Camelia Olari, profesor de educație financiară din cadrul programului Școala de Bani susținut de BCR, oferă următoarele recomandări cu privire la lista de cumpărături a familiei.
Regula 20-30-50
Sunt la rândul meu mamă. Pe partea de cumpărături și alimente am discutat și eu cu un specialist nutriționist și există multe lucruri în comun cu partea financiară. În cursurile Școala de bani pe care le-am susținut și le susțin merg foarte mult pe paralela cu nutriția. Așa cum avem o disciplină din punct de vedere nutrițional și al alimentelor pe care ne dorim să le consumăm, la fel funcționează și partea financiară. Ține foarte mult de disciplina noastră, a fiecăruia dintre noi, și de planificarea pe care o avem.
O să încep și vreau să vă povestesc puțin despre lista de cumpărături din perspectiva regulii pe care o recomandăm la Școala de bani, anume regula 20-30-50. Ce reprezintă aceste procente? Reprezintă un ghidaj pentru că este important să nu mergem la cumpărături înfometați și din perspectiva dimensiunii coșului. Cu cât ești mai înfometat, cu atât îți dorești mai multe. Mergem și cu listă de cumpărături la noi și nu când simțim nevoia să cumpărăm tot ce găsim în magazin. Aceste numere, 20-30-50 reprezintă o clasificare a categoriilor de cumpărături pe care noi o vom efectua. 20% din ce deținem ar trebui economisiți, 30% să fie cumpărături către dorințe și 50% către nevoi. Este un principiu de bază și în ceea ce privește gestionarea bugetului nostru. 30% din ce câștig, indiferent de valoare, ar trebui să aloc dorințelor mele, 50% ar trebui să aloc nevoilor și 20% din ce câștig ar trebui pus deoparte.
Clasificarea nevoilor și a dorințelor
Cum clasificăm nevoile și dorințele? Depinde foarte mult și de momentul vieții în care ne aflăm. Depinde de gradul de responsabilitate financiară pe care îl avem fiecare. Ca să ajungem la împărțirea și clasificarea acestor cumpărături ar trebui să ne punem noi niște întrebări: cât de responsabili suntem în momentul de față, ce înseamnă această responsabilitate financiară - partea aceasta intră foarte mult și în sfera copiilor, ce le predăm copiilor mai departe, și nu este vorba doar despre bani, ci și de un mod de a gestiona banii, cum le vorbim celor mici ce înseamnă nevoie și dorință, cum le vorbim despre bugetul lor. Este destul de dificil și recunosc din perspectivă personală că bate din picior și își dorește neapărat un joc. Cum îi spui care este nevoia și dorința? Eu personal i-am implicat foarte mult în activitățile noastre, de zi cu zi. În partea de cumpărături îi iau cu mine cât se poate de mult, dacă se poate, întocmim lista împreună, ce înseamnă nevoia și ce înseamnă dorința. Din punct de vedere financiar și al clasificării lor încercăm să ne ținem de lista respectivă. Majoritatea cumpărăturilor le fac la final de săptămână, iar la final de zi, după program, ce rămâne necumpărat.
Ce înseamnă nevoie și dorință și de ce este bine să le clasificăm? Pentru că în felul acesta vedem care sunt și cheltuielile de care ne putem lipsi. Putem să facem o evaluare a ultimei liste de cumpărături și vom vedea că ne-am abătut de la ea, în principiu 10%, dar de obicei ajungem la 20-30%. Vom identifica care a fost acel 30%, de unde a venit, pe ce am dat cei mai mulți bani. Pot să trăiesc fără ceea ce am cumpărat? Acestea sunt de obicei cheltuieli venite din impuls. Am încercat să evit pe cât de mult supermarketurile pentru că sunt foarte multe tentații și dacă pleci cu o listă cu 10-15 produse este imposibil dacă mai ai și copil să nu existe ceva ce să determine plusul. Așa că respectarea acestui 30-50 l-am câștigat și din evitarea supermarketurilor. Am făcut și o comparație a supermarketurilor, unul mai mare cu unul mai mic și m-am întrebat care dintre ele m-a făcut să cheltuiesc mai mult. Aplicația de internet banking mă ajută foarte ușor pentru că am plătit cu cardul pentru a evita cash-ul și manipularea banilor. Am făcut o comparație în care am reușit să cheltui mai puțin, la supermarketul cu mai puține categorii de produse sau la cel cu mai multe. Acolo unde am găsit că există mai puține tentații din cauza ofertei mai reduse de produse, dar cu o calitate bună, l-am adoptat și am mers mai departe.
