Dragostea dupa casatorie: 10 secrete pentru o iubire ca-n povesti

Am vazut prea multe filme in care eroii sunt separati, divortati, in conflicte conjugale si reusesc sa isi refaca viata in bratele altui partener. Am auzit prea multe povestiri adevarate despre oameni care incearca acelasi lucru. Am asistat la destramari de casatorii si de familii, pe motive de felul "nu mai este nimic intre noi" (desi cei doi au copii) sau "nu ne iubim, nu ne respectam si mai rau ne facem sa continuam". Dragii mei, dar la inceput va iubeati? Da. Si cum a disparut toata dragostea?...

Desigur ca pledez pentru reorganizarea vietii in urma unui divort: esecul in casnicie ramane de regula o rana pentru fiecare barbat sau femeie, iar vindecarea ei se intrevede intr-o noua incercare. Insa NU pledez pentru relativizarea casniciei, pana intr-acolo incat sa ne resemnam: "pentru ca nu merge, divortez si imi refac viata". Dincolo de motive grave de separare (violenta de orice natura, o relatie paralela, etc.), slabirea iubirii de la inceput si degradarea relatiei NU cred ca sunt suficiente pentru a lua o decizie atat de traumatizanta precum separarea.

Din contra: slabirea iubirii de la inceput si degradarea relatiei le vad ca pe niste semne ca sunteti pe drumul cel bun, le vad ca pe urmari firesti ale convietuirii in comun, pe care ati inceput-o tocmai in numele dragostei. Putine sunt cuplurile care sa nu se planga de ele, mai devreme sau mai tarziu. Ce este de facut? Ne alarmam si abandonam? Ne inasprim si ne insinguram? Ne luptam cu celalalt? Sau, mai bine, reconsideram traseul comun si modalitatile de abordare? Cum facem sa ne iubim - concret, punctual - atunci cand sentimentele tandre de la inceput par sa nu ne mai ajute? Cum procedam astfel incat sa pastram dragostea si chiar sa revenim la o iubire ca in povesti?

Viata unei familii nu este alba sau neagra, ea contine tonuri de gri, dar si tonuri din toate culorile curcubeului. "Daca iubirea prenuptiala seamana cu un vals la picioarele muntelui, iubirea in casnicie seamana cu stradaniile a doi alpinisti legati de aceeasi coarda, care se suie spre varful muntelui", scrie autorul unei carti despre dragoste, Dmitry Semenik. El are un capitol in care listeaza 17 "secrete" verificate de experienta multor cupluri, prin care iubirea dupa casatorie poate fi mentinuta si sporita. In continuare, va impartasesc un "top 10" al acestora...

1. Dragostea dupa casatorie:
Purtati-va unul altuia slabiciunile

"Nu esti ideal si omul cu care traiesti nu este nici el ideal. Niciunul dintre voi nu este sfant. De aceea, unicul mod de a pastra iubirea este pentru voi purtarea slabiciunilor celuilalt.

Defectele noastre pot fi comparate cu un sac greu. Daca omul traieste singur pe o insula pustie, va purta singur greutatea sacului sau. Daca traieste in comunitate, el ii loveste cu sacul sau pe multi si fiecare poarta o particica a greutatii acestuia. In familie, oamenii fac, ca sa zic asa, schimb de saci si fiecare poarta greutatea deplina a sacului celuilalt.

Nu merita sa facem din asta o tragedie. Iubirea adevarata este jertfelnica: de aceea, daca iubiti sau vreti sa iubiti cu adevarat, purtati aceasta greutate cu bucurie, ca pe o manifestare a iubirii voastre. Daca greutatea "sacului" sotului, respectiv sotiei, ni se pare imposibil de ridicat, imposibil de suportat, acest lucru de regula nu se datoreaza faptului ca celalalt este cu adevarat groaznic. Ci se datoreaza propriei mandrii si infumurari. Nu stim cat de greu este propriul nostru sac, pe care il poarta celalalt, si ne gandim ca meritam ceva mai bun. Sa ne uitam mai bine la noi insine si atunci vom fi mai ingaduitori fata de ceilati." (Dmitry Semenik, in Dragostea - Cum sa o dobandim, cum sa o pastram)

2. Dragostea dupa casatorie:
Sa nu va straduiti sa-l schimbati pe omul iubit

"Ar trebui sa ne cunoastem cat mai bine viitorul tovaras de viata inainte de casatorie, insa viata in comun va scoate oricum la iveala anumite defecte ale amandurora. Totusi, casatoria a fost deja incheiata si ai intemeiat o familie nu cu un produs al propriei imaginatii, nu un vis al tau a semnat in registrul de stare civila, ci omul viu, real, de langa tine. Ca atare, ia-l asa cum este, chiar daca nu este asa cum ti s-a parut. Orice om poate fi iubit si trebuie iubit - iar iubirea presupune libertate. Dati-i dreptul celui iubit sa fie el insusi. Daca vei incepe sa il cicalesti, sa il presezi, aceasta se va traduce ca: "Nu te iubesc asa cum esti, trebuie sa devii altcineva ca sa te iubesc!" Cuvintele acestea vor omori iubirea din amandoi.

