Îmi ador copilul dar nu-mi mai doresc încă un mic "monstruleț" ca el. Sunt o mamă egoistă?

”Nu realizezi că are nevoie de un frate sau o soră când crește. Și va avea nevoie și mai mult când va deveni adult”, mi-a spus altă prietenă.
”Dar nu pot. Viața e grea cu un copil. Nu mă pot gândi la altul”, am spus. ”În plus viața mea profesională se va duce pe gârlă dacă mai fac un copil”, am adăugat.
”Deci nu plănuiești să mai faci un copil pentru că e mai importantă cariera?”, mi-a spus prietena numărul 2. Ufff! Asta a fost dură, dar am tăcut.
”De ce nu mai faci tu încă unul?”, am întrebat-o pe prietena numărul unu, care are și ea doar un copil.
”Eu sunt gata. Dar soțul meu nu vrea”.

Dar cumva soțul ei nu este numit egoist. Eu însă da.

Sunt mama unui băiețel minunat de 5 ani, care este în același timp și extrem de energic și năzbâtios, dacă există acest cuvânt. Hiperactiv cum este el, mă ține în priză toată ziua când sunt acasă. Cu cșoala online, cu activitățile de la grădi, cu poiectele de la educatoare, cu zgârieturile din genunchi și farfuriile sparte, pereții colorați, ciorbele puse pe pereți, abia am timp de mine și abia am timp de clinica mea dentară. Ah, da. Am uitat să precizez că sunt dentist, pentru că se pare că, iată, cariera mea e mai puțin importantă.

Îl iubesc cu toată ființa mea, dar pot să spun fără greș, știind că voi fi judecată pentru asta, că nu mai vreau încă un monstruleț ca el. Este cel mai mare dar pe care l-am primit de la Dumnezeu, dar este suficient un cadou, nu vreau să fiu chiar așa de râzgâiată de soartă. Lăsând gluma deoparte, îmi amintesc cu drag de primii săi ani de viață, de momentele prețioase, dar sub nicio formă nu vreau să mai trec vreodată prin momentele dificile, de la nopți nedormite, viroze decorate cu sesiuni interminabile de plânsete și vomă, la crize de furie în cele mai nepotrivite momente...nu, nu mai vreau asta. Deci nu mai vreau al doilea copil. Nici dacă mi-ar garanta cineva că nu va fi monstruleț ca fratele său. Prefer să mă concentrez pe copilul pe care îl am și să scot ce este mai bun din el. Mai bine faci o prăjitură perfectă, decât 3 pe care nu le va mânca nimeni.

Sunt fericită pentru că este sănătos, inteligent, iubitor și pentru că acum, că a crescut, am timp și pentru mine și pentru cariera mea, care mă împlinește. Nu voi face încă un copil doar pentru ca fiul meu să aibă un partener de joacă. Sau un adult pe care să se poată baza când va fi mare. Cunosc mulți frați adulți care nu se suportă, ba mai mult își pun și bețe în roate. Fiul meu are parteneri de joacă destui, și când se satură de ei vine acasă. Iar când va fi mare sunt convinsă că va fi capabil să își aleagă prieteni care să fie alături de el necondiționat, poate mai ceva ca un frate.

Sunt fericită așa cum sunt, cu un copil. Și cred că asta este cel mai important. Decât să mai fac un copil, să mă scufund în dezamăgiri și depresii șă să dau greș în a-i crește cum trebuie. Eu nu consider că sunt egoistă, dimpotrivă, cred că iau cea mai bună decizie pentru fiul meu, pentru mine, pentru familia mea. Pentru că o mamă fericită crește un copil fericit și un adult reușit.

itește și:

• Dacă bebelușul meu a murit nu înseamnă că nu mai sunt mamă
• Suferința lui luase sfârșit. A noastră se întețea. Nici nu știam că există sicrie pentru copilași
• Fetița mea a trăit o săptămână și 4 zile. Am nevoie de susținerea voastră, să mă întărească. Plâng în fiecare zi