Am crescut o fată bună și regret amarnic

Confesiune de mamă

Urmărind confesiunea unei mame, vei înțelege de ce aceasta nu s-a ferită să spună: „Regret că am crescut o fată bună.” Astfel, aceasta și-a început confesiunea spunând cum fiica ei se deosebea de ceilalți copii de vârsta ei pentru că era foarte cuminte: „Pe când avea în jurul vârstei de doi ani, am luat-o de câteva ori pe fiica mea la serviciu întrucât nu puteam să ne ocupăm de ea. Pe atunci, eram foarte recunoscătoare pentru că aveam câteva colege care erau și ele mame și un șef care mă înțelegea...aveam un înger de copil care rareori făcea valuri. Vă rog să înțelegi: nu vreau să mă laud. Uitându-mă în urmă la stilul nostru de parenting, nu cred că eu și soțul meu ne străduiam să creăm acest suflet liniștit, ascultător...În mod constant ne băteam pe umăr unul pe celălalt pentru că am crescut o fată atât de bună...Bazându-mă pe ceea ce se spunea despre anii copilăriei timpurii- raportându-mă la toate poveștile pe care le auzeam de la prietenele mele care erau și ele mame și de pe internet- Aș fi putut să număr pe degete situațiile în care fiica mea a avut vreun tantrum sau în care și-a ieșit din fire...”

În ciuda faptului că se bucura pentru că avea un copil liniștit, a menționat că mai multe întâmplări au determinat-o să-și dea seama că a avea un copil mereu cuminte nu era întotdeauna cel mai bun lucru: „...ne-am trezit în situația să o consolăm când plângea că mai mulți copii mai mici i-au luat jucăriile sau că la finalul unei petreceri nu reușise să aibă parte nici măcar de o singură bomboană dintr-o piñata. Era prea preocupată să-și aștepte rândul sau să împartă cu ceilalți...”. În acel context, pe când fetița avea 2-3 ani, ea și soțul ei au realizat că să fie o fată bună nu era neapărat în avantajul ei și de aceea au ajuns la concluzia că era nevoie de eforturi pentru a schimba cumva lucrurile: „Era chiar în perioada teribilă de la 2-3 ani când eu și soțul meu am hotărât că faptul că era o fată bună nu era atât de benefic pentru ea...Așa că am început să o încurajăm să-și exprime și latura mai puțin blândă.”

Venind cu asemenea mențiuni, a subliniat ce înseamnă o fată bună și care sunt dezavantajele ce pot rezulta de aici: „Fetele bune se transformă adesea în femei care sunt doar văzute, nu și auzite. Fetele bune își petrec viața respectând reguli, doar pentru a ajunge să se confrunte cu suferințe, cu pierduri, cu haos...Fetele bune pun nevoile altora înaintea propriilor nevoi până când nu își vor mai aduce aminte ceea ce își doresc sau ceea ce ar avea nevoie.”

Nu a ezitat să vină și cu alte argumente ce țineau de regretul ei că a crescut o fată bună, raportându-se la propria ei experiență: „Știam asta în adâncul sufletului meu pentru că și eu fusesem crescută ca o fată bună. „Bunătatea” mea era pe placul părinților și a altor persoane care aveau grijă de mine când eram mică; și reprezentau laudele și atenția care pentru mine erau precum un drog. „Bunătatea” îmi dădea un fals sentiment de siguranță, potrivit căruia dacă urmam regulile aș fi fost fericită. Tot „bunătatea” mea a fost cea care m-a lăsat confuză și șocată când, până să împlinesc 33 de ani, mi-am pierdut ambii părinți și m-am simțit trădată și neajutorată...”.

În urma acestor constatări, a hotărât să vină cu schimbări pentru fiica ei: „Am început încet, dar am continuat să plusăm pe măsură ce creștea. La început, i-am dăruit acel limbaj pe care avea să-l utilizeze la joacă, astfel încât primul ei instinct să nu fie acela de a se ascunde de ceilalți (să utilizeze cuvinte precum „Nu”, „Oprește-te”, „Nu-mi place asta”). I-am dat permisiunea și încurajarea pentru a țipa ca să fugă, să poată sări și să fie scăpată de sub control....” A relatat și care au fost schimbările sesizate la copil: „Avea pentru prima dată încredere în ea și misiunea noastră devenise mai degrabă să-i punem la dispoziție acele instrumente pentru a se descurca pe cont în propriu în orice situație decât să-i punem la dispoziție soluții. Acum este un copil de 7 ani strălucitor și sigur pe el...”.