La ce anume mă mai ajută clasificarea cumpărăturilor? Mă ajută să pot gestiona cele 50% nevoi. Aici vorbesc de ceea ce am nevoie pentru a putea trăi lună de lună pentru că tentația este să cumpărăm ce ne place. Dacă nu te rezumi la suma aferentă de 30% a bugetului tău, vei ajunge să tai de undeva, respectiv din 50.
Transmiterea informațiilor de educație financiară către copii
Cum transmitem aceste informații copiilor? În primul rând să le vorbim despre bani. Pentru că din copilărie și în momentul de față nici în școli și nici în instituțiile de învățământ nu se discută despre bani ca despre un lucru de care trebuie să avem grijă sau care să nu ne sperie. Sunt foarte multe zicale precum banul este ochiul diavolului sau ban la ban trage, dar nu neapărat că le înțelegem adevăratul sens. Un prim lucru pe care îl putem face cu copiii și pe care îl recomand este să le vorbim și să le spunem ce înseamnă acești bani, ce înseamnă un bancomat, că bancomatul nu este o sursă infinită de bani, acolo sunt niște bani pe care îi ai câștigați depunându-i cu efort și muncă. Fiecare suntem remunerați în funcție de munca pe care o depunem și de efortul depus, iar lucrurile teoretice le întăresc cu partea practică; dacă dă cu aspiratorul câștigă o anumită sumă de bani, dacă are grijă de animalul preferat câștigă alți bani. Ce fac ei cu banii mai departe? Acum îi strâng pentru vacanță unde să își cumpere ce vor, deci au un obiectiv sumele de bani.
Putem să îi învățăm prin joc. Școala de bani are cursuri de la grădiniță și până la mediul universitar. Avem adaptate materiale și module de lucru pentru copii să înțeleagă funcționalitatea banilor. Ce înseamnă nevoia și dorința la ei? Vă dau un exemplu din viața personală: îmi doresc Xbox și Netflix. Două abonamente de acest gen costă atât, noi putem să ne permitem atât, asta este dorința ta. La care dintre ele renunțăm și pe care dintre ele nu-l vom avea? Lucrurile pe care și le doresc ei explicate practic și teoretic și din viața pe care noi o avem în cadrul familiei. Le explicăm că nu cresc în pom banii. Le povestim că banii se fac prin muncă, eu am confecționat cu copiii pușculițe și le-am explicat ce pot face cu banii și pușculița. Știu că fiica mea a făcut acum 2 ani la grădiniță singură și este foarte mândră de fiecare dată să pună bani în ea. Ca și concluzie a exercițiului cu 30-50, ne poate ajuta să ne identificăm nevoile și dorințele noastre, să ne pună la treabă și să ne gândim care sunt cheltuielile pe care le aloc într-o categorie și cele alocate în altă categorie. Iar lista noastră ar trebui realizată pe cele 2 clasificări.
Factorul latte
Putem să luăm și listele trecute și să identificăm cheltuielile de care nu aveam nevoie. Aici este un alt principiu de care discutăm, factorul latte. Acesta a pornit de la americani și face referire la cafeaua pe care americanii o beau zi de zi. Pentru că la ei este deja un trend să bea o cafea în fiecare zi și și-au făcut un calcul. Dacă în fiecare zi un american bea în medie 2 cafele, câți bani cheltuie pe cafeaua respectivă? Ar putea să trăiască preparându-și singur acea cafea sau să bea una singură cumpărată de la magazin. Acesta înseamnă factorul latte, adică o cheluială zilnică, care nu este foarte mare, dar adunată zi de zi, lună de lună, an de an, ajunge la sume destul de importante. Vă îndrum să încercăm să identificăm fiecare propriul factor latte, uitați-vă pe listele anterioare care este cumpărătura pe care o facem regulat, fie zilnic, lunar sau săptămânal, pe care am putea-o ajusta sau de care ne-am putea lipsi. Acum în perioada pandemiei nu am cheltuit atât de mulți bani cu transportul, majoritatea dintre noi am stat acasă și ne-am desfășurat acasă activitatea și nu am mai cheltuit bani cu transport, fie că e taxi, mașină, autobuz, metrou etc. Ce s-a întâmplat cu sumele respective? O cheltuială zilnică și mică poate să ne ducă către sume mari. Rămâne la latitudinea fiecăruia să determinăm care este factorul latte și ce facem cu suma respectivă de bani.
