Relații cu rude abuzive emoțional
În cadrul unei familii sănătoase și iubitoare conflictele și divergențele de opinie sunt gestionate cu ajutorul încrederii, respectului și a unei mentalități deschise. Știi că ai parte de o familie bună și iubitoare atunci cât ți se permite și ești încurajat să ai propriile gânduri, să te exprimi și să trăiești conform propriilor convingeri. O familie toxică are trăsături complet opuse, fiind plină cu tipare de abuz, discriminare, manipulare, violență verbală etc. Adeseori, membrii familiei declanșează comportamentul narcisistic sau chiar psihopat al unei persoane, apărând astfel un mediu de instabilitate. Un exemplu frecvent întâlnit este acela în care o persoană este extrem de dramatică și apelează la șantaj emoțional pentru a obține ce își dorește. Pe cale de consecință apare o reacție de investigare a comportamentului celor din jur astfel încât să nu se declanșeze uneltirile rudei respective. Indiferent de situație, dinamica unei familii toxice afectează majoritatea membrilor săi până în punctul în care conduce la anxietate, depresie extremă și găzduiește boli mentale.
Povestea unei persoane care a avut de-a face cu rude abuzive emoțional
Când eram copil, una dintre bunicile mele era incontestabil părtinitoare cu fratele meu mai mic. Nu era deloc ascunsă atitudinea sa. Era flagrantă, zgomotoasă și durea. Înainte să fiu suficient de mare încât să vorbesc, am observat o diferență. Conștiința mea de copil de 5 ani a încercat să înțeleagă logica pe care creierul meu de grădiniță să o poată raționaliza. O vreme m-am gândit că este vorba de diferența de doi ani care exista între mine și fratele meu. Sunt mai mare. Nu știe mai bine decât mine. Trebuie să îl dădăcească pentru că este cel mai mic. Din păcate, pe măsură ce au trecut anii, nu am mai putut să folosesc logica defectuoasă ca să îmi protejez inima. A trebuit să fac față realității. Dintr-un oarecare motiv, l-a iubit mai mult decât pe mine așa că m-am retras, iar tratamentul preferențial a escaladat.
Și ceilalți adulți din viața mea au observat. Părinții mei, mătușile, chiar și ceilalți bunici au încercat, la un moment dat, să îi explice bunicii mele cum se comportă. Nu a negat niciodată ce face. Uneori m-a învinuit pe mine pentru că nu sunt la fel de insistentă ca fratele meu. În alte dăți a găsit scuze urmate de promisiuni că se va purta mai bine. Fără să am nicio tragere de inimă, reveneam doar pentru ca aceeași rană să se deschidă din nou și din nou. În gimnaziu, ca o modalitate de a mă proteja, m-am retras complet cu privire la acea relație. Era ca și cum acea conexiune unică care este împărțită de obicei între bunică și nepoată s-a distrus în mod ireparabil. Ca o injecție cu novocaină, acel deceniu de respingere în tăcere m-a făcut să amorțesc în relația noastră, să nu mai simt. Eram politicoasă și respectuoasă, dar interacțiunile noastre constau doar în asta. Am acceptat acest lucru și m-am împăcat cu ideea. Îmi doresc să spun că trauma a luat sfârșit acolo, dar nu a fost așa.
În pofida respingerii constante care a continuat timp de un deceniu sau mai mult, în momentul în care m-am retras ea a observat. Era ca și cum eu care concurez fără succes pentru atenția, afecțiunea și considerația ei am avut un scop bolnav în viața ei. În mod subit, eu, copil, am fost forțată să port povara menținerii unei relații cu un adult care în realitate nu vrea să aibă o relație cu mine. La fiecare câteva luni, apărea drama. Jasmine nu a fost să o vadă pe buni. Știi fata aceea care nu a cumpărat niciun cadou bunicii de 8 martie? Jasmine nu își iubește bunica.
Am fost traumatizată. M-am simțit contrariată. Am fost înfuriată. În tot acest timp nu a existat nicio încercare de a repara problema care a distrus relația noastră de la bun început. Pentru o vreme părinții au făcut ca mine ca să mențină pacea. Apoi într- zi, aproape de aniversarea mea de 16 ani, ceva le-a captat atenția. Tatăl meu mi-a spus că nu vor să mă forțeze să fac ceva cu privire la relația aceea și că totul rămâne la discreția mea.
Fără ca măcar să realizez, tatăl meu m-a învățat o lecție puternică despre tolerarea abuzului și a proastelor tratamente în relații: nu faci asta. Nu contează care este legătura de familie. Dacă cineva continuă să îți cauzeze o traumă te retragi și iubești acea persoană de la distanță. Nu ești sacul de box al nimănui. Copiii sunt vulnerabili în multe moduri încât uităm să recunoaștem. În calitate de părinți este responsabilitatea noastră să ne protejăm copiii de abuz care este atât fizic, cât și emoțional. Dacă problemele sau defectele de personalitate ale unei rude o determină să provoace durere copiilor, poate ar trebui să restricționezi accesul său la copii. Dacă nu ești tu cel care ia apărarea copilului și nu modelezi o relație sănătoasă, cine o va face?
Semne că ai o familie disfuncțională
- neglijență emoțională. Copiii nu sunt priviți ca persoane, ci ca pe lucruri care trebuie controlate, folosite și manipulate.
- își doresc doar să controleze. Controlul devine nesănătos când este neobosit și făcut din motive egoiste. Sunt folosiți bani, șantaj emoțional sau miniciuni pentru manipulare.
- există conflicte în permanență. Certurile par să nu se încheie, nu se rezolvă niciodată, iar rănile și resentimentele te macină în loc să se rezolve.
- dominanță. Acel membru al familiei conduce totul, fără să ia în considerare sentimentele sau opiniile celorlalți membri.
- violență. Violența nu se rezumă la abuz fizic, ci poate fi și pe plan emoțional, sexual, psihologic, economic, spiritual și chiar legal
- exploatare. Ruda respectivă ajunge să determine o altă persoană să creadă că singurul scop în viață este de a avea grijă de el. Arată afecțiune și interes atâta vreme cât le servești nevoilor financiare și emoționale.
- infantilizare. Este evidentă în cadrul persoanelor narcisiste, care au un respect de sine redus și ajung să prelungească o stare inflantilă tratând copilul ca pe un bebeluș
- pedepse. Pedepsele toxice sunt o altă formă de manifestare a controlului
- judecată și critică aspră. Pare că nu faci niciodată un lucru bine, chiar dacă reușești, încă găsesc modalități să te doboare.
- un cămin haotic. Nu există limite și nici stabilitate. Nu există atașament sau un atașament nesigur.
Surse: https://madamenoire.com, https://ideapod.com, www.healthline.com
Urmareste-ne pe Google News
