Copilărie îngrozitoare pentru un tânăr artist român: "Mama stingea ţigara pe corpul meu"

După vârsta de 1 an şi opt luni, Nicuşor Lucaci a fost preluat de un asistent maternal profesionist din cadrul DGASPC Argeş. Acum, la vârsta de 21 de ani, îşi exprimă recunoştinţa profundă faţă de cea care i-a fost adevărată mamă încă de când avea o vârstă fragedă şi care l-a scăpat de copilăria chinuită de dinainte: "Mi-amintesc că la vârsta de patru ani am făcut astm bronşic. Mama a fost tot timpul lângă mine... a trebuit să mă ducă periodic la tratament, în Bucureşti. Au fost multe astfel de momente. Ştiu că nu i-a fost uşor, dar mi-a fost mereu alături, iar eu apreciez enorm lucrul ăsta. Pentru mine, mamă este cine te creşte. Este uşor să faci un copil, dar depui eforturi mult mai mari să-l ajuţi să fie în siguranţă, să se dezvolte, de-aia spun că mamă e cine se ocupă de tine, nu cine te face."

A explicat că a avut posibilitatea să-şi cunoască mama biologică în urmă cu mai mulţi ani, în 2014: "Pe cea care mi-a dat viaţă am cunoscut-o abia în 2014, când eram în clasa a VIII-a, într-un context în care toc"mai mai născuse o fetiţă, sora mea cea mai mică. Noi suntem opt copii care avem aceeaşi mamă... Eu sunt al şaptelea, ca Eminescu. A ştiut să facă copii, să producă, dar nu să-i şi crească."

Nu a ezitat să dezvăluie cum a decurs întâlnirea dintre el şi mama sa biologică, în urma căreia a decis să nu aibă nicio legătură aceasta: "Fusese anunţată că vin împreună cu mama (n.r. cu asistentul maternal). Le-am auzit pe asistente zicând: "Doamna Lucaci! Doamna Lucaci!". M-au trecut emoţiile, recunosc. Când am intrat în cameră era acolo, pe un pat... Nici n-a ştiut cum mă cheamă... Ciudat, căci ea, probabil ca să ne ţină minte, altfel nu-mi explic, a pus la trei băieţi, fiecare făcut cu un alt tată, numele Nicuşor. Când a dat ochii cu mine, s-a uitat puţin şi m-a întrebat: "Ce faci, Ionuţ?". A fost o experienţă şocantă, bună până la urmă, pentru că am cunoscut-o, în sfârşit, pe cea care m-a născut, dar atât de rea, încât nu mi-am mai dorit să ţin legătura cu ea...". Cunoscând-o pe cea care îi dăduse viaţa, adolescentul o întrebase de ce îl abandonase, iar aceasta îi răspunse că "n-a avut posibilităţi."

Nicuşor Lucaci a continuat să-şi deschidă sufletul şi a explicat, cu sinceritate, ce copilărie chinuită avusese până când a ajuns în grija DGASPC Argeş: "...asistenţii m-au luat cu urme de ţigări stinse pe corp şi că nu erau condiţii să cresc acolo. Acum, privind în urmă, de la vârsta asta, îmi dau seama că pentru mine a fost mai bine aşa."

Întrucât a avut parte de o perioadă foarte dificilă în copilărie, tânărul a motivat că a ales să se orienteze spre studiul psihologiei, fiind student la Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei şi Psihologie (specializarea Pedagogia Învăţământului Preşcolar): "Eu însumi am trecut pe la psihologi pentru că am avut anumite probleme cu mine... Nu mă regăseam, am avut unele stări depresive care au necesitat suport extern, căci era clar că nu pot să mă ajut singur. Şi am fost sprijinit să mă cunosc foarte bine, să-mi cunosc fiecare abilitate, fiecare limită, iar asta e extraordinar. Pentru mine şi psihologia este o artă, arta de a învăţa să-ţi gestionezi corect emoţiile. Iar să-i înveţi şi pe alţii s-o facă, mi se pare ceva extraordinar. Mi-ar plăcea, ca după ce voi face şi un master, să am un post pe psihologie."

Cealaltă mare pasiune a lui Nicuşor Lucaci este muzica: "...Dar viaţa mea e muzica. Ador să cânt, ador să ascult muzică... dacă cineva mi-ar lua muzica, n-aş mai avea de ce să trăiesc. Am studiat o scurtă vreme pianul, dar pentru că n-au fost posibilităţi materiale, am renunţat. Iau însă, în prezent, lecţii de canto şi sper să mă dezvolt mult în această direcţie."

De-a lungul timpului, s-a dedicat şi fotografiei şi desenului: "În orice colţişor, văd un cadru, în orice lucru care poate altora li s-ar părea normal, eu văd ceva interesant. Poate că am o viziune mai aparte... Din anul 2016, de când m-am apucat de fotografie, în mine s-a întâmplat ceva, pentru că m-am dezvoltat aşa, deodată..."

Anul trecut, Nicuşor Lucaci a fost nevoit să revină la centrul de plasament din Câmpulung până la finalizarea studiilor. Motivul pentru care a ajuns în această situaţie este următorul: "În mai, anul trecut, mama, căci eu aşa i-am spus încă de mic asistentului meu maternal, a trebuit să iasă la pensie... A mai încercat să facă o cerere, să mă mai ţină până în vara acestui an, când voi termina studiile, dar pentru că este în vârstă s-a considerat că, pentru mine, ar fi mai bine să stau în centru. Iniţial a fost un şoc, o schimbare enormă, care m-a blocat un pic. Aici este un alt tip de viaţă faţă de cea de acasă. Deşi acum m-am integrat şi-mi este bine, am avut nevoie de ceva timp să-mi revin, pentru că părăseam un mediu de care eram foarte ataşat."

Citeşte şi: Povestea asistentei maternale care a crescut 600 de copii

Surse: adevarul.ro, gazetadelcluj.ro, stiridiaspora.ro, ziare.com

Sursă poză principală: istockphoto.com