Vă mai dau un exemplu, pentru că avem copii. De anul trecut din aprilie și până acum alocația copiilor a crescut. Dacă întrebăm mamele, nu pare o sumă mare, acei 75 de lei pot să reprezinte un tricou, o pereche de pantaloni. Însă ce s-ar fi întâmplat dacă acei bani ar fi fost economisiți pentru copil în acest timp? Pe durata de 1 an nu este mult, dar până la majorat se adună o sumă importantă. Ce facem cu anumite cheltuieli sau surse de venit care ne apar? Cum le gestionăm? Tot către copii ar trebui să mergem, dacă sunt mai mari ei știu că au alocație. Ce pot să facă, cum pot să își gestioneze banii respectivi?
Planificarea financiară a viitorului
Intrăm în punctul pe care îmi doresc să îl dezbatem mai mult, este vorba despre planificarea financiară a viitorului copiilor noștri și nu numai, și planificarea noastră financiară. De ce este nevoie? Primul pas ar fi lista de cheltuieli, pe care le facem ca să le împărțim între 30 și 50, iar acel 20 să fie o rezervă către economisire. Ca recomandări, acea economisire ar trebui dusă către un planning financiar bine pus la punct. Aici ne gândim la obiective: pe termen scurt, pe termen lung sau mediu, depinde fiecare cum ni le dorim. Este nevoie să ni le stabilim, să avem o structură a obiectivelor noastre. Aici se dezvoltă foarte mult întregul nostru orizont în ceea ce privește economisirea, pentru că intervine discuția și dilema ce să fac: economisire sau investiții? Ce înseamnă economisire, ce înseamnă investiții? Când ne stabilim obiectivele trebuie să ținem cont de mai multe aspecte, în principiu sunt 4: timpul pentru care stabilesc obiectivul, poate fi scurt, mediu sau lung, poate fi legat de riscul pe care mi-l asum, la ce risc îmi asum că investesc banii respectivi, ce venit targhetez, ce randament îmi doresc de la el dacă am nevoie de anumite randamente pe termen lung sau scurt, precum și lichiditatea, adică cât de repede pot să am acces la banii respectivi.
O să vă dau exemple concrete: un proiect de planificare financiară al unui participant pe care l-am avut poate fi un obiectiv pe termen scurt a merge în vacanță și am nevoie să economisesc o sumă de bani lunar pentru a putea avea bugetul dorit la anul. Ce trebuie să țin cont? Că într-un an de zile voi avea nevoie de acei bani, deci îmi trebuie un produs financiar care să îmi permită într-un an să am banii respectivi, îmi doresc să fie în lei pentru că voi merge în România și îmi doresc să acopere inflația. Randamentele pe care le vreau din economisirea lună de lună să acopere cel puțin inflația. Așa ar trebui structurat mental, aceștia sunt indicatorii la care trebuie să mă gândesc, apoi merg să caut ideea sau produsul potrivit.
Pe termen lung poate fi planul de pensionare. Îmi doresc la pensie să am același nivel de viață sau același standard financiar ca cel pe care îl am acum ca să pot să mă bucur de bani și atunci când nu voi mai munci. Atunci îl planific din timp. Orice sumă mică pe care o economisim în mod regulat poate să se strângă în sume semnificative. Acesta este un obiectiv pe termen mai lung. Ce îmi doresc la acesta? Nu am nevoie de lichiditate rapidă, nu am nevoie să intru în posesia banilor foarte repede, ci am nevoie mai mult de siguranța că voi primi atunci banii respectivi, un termen de 60-65 de ani. Am nevoie de randamente pentru că dacă acum am 40 de ani și la 65 de ani am deja 25 de ani de inflație am nevoie să o acopere. Atunci instrumentul ales trebuie să asigure cele două aspecte. Este vorba tot despre planificare, tot de rigurozitatea noastră și de conștiinciozitate. În primul rând trebuie să ne facem o imagine la nivel personal, să ne facem această analiză de cheltuieli care sunt ele, clasificarea lor, și apoi vă îndrum și vă recomand să ne interesăm cât mai mult, să citim cât mai mult din partea de gestionare și de planificare financiară. Atât instituțiile financiare, cât și alte resurse de informare vă pot oferi informațiile, trebuie doar să mergeți să le căutați și să știți exact structura. În momentul de față proiectul nostru Economida se bazează tocmai pe acest lucru și este dedicat mai mult părinților pentru o planificare financiară sănătoasă pentru copiii lor. Pe mine m-a ajutat. Fac de 4 ani această activitate, sunt profesor de educație financiară la BCR, și recunosc că au fost 2 motive pentru care m-am implicat: prima dată când am parcurs cursul m-a șocat pe mine personal, deși lucram atunci de 12 ani în domeniul bancar, mi se părea că știu să îmi gestionez propriile finanțe, dar era destul de greșit. După acest curs am început să am un nou mod de gândire. Mai este un motiv, experiența celor 16 ani mă face să întorc cumva tot ceea ce am văzut, ce am trăit, de la clienți, participanți, experiențe personale, cumva să le împărtășesc și să le spun și celorlalți. Din păcate, ce am întâlnit până în momentul de față pentru educația financiară este prezentă în mediul școlar în clasa 11, au un modul la economie, majoritatea liceelor au început să ne invite și purtăm discuții cu copiii. Dar cultura financiară și economisirea își are baza în familie, acasă. Dacă copiii văd că este un exemplu și facem aceste lucruri, vor face mai departe și ei. Dacă văd că au o structură, un obiectiv pentru ce anume strâng bani vor face același lucru, pentru că ei copiază. Dar noi suntem cei care ar trebui să le putem împărtăși aceste aspecte.
