Ce este
Multe persoane stiu deja ca propolisul este intrebuintat in medicina de secole (Plinius cel Batran mentionand utilitatea sa in afectiuni respiratorii si digestive, dar si Aristotel pentru tratarea plagilor), insa nu toti stiu exact ce reprezinta acesta. Aflati ca propolisul in stare naturala are textura lipicioasa si un miros puternic (de rasini si balsamuri), fiind disponibil in diferite culori, predominante fiind verde, maro si negru. Denumirea sa rezida in limba greaca, "pro" insemnand pentru, iar "polis" cetate, traducerea ad literam fiind "produs pentru apararea stupului" (cetatii albinelor, in speta). Se pare ca albinele intrebuinteaza propolisul pentru a captusi interiorul stupului (in scop de sterilizare), iar orice predator care intra este intepat iar apoi imbalsamat in acesta (pentru a evita descompunerea).
De asemenea, un alt aspect interesant de retinut este faptul ca se obtine in special din rasina mugurilor de plop si are o compozitie complexa: flavone (acacetina, crizina, apigenina), flavonoli (galangina, izalpinina, kaempferol), flavanone (pinocembrina, pinostrobina, pinobaksin), chalcone, acizi aromatici, alcooli, cetone, glucide, rasini (55%, sunt substante lipicioase si insolubile) si balsamuri (lichide obtinute din scoarta copacilor), uleiuri volatile (10%, sunt substante cu mirosuri placute), vitamine (A, C, E, PP si componente ale complexului B), oligoelemente (sodiu, potasiu, magneziu, calciu, aluminiu, zinc, fier, crom, mangan, cupru etc.), aminoacizi (5%), taninuri, polen (5%, poate varia procentul in functie de zona geografica), ceara (7,5-35%, o componenta esentiala), impuritati (4-19%). Desi exista perceptia ca deseori compozitia polenului este similara cu originea sa, acest fapt nu este intotdeauna corect.
Tinctura de propolis constituie extractul alcoolic al acestuia (in acest mod, este mai usor asimilat de organism, efectele fiind vizibile rapid), obtinandu-se prin preparare la rece. Conform specialistilor, aceasta poate indeparta factorii externi care afecteaza organismul, echilibrand functionarea la nivelul intregului corp.
Citeste si:
https://www.qbebe.ro/sanatate/homeopatie/tinctura_de_propolis_la_copii_sfaturi_utile
Mod de administrare
In mod uzual, specialistul in apiterapie recomanda una pana la trei picaturi/kg/corp pe zi. Producatorii specifica pentru categoria de varsta 1-3 ani o doza de administrare de 3 picaturi de 3 ori/zi, iar pentru cei mai mari de 3 ani 5 picaturi de 3 ori/zi. Daca este intrebuintata pentru uz intern (patrunde in intregul organism in mod profund), se ingereaza alaturi de o cantitate de lichid sau de o lingurita de zahar/miere; in special pentru copii trebuie diluata. Recomandarea generala este sa nu se consume lichide timp de 20-30 minute dupa consumul acesteia.
Retineti, insa, ca pentru administrare interna propolisul nu este disponibil doar sub forma de picaturi, ci si sub forma de supozitoare sau chiar aerosoli. In cazul in care este intrebuintata pentru uz extern (este aplicata la nivel superficial pe piele, urechi sau ochi), se aplica folosind o bucata de tifon/vata pentru a umezi cat mai bine zona vizata, fiind indicate 2 aplicari pe zi. Dupa utilizare, locul trebuie sa se usuce timp de 30 minute. In principiu, specialistii considera ca toleranta este destul de ridicata (ajunge si la 1 gram/Kg greutate corporala/zi), insa cantitatea de propolis poate varia in functie de scopul terapeutic; se incepe de obicei cu doze mici care cresc treptat.
Intrebuintari
In ceea ce priveste cavitatea bucala, poate fi folosit pentru: afte comune recurente cronice, glosodinie (senzatie anormala perceputa pe marginile sau pe varful limbii), moniliaza (infectie determinata de un gen de fungi frecvent intalniti in natura), stomatite dupa amigdalectomie (indepartarea amigdalelor) sau ulceroase.
Pentru sfera ORL: amigdalita acuta si cronica, otita medie acuta si otita cronica, otita perforanta, rinita cronica, rinita alergica, rino-faringite, rino-sinuzita, sindrom cohleovestibular (ansamblu de semne care traduce o atingere a bulbului rahidian - portiunea inferioara a trunchiului cerebral, in continuitate cu maduva spinarii), faringite, hipoacuzie (auz slab), gripa, laringite, otite.