Crezi in tine insuti, in puterea ta de a-l iubi pe celalalt asa cum este, caci legatura voastra nu este o intamplare. Intamplare oarba nu exista. Daca el vrea singur sa se schimbe, facandu-se asa cum vrei tu sa-l vezi, multumeste-i si multumeste-I lui Dumnezeu. Ai avut noroc asa cum rareori se intampla! In acest caz, poti sa-l ajuti cu blandete sa progreseze in directia pe care si-a ales-o, dar nu uita: este alegerea lui, nu a ta!" (Dmitry Semenik, in Dragostea - Cum sa o dobandim, cum sa o pastram)

3. Dragostea dupa casatorie:
Straduiti-va sa va iubiti unul celuilalt parintii

"Atunci cand un barbat sau o femeie intemeiaza o familie, ei intra intr-o etapa noua a existentei lor, isi iau asupra lor o raspundere pe care nu si-au mai luat-o niciodata: pentru viata de zi cu zi, pentru fericirea celuilalt, pentru bunastarea fizica si sufleteasca a copiilor. Daca ei vor imparti insa aceasta responabilitate cu altcineva, aceasta ii va impiedica sa se maturizeze si sa devina soti in toata puterea cuvantului. Ca atare, daca exista posibilitatea, este mai bine ca tanara familie sa aiba casa ei, separata de parinti, cu atat mai mult cu cat orice familie isi are randuiala si regulile sale.

Sotul care traieste cu familia celuilalt este silit sa se conformeze unor reguli care ii sunt straine. Lucrul aceste este mult mai greu decat adaptarea numai la obiceiurile omului iubit. In plus, daca sotul sau sotia isi poate schimba obiceiurile de dragul tau, este greu de crezut ca si socrii o vor face.

Oricum, chiar si in situatia ideala de a trai separat, tot va trebui sa comunicati cu parintii sotului si cu celelalte rude ale lui. Chiar daca fiecare dintre voi se va stradui sa se separe economic si emotional de parintii sai, influenta acestora asupra familiei voastre, mai ales in primii ani de casnicie, va ramane una importanta. De aceea, este vital sa va straduiti sa stabiliti relatii cat mai calde si mai respectuoase cu socrii.

Bineinteles, acestia nu sunt ingeri, ci oameni. Adeseori, este greu sa ii iubesti - dar straduiti-va sa fiti macar recunoscatori pentru ca l-au nascut si l-au crescut pe cel mai important om din viata voastra. Acesta este un lucru extrem de necesar pentru consolidarea familiei voastre." (Dmitry Semenik, in Dragostea - Cum sa o dobandim, cum sa o pastram)

4. Dragostea dupa casatorie:
Stingeti certurile

"Daca tinem minte ca principalul scop al nostru este iubirea, ne vom controla emotiile si ne vom abtine sa dam frau liber maniei, in asemenea masura incat sa ii provocam durere omului iubit. Foarte frecvent, certurile sunt curmate de barbati, care pot fi mai calmi si mai chibzuiti decat femeile. Fiecare face acest lucru in felul sau. Unii isi exprima in momentul respectiv sentimente precum: "Eu te iubesc oricum", "Eu te iubesc si cand faci asa". De obicei, o astfel de atitudine blanda o dezarmeaza pe sotie.