După ce se înregistraseră progresele menționate, a explicat care erau noile ei obiective pentru fetiță: „De fiecare dată când fiica noastră încearcă să-și testeze limitele, pentru mine este o încercare de a găsi un echilibru între a sări de bucurie când o văd rebelă, între a fi frustrată și să o veghez pentru a putea înțelege lumea.”

La finalul confesiunii sale, mărturisește că mamele care au copii neîmblânziți sunt pentru ea adevărate modele: „...Iau notițe și încerc să mă asigur că am un copil neîmblânzit. Văd independența pe care o cultivați. Văd cum uneori sacrificați liniștea și ordinea pentru adevărata dezvoltare a copiilor voștri. Copilul tău neîmblânzit mă ajută să o învăț pe fiica mea cum să fie ea însăși...Vreau să aduc mai mult din așa ceva în familia noastră și muncesc de câțiva ani pentru a face asta.” În același timp, nu s-a ferit să afirme că nu ar fi trebuit să fie atât de atrasă de ideea de a avea o fată bună și că în momentul de față încearcă să-și învețe fiica să se afirme cât mai mult posibil: „Privind în urmă, știu că nu ar fi trebuit să fiu atât de atrasă de ideea de a crește o fată bună. Acum încerc să-mi cresc pur și simplu fiica și să o încurajez să-și păstreze cât mai mult loc în lumea aceasta.”

Ce ar trebui să învețe o fată de la mama ei 

Pentru a reduce din riscul de a ajunge în situația de a-ți spune: „Regret că am crescut o fată bună”, ar trebui să o înveți de mică pe fiica ta lucruri ce o vor ajuta să-și descopere propria identitate și să progreseze. Iată câteva exemple în acest sens:

Că vocea ei merită să se facă auzită

Încă de mică, o fată trebuie să afle de la mama ei că are dreptul să se facă auzită și că merită să susțină lucrurile în care crede. De la a susține cauza unui prieten care a fost victima bullying-ului, până la a se apăra când știe că nu a greșit sau până la a fi în favoarea unui proiect ce urmează să aducă schimbări benefice pentru natură, toate acestea pot face diferența și pot reprezenta calea pentru transformări pozitive pe viitor.

Deși nu este simplu să fie aduse în prim-plan aspecte mai delicate, mai controversate, ar fi bine ca fiica ta să învețe să-și exprime opiniile, să-și susțină cu argumente punctele de vedere, să nu se abată de pe drumul ei și să lupte pentru lucrurile în care crede cu tărie.

Perseverența, determinarea

Aceste două calități sunt absolut necesare pentru oricine pentru a deveni mai bun, pentru a obține satisfacție și pentru a-și atinge toate obiectivele. Cu atât mai mult cu cât în viață pot surveni oricând obstacole care îți vor sta în cale, dacă vei fi hotărâtă să perseverezi, îți vei crește șansele de reușită, de a simți satisfacții nebănuite și de a-ți îndeplini unele dintre cele mai importante dorințe.

Curajul de a-și exprima sentimentele

Adesea, din teama de a nu-i răni sau dezamăgi pe ceilalți, o fată bună poate să nu aibă curajul să spună ceea ce simte. Tu, ca mamă, ar trebui să o înveți de mică faptul că a ascunde ceea ce simți nu va fi binevenit nici pentru ea însăși, nici pentru cei din jur. 

Puterea de a exprima ceea ce simte o va ajuta să fie percepută ca fiind sinceră, autentică și îi poate oferi posibilitatea de a-și vedea validate emoțiile, sentimentele, ceea ce îi va da mai mult curaj și mai multă încredere în sine și în ceilalți.

Sursă poză: pixabay.com

Să își înfrunte fricile

Pentru oricine este dificil să-și înfrunte fricile, indiferent de natura acestora. Ne putem întâlni oricând cu situații care ne vor testa curajul și forța, iar modul în care vom reuși să le facem față va arăta de ce suntem capabili. 

Odată ce fiica ta va putea să-și recunoască temerile, să le înfrunte, va dobândi nu doar mai multă forță interioară, ci și mai multă rezistență în fața provocărilor, o mai bună capacitate de a rezista la stres, dar va fi și mai încrezătoare în ea însăși după ce o să vadă că poate să se descurce singură. 

În același timp, înfruntarea fricilor presupune și diminuarea fricii de eșec, care în timp poate conduce la schimbarea percepției asupra acestuia: eșecul este o lecție de viață din care se poate învăța ceva util.  