Pentru afectiuni oftalmologice: infectii microbiene, arsuri oculare, traumatisme oculare.
Boli infectioase: Salmonella, SIDA, lepra, tuberculoza, trichomoniaza, malarie.
Boli pulmonare: astm bronsic, bronsiectazii (tuse puternica si expectoratie mucopurulenta abundenta), bronsita astmatica, gripa, pneumonii, traheita, tuberculoza.
Aparatul digestiv: colite, constipatie, gastrite, ulcer gastro-duodenal.
Dermatologie: eczema, furuncule (infectie de natura stafilococica a foliculului pilo-sebaceu), arsuri si opareli, foliculite, intertrigo (la sugari dermatoza microbiana produsa de o infectie mixta strepto-stafilococica care intereseaza cu predilectie pliurile cutanate), hipercheratoza (ingrosare a stratului cornos al pielii), lupus eritematos, piodermite, verucoza (veruci multiple).
Nu in ultimul rand, poate fi administrat si pentru leziuni provocate de radiatii sau tumori produse de virusuri, bacterii, substante chimice sau cauzate de slabirea sistemului imunitar sau ale pielii.
Contraindicatii
Trebuie administrata cu precautie la copiii care sufera de gastrita hiperacida si ulcer gastric si duodenal (creste aciditatea gastrica din cauza alcoolului din compozitie) si nu trebuie administrata la cei care sufera de hepatite virale, toxice si metabolice, steatoza hepatica, ciroza hepatica. De asemenea, trebuie sa il utilizati cu prudenta la copiii alergici (la miere si produse apicole); conform statisticilor procentul de afectare este de aproximativ 1-2%. Exista si posibilitatea existentei alergiei la unul din compusii acesteia cum este prenil-cafeatul sau posibilitatea ca propolisul sa interactioneze cu unele medicamente. In acest sens, testati o reactie alergica potentiala folosind numai o picatura de tinctura diluata intr-o lingurita de ceai/apa (nu excesiv), iar pentru uz extern aplicati pe o mica zona a corpului pentru a verifica toleranta cutanata. Urmariti eventuale dermatite, spasm bronsic, mucozitati, eczema, chiar hipotensiune (propolisul scade tensiunea arteriala uneori).
In final, este bine sa urmariti cand achizitionati tinctura de propolis ca aceasta sa contina un nivel cat mai mare de propolis activ, fiti atenti la data de expirare, deoarece chiar daca propolisul are o durata lunga de viata, alti compusi o pot micsora si pastrati recipientele in locuri reci si intunecoase (in caz contrar compusii se pot degrada scazand eficienta produsului).
Doamna doctor Cristina Pavel - medic specialist medicina de familie competenta in apifitoterapie, acupunctura si homeopatie www.apifitoterapie.ro ne ofera urmatoarele informatii:
"Tinctura de propolis poate inlocui cu succes medicamentele antivirale, antibacteriene, antiparazitare. Este foarte utila in caz de viroze repetate, mai ales daca nu au raspuns la tratamentul alopat. Este de asemenea foarte buna si in parazitozele intestinale de orice fel. In general, ea este bine tolerata si in practica nu prea sunt cazuri de alergii. Tinctura poate ajuta desigur si in alte situatii, cum ar fi hepatitele sau gastrita, tuberculoza, infectiile urinare sau digestive, de exemplu enterite, enterocolite.
Administrare: In general, datorita continutului de alcool, se prefera administrarea dupa masa, pe miere sau pe paine sau in amestec cu alte lichide, care sa nu fie prea fierbinti. Se administreaza in general cam o picatura per kilogram de greutate, pe zi, dar dozele pot fi ajustate de la caz la caz si chiar pot fi crescute semnificativ, deoarece tinctura de propolis nu are nici un fel de toxicitate.
Contraindicatii: Cea mai serioasa contraindicatie este alergia la propolis, dar din fericire, ea este destul de rara in practica. Apoi este vorba despre continutul de alcool concentrat, care face ca tinctura sa fie contraindicata sub
varsta de 2 ani, si administrata cu prudenta intre 2-5 ani, fara a se depasi dozele."
Citeste si:
https://www.qbebe.ro/copilul/alimentatia_copilului/mierea_in_alimentatia_copilului?preview=1
https://www.qbebe.ro/bebelusul/sanatate/cele_mai_frecvente_alergii_la_copii?preview=1
Multumim doamnei doctor Cristina Pavel pentru ajutorul acordat in realizarea articolului.
Surse:
www.honey-land.net; www.sfatulmedicului.ro; www.mieresabadus.ro