Nici femeia nu este o jucarie lipsita de vointa, care asteapta in fiecare situatie conflictuala sa fie oprita. De fapt, toti suntem in stare sa ne controlam emotiile, iar acest lucru poate fi invatat. Daca il iubim pe celalalt si nu vrem sa supunem iubirea lui unor incercari mai presus de putere, il vom invata neaparat. Tot ce spunem sau ce facem este foarte important pentru celalalt. Totul este o marturie a iubirii sau a lipsei noastre de iubire fata de el." (Dmitry Semenik, in Dragostea - Cum sa o dobandim, cum sa o pastram)

5. Dragostea dupa casatorie:
Fii tu primul care cauta impacarea

"Rezultatele unui studiu sociologic arata ca 13% dintre certuri nu se incheie prin impacare, adica dupa cearta nici unul dintre soti nu se duce la celalalt sa ii ceara iertare. Despre ce dragoste poate fi vorba daca cei doi isi provoaca unul altuia durere si traiesc cu povara aceasta? Amintiti-va ca fiecare minut petrecut in starea de cearta, de ciuda, de discordie, omoara iubirea, distruge relatia dintre voi. De aceea, este important nu doar sa va impacati, ci si sa faceti asta cat mai repede. Exista regula biblica: "Soarele sa nu apuna peste mania voastra!" Stabiliti-va aceast lege: sa nu luati cu voi in ziua urmatoare nici o cearta. Impacarea trebuie sa aiba loc chiar in ziua neintelegerii.

A te impaca este atat de important, incat nu conteaza cine are dreptate sau cine este mai vinovat pentru cele petrecute. Intotdeauna vinovate sunt, intr-o masura sau alta, ambele parti. De aceea, cerandu-ti iertare pentru partea ta de vina, nu vei fi ipocrit si, in acelasi timp, ii vei usura celuilalt calea catre cainta. Aceasta nu este slabiciune sau indulgenta fata de defectele lui. Intotdeauna, cel care cauta impacarea primul este mai intelept. Invatati-va sa va bucurati de pacea constiintei si de iubire, nu de gandul "Lasa, ca si celalalt se simte rau, nu numai eu!" (Dmitry Semenik, in Dragostea - Cum sa o dobandim, cum sa o pastram)

6. Dragostea dupa casatorie:
Iertati supararile care vi se fac

"Unii oameni s-au obisnuit sa se simta suparati si nedreptatiti. "Nu sunt iubit", "Nu sunt inteles", isi spune de regula omul in orice situatie conflictuala si se refugiaza in starea de suparare ca un copil mic in patutul sau. Acolo se simte la caldurica si nu trebuie sa faca nimic, doar sa zaca si sa se autocompatimeasca. Are supararea ca pe o jucarie din aceea zornaitoare, pentru pici.

Aceasta este o dovada a imaturitatii si a lasitatii - dar omul imatur nu poate fi sot, respectiv sotie. Pentru el este prea devreme. Daca esti deja casatorit, cu acest narav trebuie sa termini odata pentru totdeauna. Nu esti nefericit. Esti la fel ca toti oamenii - si, asemenea tuturor, uneori nu ai dreptate. De aceea, este bine sa iti fie mila de ceilalti si sa ii ierti pentru faptul ca nici ei nu au mereu dreptate si, cu atat mai mult, sa il ierti pe omul cel mai apropiat. Bineinteles, intre fericirea iubirii si putreda placere a autocompatimirii o vom alege pe cea dintai: "Iubirea nu tine minte raul!" Daca va este greu sa iertati, repetati in gand "Te iert" si, daca puteti, rugati-va pentru celalalt.

Exista situatii cand nu este clar daca trebuie sa trecem cu vederea - in primul rand cazurile de violenta fizica si de infidelitate. Acestea sunt lucruri foarte grave. Si totusi, in unele cazuri, putem si facem bine sa iertam. Multi tineri insuratei se programeaza pentru asemenea cazuri: "Numai sa ridice mana asupra mea, ca divortez imediat!" "Daca o sa ma insele macar o data, ne despartim!". Viata insa este complicata. Nu trebuie sa speram ca ea va trece de la un cap la altul fara asperitati, ca totul va fi ideal. Pot exista diferite situatii si pentru ca in fiecare din ele sa puteti lua o hotarare flexibila, adecvata, este mai bine sa evitati pozitiile rigide. Acestea ne duc in fundaturi.

Daca a avut loc o infidelitate sau un moment de violenta fizica, importante sunt doua lucruri. Primul: Ce nu merge bine in viata noastra de familie si in comportamentul fiecaruia, de vreme ce s-a putut intampla asa ceva? Sa lucram asupra greselilor noastre! Al doilea: Cel care a gresit simte cainta si dorinta de a se indrepta? Daca exista cainta si constiinta, sa ne straduim sa gasim in noi suficienta iubire pentru a-l ierta. Sa ne gandim ca si noi am fi putut ajunge intr-o situatie in care riscam sa ne inselam sotul, respectiv sotia - si putem fi convinsi ca am fi rezistat? Si de unde sa luam un tovaras de viata care sa fie asigurat impotriva caderii? Daca il iubim pe om, haide sa ii mai dam o sansa!

