Dragă viață de mamă imperfectă, îmi place de tine așa cum ești, imperfectă

Toate aceste întrebări ne-au trecut cel puțin o dată prin minte: „Oare sunt o mamă suficient de bună? Oare toate aceste imperfecțiuni apar din cauză că nu fac eu nimic bine? Oare cum aș putea mulțumi pe toată lumea? Oare ce este în neregulă cu mine? Oare de ce am anxietate? Oare de ce nu pot dormi noaptea? ... Oare, oare, oare...?”

Dragi mămici, este momentul să vă iubiți viețile imperfecte. Nimic din ceea ce vedem în mediul online nu face cinste realității, care vine cu suișuri și coborâșuri; cu momente de plânsete, de anxietate, de epuizare și de stres. Realitatea este imperfectă și viața de familie este și ea la rândul ei exact la fel.

Dar oare chiar este ceva în neregulă cu acest lucru? Ce ar presupune, de fapt, perfecțiunea?

O viață perfectă ar însemna ca nimeni să nu mai aibă nevoie de altcineva, fiindcă totul este deja perfect. Nu am mai avea nevoie de o mamă care să ne iubească, un copil pe care să îl hrănim și să îl adormim, un somn bun sau o carte relaxantă. Poate că momentele de epuizare fizică și psihică scot cei mai negri demoni ai tăi; cele mai adânci trăiri și cele mai greoaie sentimente, însă lumina care apare la capătul tunelului reușește să îți limpezească gândirea.

Nu ești singura care suferă de anxietate și nu ești singura care își pune întrebări. Nu ești singura care greșește și nu ești singura care simte nevoia să se ascundă uneori... să dispară pur și simplu și să uite de tot. Nu ești singura care nu doarme și nu ești singura căreia copiii i-au spus: „Te urăsc!”, însă ține minte acest lucru: Ești cu adevărat singura care trăiește această viață, cu bune și cu rele, cu lumină și cu întuneric și este datoria ta să o iubești din toate punctele de vedere.

Tu ești singura care poate aduce lumină în întuneric și bucurie în momentele de cumpănă; ești singura care se poate pune pe picioare atunci când momentele de cumpănă tind să te pună în genunchi. Nu va merge totul conform planurilor tale și nu va fi totul plin de veselie. Nu vei arăta ca mămicile din reclamele de la metrou și nici ca vedetele de pe Instagram care își etalează „familia perfectă” și știi ceva? Acest lucru este perfect normal și sănătos.

Imaginează-ți că întreaga ta viață ar fi compusă din veselie și lumină, că nu ai cunoaște nimic din ceea ce însamnă eșecul, anxietatea sau durerea. Toată această „perfecțiune” ar deveni o iluzie. Nu ai putea aprecia nimic din ceea ce ai, necunoscând vreodată opusul. Nu ai putea aprecia mâna micuță a copilului tău care te strânge de degete la plimbare, dacă nu ai cunoaște crizele sale de furie; nu ai putea aprecia momentele în care în sfârșit adoarme, după ce nopți la rând te-ai chinuit cu cântece de leagăn și plimbări nocturne; nu ai putea aprecia faptul că îți spune că te iubește și își pune capul pe pieptul tău după ce v-ați certat, dacă certurile nu au existat niciodată. Perfecțiunea la care tânjim cu toții în momentele de cumpănă ar deveni o banalitate și atunci, probabil că ne-am dori fix ceea ce avem acum: echilibru.

Viața este compusă din poli, asemenea pământului și nimic nu este întâmplător. Într-o lume complet circulară, echilibrul nu și-ar putea găsi niciodată locul, însă gravitând între poli avem șansa de a găsi mijlocul, de a găsi colțul nostru de fericire imperfect și minunat: cu nopți nedormite și palpitații; cu prea multe cafele băute și lacrimi de crocodil; cu dragoste infinită alături de copiii noștri și cu zâmbete de încurajare.

Dragă mămică, iubește-ți viața imperfectă. Nu ești singura care greșește, fiindcă suntem cu toții oameni și este perfect normal să greșim. Avem defecte și suntem imperfecți, dar tocmai aceasta este frumusețea!