Să aibă grijă de ea, atât din punct de vedere emoțional, cât și fizic

Încă de când fiica ta are o vârstă fragedă, ar fi bine să începi să o înveți că, pentru a se menține în cea mai bună formă și pentru a putea avea grijă de ceilalți și de ea, trebuie să realizeze demersuri precum: să adopte o alimentație sănătoasă, să facă mișcare, să își hrănească sufletul cu activități care îi fac plăcere, să se odihnească suficient și să își exprime gratitudinea. 

De tine va depinde și să-i arăți cum se poate iubi mai mult pe sine. Spre exemplu, nu va fi inspirat să spui în fața ei, ori de câte ori treci prin fața oglinzii, că ești grasă sau că nu arăți bine precum „X”. Mesajul pe care trebuie să i-l transmiți este că fiecare femeie este frumoasă în felul său, că există mai multe feluri de frumusețe (inclusiv cea interioară) și că lucrurile pe care le simțim sunt cele care ne pot face să ne simțim frumoase. 

Nu vei neglija nici să-i atragi atenția asupra următoarelor aspecte: că este în regulă să nu ai mereu o stare interioară bună, că nu este nimic greșit în a le spune celorlalți ce simți și, dacă vom considera necesar, să le acceptăm ajutorul pentru a putea să ne revenim. 

Să știe să spună și „Nu”

Printre principalele motive care te-ar putea determina, în anumite momente, să nu te mai poți abține și să afirmi „Regret că am crescut o fată bună” este când observi că fiica ta nu știe să și refuze. Din acest punct de vedere, trebuie să știi că încă din primii ani de copilărie un copil va învăța să spună și „Nu” în anumite situații și va începe să înțeleagă faptul că nu este greșit să procedeze așa. În plus, i se va explica și că un „Nu” înseamnă de fapt punerea unor limite, care îl pot proteja de oameni sau de situații care îl pun în pericol.

O fată va învăța de la mama ei că rostirea fermă a cuvântului „Nu” înseamnă capacitatea de a se apăra, de a decide ceea ce e mai bine pentru ea și curajul de a-și asuma responsabilitatea pentru propriile decizii. Mai mult decât atât, un refuz clar o poate ține mai departe și de posibile relații abuzive.

Să jongleze cu mai multe roluri

Nu este nimic ieșit din comun pentru o femeie să dețină roluri multiple. De pildă, poate fi și soție, și mamă, și manager, și cea mai bună prietenă și activist în cadrul unei fundații pentru protejarea mediului. Ținând cont de acest aspect, va fi inspirat să-i explici fetiței tale că este ceva normal să dețină mai multe roluri dar că, pentru a nu ajunge să se simtă prea copleșită, să fie cuprinsă de frustrări și de stres, va fi necesar să găsească mereu un echilibru. În acest scop, își va stabili clar prioritățile, își va organiza cât mai eficient timpul și nu se va feri să ceară sau să accepte ajutorul venit din partea celor din jur.

Că poate să fie puternică și să rămână și bună

Referitor la acest aspect, fiica ta va trebui să audă de la tine că, dacă va fi puternică, nu înseamnă că nu va putea fi blândă și bună. Spune-i că puterea cunoaște o mare varietate de forme, la fel și bunătatea. Esențial este să se simtă bine în pielea ei, să se simtă împlinită și să înțeleagă și acest aspect: pentru a fi bun trebuie să ai și o anumită putere, dat fiind faptul că adesea bunătatea trece de suprafața lucrurilor, de ceea ce suntem tentați să vedem pe moment. 

Că trebuie să-și atingă potențialul

Așa cum s-a menționat și în confesiunea mamei care nu s-a ferit să spună că regretă faptul că a crescut o fată bună, se poate întâmpla ca fetele care sunt așa să-și neglijeze dorințele și să nu-și finalizeze planurile pentru că îi pun pe ceilalți înaintea lor, pentru că se tem să nu-i rănească pe cei din jur etc..

Pentru ca fiica ta să nu se afle într-o asemenea situație, te vei strădui să-i transmiți că poate face orice dacă va fi foarte hotărâtă, dacă va fi luptătoare, perserverentă, dacă se va lăsa ajutată și de alții și dacă va învăța din eșecuri. Nu în ultimul rând, vei insista asupra ideii că, pentru realizarea aspirațiilor, a visurilor, este nevoie să ne înfruntăm temerile, să fim răbdători și să avem încredere în forțele proprii. 

Surse: babyology.com.au, healthylivingmagazine.us, indiaparenting.com, moms.com, scarymommy.com, shapermint.com, sheknows.com, yahoo.com

Sursă poză principală: istockphoto.com