Copilul meu a avut astm și eu mi-am dat seama abia după patru ani

Confesiune de mamă

O mamă care lucrează în domeniul marketing-ului medical a mărturisit că, în ciuda contactului ei cu numeroși medici, nu a reușit să-și dea seama la timp că era posibil ca fetița ei să aibă astm. Ea a precizat că primul moment în care a început să se întrebe dacă nu cumva fetița ei suferea de o afecțiune respiratorie a fost după ce i-a luat un interviu unui medic pneumolog pediatru: „L-am intervievat pe baza unui video legat de astmul la copii. Când l-am întrebat care sunt cele mai comune semne și simptome ale astmului, m-am așteptat să îmi spună că „atacuri de respirație șuierătoare” și „scurtarea respirației în timpul activităților fizice, ale jocului. În schimb, am primit un răspuns la care nu m-am așteptat. Mulți copii care au astm se confruntă cu o tuse persistentă, care pare că nu mai trece.”

Auzind răspunsul medicului, s-a gândit îndată la fetița ei în vârstă de 7 ani și a început să-i adreseze acestuia întrebări legate de aceasta. I s-a sugerat că este posibil să fie vorba despre astm: „...interviul a deviat curând și l-am copleșit cu întrebări specifice despre fiica mea de 7 ani, care avea o tuse supărătoare ce dura patru până la șase săptămâni de câteva ori pe an- dar cu precădere iarna. Medicul mi-a spus că nu ar fi putut pune un diagnostic până când nu ar fi examinat-o, dar a afirmat că simptomele ei ar fi putut să reprezinte astm.”

Aflând aceste lucruri, mama și-a programat rapid fiica la medicul pediatru și a solicitat și examinarea de către medici specializați în astm pediatric. După efectuarea unor teste, copilului a primit diagnosticul de astm, dar mamei i s-a explicat că este vorba despre o formă ușoară: „Când am încheiat interviul, l-am sunat rapid pe medicul pediatru și am solicitat și o programare la o echipă specializată în astm. Am descris manifestările fiicei mele, iar aceștia au consultat-o și s-au uitat pe fișa ei medicală. I s-a efectuat apoi un test de bază al funcției pulmonare, iar medicul mi-a spus că, în baza discuției noastre și a rezultatelor investigațiilor, era clar să suferea de o formă ușoară de astm. Eu m-am simțit cea mai rea mamă!”

În urma diagnosticului primit, fetița a primit și un tratament, care a ajutat-o în ameliorarea simptomelor, mai ales în cazul tusei persistente de pe timpul nopților: „Mi-au dat un inhalator și i-au prescris medicamente zilnice menite să o ajute să scape de simptome. Efectele au apărut rapid și nu s-a mai confruntat cu tusea de noapte în ultimele trei luni.”

Mama s-a simțit vinovată întrucât nu a acționat pentru ca fiica ei să poată fi diagnosticată cu astm de la o vârstă mai fragedă: „Privind în urmă, mi-am dat seama că aș fi putut face mai mult pentru fiica mea- tusea ei nu era deloc normală. Am fost de mai multe ori, de-a lungul timpului, la medic pentru tusea ei- încă de când avea vârsta de 3 ani. Dar medicii mi-au spus că nu era nimic în neregulă cu ea și mi-au amintit faptul că nu se recomandă ca unui copil să i se administreze vreun medicament pentru combaterea tusei până când nu are cel puțin vârsta de 6 ani...Tusea ar fi venit, eu i-aș fi dat picături, aș fi masat-o cu un unguent cu mentol și/sau i-aș fi dat un remediu natural pentru stoparea tusei înainte de culcare. A învățat să doarmă cu tusea aceea, care devenea mai rea chiar la ora de culcare.”

Un motiv pe care mama l-a invocat, referitor la tusea fetiței, era că a avut impresia că o moștenește pe ea, care avea în fiecare an o tuse similară: „Tușesc și eu așa în fiecare an, așa că am crezut că este ceva ereditar, că nu era mare lucru”.