Diferența dintre nevoie și dorință
Ce facem cu diferența între nevoie și dorință? Va trebui să fim ca picătura chinezează pentru că nevoile și dorințele lor vor fi diferite. Dacă la 3-5 ani nevoile și dorințele țin de jucării, la 10-12 ani deja vorbim de jocuri, biciclete sau altele. Peste 18 ani am auzit de vacanțe exotice și atunci va trebui să fim în priză de fiecare dată. Nu putem să facem asta teatral, fără să și aplicăm. Dacă transmitem ceva verbal, va trebui întărit și de fapte, de ceea ce facem în viața de zi cu zi în casă. Planificarea financiară are ca și puncte segmentarea cumpărăturilor, a cheltuielilor, cum voi identifica acest factor latte al meu, care este factorul latte și cum o să-l transform. Am evitat și evit pe cât se poate discuția fumătorilor pentru că știu că este un viciu la care nu se poate renunța. La fumători un pachet este 20 lei pe zi și sunt 600 lei pe lună, care economisiți pe termen lung puteți face singuri calculul. Cu banii respectivi am putut să fac obiectivele pe termen scurt, mediu sau lung pe care alții poate nu reușesc să și le stabilească. După identificarea factorului latter ne gândim cum îl putem transforma în parte de economisire.
Pasul cel mai important este stabilirea obiectivelor. La obiective este important să fie smart, adică trăim într-o lume a tentației în care vedem în mediul online diverse obiecte și apoi suntem bombardați cu multe reclame pentru produsul la care ne-am uitat. Indiferent de unde facem cumpărături toate lucrurile ne vin la îndemână, deci ține foarte mult de fiecare dintre noi, de cum ne gestionăm și cum devenim cumpătați. Ar trebui să avem o piramidă a economisirii, care să includă varietate, cumpătare și echilibru. Varietate- voi economisi în mai multe clase, instrumente financiare, în funcție de obiectivul pe care îl am, cumpătare – atenție la cheltuielile pe care le facem, ce îmi permit și ce nu, iar la echilibru cât de echilibrată este balanța între 30 și 50%. Principiile de bază țin foarte mult de disciplina și de organizarea pe care fiecare dintre noi o avem.
Ne comparăm tot timpul cu popoarele vestice. În trecut primele produse bancare au fost pe partea de economisire și în 1900 ca să poți să accesezi un credit într-o bancă trebuia să dovedești mai întâi că poți să economisești. Dacă voiai un credit pentru o casă, banca te punea ca o perioadă de timp, 3 ani-5 ani înainte, să îi demonstrezi că rata pe care ai putea să o ai pentru creditul respectiv poți să o economisești. Nu neapărat că ai un venit, ci și ca comportament, făcea parte din schooling-ul tău. Acest aspect a disciplinat mult oamenii și pe vremea bunicilor toată lumea avea CEC. Încearcă întâi să vezi cum te-ai descurca fără suma respectivă și apoi te creditez. Vă îndrum să fim cât mai corecți și sinceri în planificarea noastră financiară, cât mai realiști, cât mai informați. Există surse de informare, mediul online, instituții financiare, ține de noi să le punem cap la cap și să putem să ne ținem de planul nostru financiar.
Urmareste-ne pe Google News
