Am 8 copii, printre care 4 adoptați. Eu și soțul meu nu ne mai descurcăm, am ajuns la disperare!

În viață nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Cel puțin așa se spune. Cu cât oamenii își ajută apropiații, cu atât se va dovedi mai împovărător pentru familia lor.

Acesta este și cazul unei femei pe nume Beth care și-a luat responsabilitatea de a-și crește cele patru nepoate alături copiii ei. Acum, simte că a ajuns la capătul puterilor.

Femeia a decis să facă această faptă nobilă din cauză că sora sa și soțul acesteia erau dependenți de substanțe interzise. Fetele care acum au vârste de 12, 8, 7 și 3 ani puteau fi luate de Protecția Copilului și date spre adopție.

Atunci Beth a considerat că o mutare temporară a fetelor la ea acasă ar fi fost singura opțiune să le salveze. Doar că acest aranjament nu a fost deloc unul temporar.

“A avea grijă de opt copii îți afectează sănătatea psihică“

Patru ani mai târziu, Beth împreună cu soțul ei continuă să își crească nepoatele, precum și copiii pe care aceștia îi au, în vârstă de 17, 15, 7 și 4 ani. Cuplul susține că micuții lor au suferit din cauza acestei decizii de-a lungul celor 4 ani.

“Nu s-a pus niciodată problema de un aranjament permanent“, a explicat femeia într-o postare pe site-ul Reddit.

“A avea grijă de opt copii îți afectează sănătatea mentală, precum și întreaga viață. Am avut chiar tentințe de suicid“, mărturisește femeia.

Beth consideră că părinții fetelor ar trebui să se pună pe picioare și să-și ia fetițele înapoi. Din păcate, sora ei s-a despărțit de tatăl fetelor și acum are un nou partener cu care a mai făcut un copil.

În urmă cu ceva timp, sora femeii a ajuns la închisoare și recent a fost eliberată. “Acum sora mea locuiește într-un adăpost iar planurile de ei de viitor presupun să și dedice viața lui Dumnezeu, în timp ce noi continuăm să îi creștem copiii“, mărturisește Beth.

1 din 3 copii sunt crescuți de alte rude. Micuța Anais crede că mătușa este mama ei

Se străduiește să își crească nepoatele, în timp ce își vede propriii copii suferind

Femeia este conștientă de faptul că nepoatele ei au avut o viață mult mai bună decât ar fi avut-o într-un orfelinat. Dar copiii ei au avut de suferit din această cauză.

“Copiii mei au trecut prin iad. Nici nu vreau să descriu toate evenimentele neplăcute prin care au trecut micuții mei doar pentru că eu am decis să le cresc verișoarele. Nu pot să continui să provoc atâta suferință copiilor mei“ mărturisește femeia.

La acest moment, Beth se simte blocată și nu știe cum ar putea să readucă situația la normal. “Cum mă voi uita în ochii fetițelor după ce le dau afară din casă? Cum o să pot face față eu suferinței lor?“, se întreabă mătușa.

De parcă nu ar fi fost suficient faptul că își crește atât copiii ei, cât și copiii surorii, femeia s-a văzut nevoită să țină pasul cu nevoile speciale a două nepoate pe care are le are în grijă.

Una din ele suferă de diabet iar cealaltă are nevoie speciale. Femeia susține că centrul de terapie este la o oră de mers cu mașina distanță de casă. Dacă ar face terapie cu cea mică, atunci copiii ar trebui să fie mai mereu pe drumuri.

Iar ea nu vrea să facă aceste sacrificii și nici măcar nu își poate permite terapia. În plus, cealaltă fetiță urmează tratament și are regim alimentar strict pentru diabet.

Sunt mătușă și sunt mândră de asta! De ce sunt importantă în viața copilului tău

Cu toate că femeia subliniat faptul că nimeni altcineva din familia extinsă nu o poate ajuta cu creșterea sau îngrijirea copiilor, mulți internauți au ținut să o contrazică în acest sens.

“Rudele voastre ar trebui să vă ofere suport financiar sau măcar să îngrijească una sau mai multe fetițe. Atunci când bunicul meu era copil, părinții lui au murit. Așa că frații au fost împărțiți între unchi și mătuși și se vedeau în mod regulat. Există opțiuni pentru tine, dacă sunt și alte rude implicate“ scrie un internaut.

“Îmi pare rău pentru momentele grele prin care treci. Dar îmi pare rău și pentru fetițele surorii tale. Nu este corect nici față de tine, nici față de ele ce se întâmplă. Indiferent de decizia pe care ai lua-o, fii blândă cu tine însăți“ o sfătuiește un comentator.

“Mama mea a renunțat la noi toți cei patru copii ai ei. Am fost separați în acea perioadă și am trăit la orfelinat timp de un an. Membrii familiei au luat acasă pe cel mai mare dintre frați, care avea 10 ani. Restul fraților ne-am petrecut cinci ani în sistemul de stat și ne-am văzut foarte rar unii cu alții.

La ceva timp, mama a cerut custodia noastră pentru că nimeni altcineva din familie nu voia să ne ia în grijă. Altfel trebuia să ne petrecem viața în orfelinat până când am fi împlinit vârsta majoratului, sau să fim dați spre adopție“, povestește un alt internaut.

“Unul din frații mei a murit din cauza supradozajului la vârsta de 45 de ani iar celălalt este dependent de substanțe interzise. Din păcate nu am mai vorbit cu fratele meu de peste 40 de ani.

Resentimentele pentru familia mea naturală și pentru decizia părinților de a ne abandona sunt puternice și cred că niciodată nu vor putea fi depășite“, destăinuie un alt cometator.

Din păcate, abandonul încă de la naștere este o problemă din ce în ce mai pregnantă în întreaga lume. În România numai în primele luni ale anului 2022 au fost abandonați în maternități și spitale 280 de copii. Statisticile sunt puțin spus îngrijorătoare.

Sentimentele de neputință, frustrare și tristețe ale copiilor și impactul pe care abandonul îl are în anii maturității, sunt greu de depășit, chiar și cu terapie corespunzătoare. Cum ați fi procedat în locul femeii? Ați fi continuat să îngrijiți cele patru fetițe sau ați fi renunțat pentru binele familiei?