Daca omul nu se foloseste de aceasta sansa, atunci este alta treaba. A permite sa fii supus unei violente sistematice ori a trai intr-un "menaj in trei" nu va fi o dovada a capacitatii noastre de a iubi si a ierta, ci mai degraba un simptom al dependentei noastre, al unei anumite patologii psihologice. Din fericire, putem invinge aceste patologii refacandu-ne inalta demnitate omeneasca de chip al lui Dumnezeu." (Dmitry Semenik, in Dragostea - Cum sa o dobandim, cum sa o pastram)

7. Dragostea dupa casatorie:
Puneti-va in locul celuilalt

"O parte uriasa a problemelor dintre soti apare din cauza ca fiecare priveste situatia din "clopotnita" sa, fara sa fie dispus sa o priveasca si prin ochii celuilalt. Porunca evanghelica "Cum doriti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi lor asemenea", este unul din sfaturile cele mai pretioase date omenirii in toata istoria ei.

Un preot mi-a povestit un fenomen interesant. Vine la el o femeie, ii povesteste situatia familiala, se plange de sot. Preotul se umple de compatimire fata de ea si de indignare impotriva sotului. La rugamintea lui, vine apoi sotul si povesteste cum vede el problema. Viziunea preotului devine aproape diametral opusa: sotul se dovedeste a nu fi deloc un monstru si iese la iveala faptul ca sotia se inseala asupra situatiei... Cu timpul, bineinteles, preotul a invatat sa nu traga concluzii pana cand nu va asculta ambele parti.

Ce inseamna acest lucru? Inseamna ca fiecare dintre soti are "dreptatea sa". Aceste doua "dreptati" pot fi impacate cu ajutorul unei terte parti, al psihologului sau al preotului, "mesterindu-se" astfel din doua jumatati de dreptate, una singura. Mai bine este ca in mod constant, in fiecare zi, in fiecare situatie, sa ne straduim sa ne punem in locul celuilalt, sa ne straduim sa ii intelegem interesele, sa ne gandim ce nu ii oferim in suficienta masura omului iubit. Iar daca fericirea lui nu ne intereseaza, inseamna ca nu il iubim." (Dmitry Semenik, in Dragostea - Cum sa o dobandim, cum sa o pastram)

8. Dragostea dupa casatorie:
Vorbiti cu sinceritate despre sentimentele voastre

"Nu toti avem experienta pozitiva a unor relatii apropiate, prietenesti, de incredere. In familie trebuie neaparat sa o dobandim. Daca omul nu este in stare sa vorbeasca despre ceea ce il ingrijoreaza si il framanta, lucrurile nerostite se acumuleaza in interior, dupa care se exprima in conflicte. De regula, esenta conflictului este de neinteles pentru celalalt, de vreme ce forta exploziei noastre se dovedeste disproportionata fata de motivul aparent. Insa noi nu putem explica si continuam sa acumulam ciuda, pana cand "supapa" cedeaza iarasi.

Ca sa prevenim asa ceva, sa ne invatam sa discutam unul cu celalalt despre ceea ce simtim, pentru ca este vorba de omul cel mai apropiat, care ne doreste fericirea si are nevoie de un feedback de la noi, ca sa inteleaga ce ne lipseste. Si atunci cand ne daruieste bucurie are nevoie de un feedback, ca sa stie cat ne-a bucurat gestul lui. Daca suntem nemultumiti de ceva, este bine sa ii vorbim in asa fel incat sa nu jignim, sa nu il aducem pe partener intr-o stare defensiva. Lucrul acesta nu este greu. Principiul fundamental este acela de a folosi mesaje la persoana intai. Adica, de exemplu, in loc de "Esti un lenes, nu castigi destul", putem formula "Sunt ingrijorata, nu stiu daca ne mai ajung banii de chirie...". Orice om poate invata sa isi exprime sentimentele in acest fel." (Dmitry Semenik, in Dragostea - Cum sa o dobandim, cum sa o pastram)

9. Dragostea dupa casatorie:
Nici macar sa nu va ganditi sa inselati

"Gandul la adulter este deja jumatate de adulter, este un pas pe calea spre divort. In familiile ce au pastrat iubirea, ambii soti dau atentie nu numai propriilor fapte, ci si propriilor ganduri, vise si vederi. Asa functioneaza mintea omeneasca: de la o privire "nevinovata" aruncata unui corp frumos, pana la tragedia copiilor parasiti, nu este decat un pas.