În finalul confesiunii, a insistat asupra ideii că regretă faptul că nu a luat mai devreme decizia de a-și duce fiica la medic pentru a afla care era cauza tusei sale și că va fi mai atentă pe viitor la manifestările acesteia: „Această experiență mi-a amintit să ridic mereu mai multe întrebări când vine vorba despre sănătatea fiicei mele. Data viitoare când voi sesiza ceva în neregulă, voi ști mai bine că o problemă de sănătate nu trebuie lăsată să treacă fără a căuta mai mult un răspuns...”.

Cum se manifestă astmul la copii

Pentru a ști când este cazul să te îngrijorezi și să contactezi cât mai rapid un medic pediatru, este necesar să-ți analizezi copilul cu atenție și să vezi dacă nu cumva identifici manifestări specifice unui astm, precum:

• Tuse persistentă (cu precăderea noaptea, după râs sau după efort)
• Un sunet șuierător în respirație, sesizat mai ales când copilul respiră
• Dificultăți de respirație sau accelerarea respirației, care vor conduce la senzația că pielea din zona pieptului și a coastelor se strânge
• Senzația de sufocare
• Răceli frecvente, care coboară pe piept
• Respirația șuierătoare se agravează în caz de răceală sau gripă
• Somn de calitate scăzută întrucât episoadele de tuse survin mai ales noaptea
• Rezistență scăzută la activități fizice din cauza dificultăților în respirație
• Refacerea mai dificilă după o infecție respiratorie

Factori declanșatori pentru o criză de astm

Astmul la copii, asemenea celui prezent la adulți, se poate agrava dacă intervin și factori cum ar fi:

• Expunerea la fum, la mirosuri puternice sau la gaze
• Venirea în contact cu diferiți alergeni (acarieni, polen, mucegaiuri, păr de animale, anumite alimente)
• Prezența unei infecții de pe tractul respirator
• Expunerea la aer mai rece, la vânt sau pur și simplu la schimbări bruște ale vremii
• Implicarea în activități fizice marcate de efort
• Stresul

Diagnosticarea astmului la copii

Este recomandat să te adresezi unui medic pediatru de îndată ce sesizezi simptome care te determină să te gândești că poate fi vorba despre astm. Cu cât veți ajunge mai rapid la medic, cu atât copilul va avea șansa să primească un diagnostic și un tratament care să-l ajute să se simtă mai bine și să nu se confrunte cu diverse complicații.

După o vizită la medicul pediatru, acesta te va îndruma către un medic pneumolog pediatru. Odată ajunși acolo, așteaptă-te la parcurgerea următoarelor etape:

• O discuție legată de istoricul familial și al tău cu privire la prezența astmului, a altor boli respiratorii cronice, al alergiilor respiratorii sau de piele
• O examinere fizică
• În cazul în care ai astm, medicul te va întreba ce manifestări ai, cât de severe și de frecvente sunt
• Copilului i se va efectua un test prin care se va măsura cantitatea de aer ce intră și iese din plămâni în cadrul respirației
• Poate fi necesară și efectuarea unei radiografii pulmonare

De asemenea, dacă va considera că este util pentru stabilirea diagnosticului, vor fi recomandate analize de sânge și teste alergologice (pentru a se confirma sau nu un eventual astm alergic).

Tratamentul astmului la copii

Tratamentul depinde de forma și de severitatea astmului copilului tău. Scopul este de a ține cât mai mult sub control manifestările neplăcute, urmărindu-se:

• Cât mai puține crize de astm
• Simptome cât mai puțin intense
• Copilul să nu fie pus în situația de a nu mai poate face efort fizic
• Să se utilizeze cât mai puțin medicamente destinate situațiilor de criză (cum ar fi Ventolin de exemplu)
• Copilul să nu fie supus riscului de a se confrunta cu efecte adverse ale medicamentelor

Iată ce ar trebui să ții mereu minte în legătură cu tratamentului astmului la copii:

• Medicamentele folosite sunt de două feluri: de urgență (pentru ameliorarea rapidă a crizelor) și medicația pe termen lung (de întreținere sau de control)
• Nu se va realiza întreruperea tratamentului decât dacă există o indicație venită din partea medicului specialist
• Schimbarea tratamentului se realizează doar de către medic
• Ai grijă să ai la îndemână rezerve de medicamente, în condițiile în care o întrerupere a tratamentului poate avea consecințe care de care mai serioase

Surse: babycenter.com, invingeastmul.ro, mayoclinic.org, webmd.com

Sursă poză principală: istockphoto.com