povești precum a Sashei.
„Nu știu de ce m-au împușcat rușii. Sper că a fost un accident și că nu au vrut să mă rănească.”
A 15-a zi de război. Trupele ruse s-au apropiat de Kiev și atacă suburbiile acestuia. Sasha, sora ei, mama și tatăl lor nu au reușit să plece la timp din calea lor. Peste mașina lor a început o ploaie de gloanțe, care i-au ucis tatăl. Sasha, mama și sora ei au reușit să fugă în mijlocul străzii sub ploaia continuă de gloanțe și să găsească adăpost într-o pivniță. Însă Sasha a fost rănită de un glonț în mână. Timp de două zile a zăcut în acea piviniță, în stare gravă. Și-a pierdut cunoștința de mai multe ori. O echipă de voluntari curajoși au transportat-o pe o targă improvizată dintr-un prosop, fluturând un steag alb în fața soldaților ruși.
„Nu știu de ce m-au împușcat rușii. Sper că a fost un accident și că nu au vrut să mă rănească. Am fost împușcată în braț. Am alergat după sora mea. Mama mea a căzut. Am crezut că este sfârșitul. Dar ea nu era moartă, ci doar se adăpostise de focuri de armă. Se ascundea. Atunci mi-am pierdut cunoștința. Cineva m-a dus într-o pivniță. Am primit ceva tratament acolo. Și apoi unii oameni m-au dus pe un prosop la spital”, a povestit Sasha, de pe patul de spital din Kiev unde se recuperează acum.
Chirurgii au descoperit că cangrena se răspândise și au fost nevoiți să îi amputeze brațul Sashei pentru a-i salva viața.
„Sasha este unul dintre copiii care au suferit răni groaznice în bătălia pentru Kiev. Această fată a fost adusă la Spitalul Central Irpin cu răni groaznice. Fusese împușcată în timp ce fugea din Gostomel împreună cu părinţii ei. Tatăl ei a murit în timp ce încerca să îi scoată cu maşina din mijlocul bombardamentelor. Fata, sora și mama ei și-au găsit siguranță într-o pivniță. Au stat acolo două zile în timp ce pe străzile de deasupra lor s-au purtat lupte. A fost rănită grav, și-a pierdut cunoștința și a delirat. Soldații ruși au încercat să pătrundă în pivniță. Au tras în ușă și au țipat la oameni să iasă. În cele din urmă, fata a fost adusă la spital de către civili care fluturau un steag alb în timp ce alergau prin zona de luptă. A primit tratament de urgență la Spitalul Central Irpin, care se afla de asemenea sub foc de armă. Doctorul a descoperit că cangrena se răspândise în tot braţul. A fost nevoie să îl amputeze pentru a-i salva viaţa. A fost apoi transportată la o clinică privată din Kiev. Ea este unul dintre copiii care au suferit răni groaznice. Toți și-au pierdut cel puțin unul dintre părinți”, a declarat Dr Gennadiy Druzenko, de la primul Spital Voluntar Mobil.
Sasha își dorește un braț artificial roz, acoperit cu flori, relatează Daily Mail, iar în ochii ei se vede că nu și-a pierdut speranța și că sufletul ei de copil este capabil să se vindece și să ierte.
Sursă foto: Tim Clarke/Profimedia
„Primul lucru pe care mi l-a spus Sasha a fost: «Te rog să fii sinceră, am mâna stângă sau nu?» Nu știam ce să spun. Nu știam dacă să nu spun nimic, să mint sau să-i spun adevărul. Ce îi spui unui copil care suferă, dar care știe că a suportat asta? Ea a întrebat dacă va fi bine și dacă poate avea un nou braț artificial roz, colorat cu flori. E atât de puternică. Ea nu plânge pentru că știe că doar oamenii slabi plâng. Ne-a mulțumit că i-am salvat viața și că am îngrijit-o. Sunt atât de supărată și simt atât de multă ură față de oricine împușcă și mutilează copiii”, declară asistenta care a tratat-o pe Sasha pe Secția 5 a Spitalului Central Irpen, din Bucha.
Suntem martorii crimelor de război
Suburbiile Kiev-ului din nord-vest, o dată oaze de liniște, sunt în aceste zile sub un continuu atac. Gostomel, Irpin și Bucha sunt în prima linie a bătăliei pentru Kiev, mii de familii sunt destrămate, traumatizate și fug uneori fără scăpare de violența soldaților ruși care încearcă să cucerească cu orice preț capitala Ucrainiei. Pe tot teritoriul Ucrainiei tragedii precum cea a Sashei care și-a pierdut tatăl și a supraviețuit mutilată fizic și psihic unui atac armat sunt dovezi ale crimelor de război ale armatei ruse.
Citim despre trauma unui tată care a aflat că familia lui e moartă din pozele postate pe internet, recunoscând bagajele lor fotografiate lângă corpurile lipsite de viață ale acestora. Citim despre fetița de 10 ani care a murit împușcată în mașină alături de părinții ei. Citim despre un cuplu de pensionari mitraliați fără scrupule în mașina lor. Ni se rupe sufletul imaginându-ne vocea disperată a unui băiețel care își vede tatăl ciuruit de gloanțe: ''Te rog, tată, nu muri!'' și câinele familiei care a refuzat să plece de lângă trupul neînsufleţit. Citim despre femeia însărcinată care a fost scoasă vie pe o targă sângerând din ruinele bombardate ale unei maternități, ca să aflăm câteva zile mai târziu că nici ea nici copilul ei nu au supraviețuit. Vedem imagini dure, precum cea a familiei ucise, tată, copii și mamă, publicată chiar de NY Times și care a făcut înconjurul lumii.
De ce facem asta? De ce citim, privim, urmărim? Pentru că suntem martori. Pentru că tragediile acestea nu trebuie uitate. Pentru că acum, noi, cei neimplicați, vecinii Ucrainei, putem face doar două lucruri: să ajutăm refugiații așa cum putem, cu donații, voluntariat, un job, un pat și o masă caldă, orice și să ne folosim de o armă pe care străbunicii noștri nu o aveau: Social Media, internetul, accesul la informație. Pentru că istoria se repetă, într-adevăr, și tot ea ne învață că întotdeauna BINELE învinge răul.
Surse: NY Times, Daily Mail
Urmareste-ne pe Google News