In viata fiecarei familii are loc, mai devreme sau mai tarziu, situatia urmatoare (in numeroase familii, are loc de mai multe ori): tumultul indragostirii a trecut, iubirea a capatat un caracter linistit. Deodata, peste unul dintre soti da o noua indragostire - sau, mai bine zis, vine "ispita", iar noi credem ca este vorba de indragostire. Ce este de facut? Doar am spus mai sus ca scanteia dumnezeiasca din oameni (si dintre ei) trebuie pastrata.

In primul rand, prin adulter, prin legaturi vinovate, nu poti pastra nicio scanteie. Asadar, intra in discutie numai ideea divortului si a unei legaturi noi. Ce rezulta insa? Neducand la bun sfarsit ceea ce ai inceput, neatingand iubirea desavarsita cu primul om, neterminand sa cladim casa, o stricam si vrem sa incepem a cladi alta din temelie? Ce sanse exista ca intr-un stadiu sau altul al constructiei, sa dea peste noi o noua "scanteie" si sa stricam iarasi ceea ce nu am terminat inca de cladit? Sansele sunt mari. Sociologii au calculat ca a doua casnicie este de regula mai fragila ca prima, iar a treia - mai fragila decat a doua. Si acest lucru nu ne mira. Un singur sot, o singura soata pentru toata viata: iata normalitatea vietii omenesti. Incalcarea ei constienta nu a facut inca pe nimeni fericit.

"Scanteia", ispita care vine asupra noastra cand suntem deja casatoriti, trebuie privita ca o incercare. La aceasta intrebare pe care ne-o adreseaza viata, raspundem: "Vreau sa-mi iubesc sotia si sa fiu toata viata cu ea si cu copiii nostri". Atunci, indragostirea aceea, pe care am asezat-o pe altarul principalei iubiri a intregii vieti, se adauga la aceasta hotarare si iubirea din familia noastra se inmulteste. Despre aceasta dau marturie oamenii care au trecut printr-o asemenea experienta." (Dmitry Semenik, in Dragostea - Cum sa o dobandim, cum sa o pastram)

10. Dragostea dupa casatorie:
Mentineti apropierea

"Sa nu pierdeti perceperea celuilalt. Sotii trebuie sa mentina mereu apropierea, la toate cele trei niveluri: fizic, sufletesc si duhovnicesc. Nivelul fizic nu inseamna numai sex, ci o intreaga cultura a diferitelor atingeri, care uneori pot fi mai graitoare decat cuvintele.

In sine, locuirea in aceeasi casa si viata sexuala nu ne asigura mentinerea sentimentelor de apropiere sufleteasca. Uneori, sotii se uita impreuna la televizor, se joaca impreuna pe calculator, rezolva impreuna anumite probleme gospodaresti, dar totodata comunica prea putin la un anumit nivel mai subtil, dar foarte important pentru cei care se iubesc. Ca atare, se indeparteaza treptat unul de celalalt. Un rol deosebit de mare in instrainarea dintre soti este jucat de televizor. Dupa cum spunea scriitoarea Ann Landers, "televiziunea e o dovada a faptului ca oamenii sunt gata sa se uite la orice, numai sa nu se uite unul la celalalt".

Este important sa discutati zilnic, sa va straduiti sa ii "luati pulsul" celuilalt, sa refaceti sentimentul de unitate si armonie care era intre voi pana mai ieri. Nivelul duhovnicesc al apropierii este unitatea in viata spirituala si rugaciunea reciproca. Atata timp cat sotii sunt uniti la acest nivel, toate celelalte niveluri ale unitatii pot fi refacute si intarite. Daca simtiti ca armonia a fost stricata, ca focul iubirii a fost slabit, sa nu va resemnati cu asta, asa cum va resemnati cu vremea urata. Cautati cauzele, refaceti armonia. Aruncati lemne in focul iubirii voastre.

Sa nu credeti gandurile viclene care va spun: "Poate ca nu ne mai iubim" sau "Poate ca nu ne mai potrivim". Acestea sunt ganduri mincinoase. Invingeti gandurile acestea, nu fiti de acord sa va pierdeti iubirea!" (Dmitry Semenik, in Dragostea - Cum sa o dobandim, cum sa o pastram)

Bibliografie: Dragostea - Cum sa o dobandim, cum sa o pastram, de Dmitry Semenik, 2014, editura Sophia, Bucuresti.