Pove?ti de Fra?ii Grimm - Scufi?a Ro?ie
Dar mai drag? decât oricui îi era ea bunicii, care nu ?tia ce daruri s?-i mai fac?. Odat?, bunica îi d?rui o scufi?? de catifea ro?ie ?i pentru c?-i ?edea tare bine feti?ei ?i nici nu mai voia s? poarte altceva pe cap, o numir? de atunci Scufi?a Ro?ie.
Într-o zi, maic?-sa îi zise:
- Scufi?? Ro?ie, ia bag?-n co?ule? bucata asta de cozonac ?i sticla asta cu vin ?i du-le bunicii, c? e bolnav? ?i sl?bit? ?i bun?t??ile astea o s?-i ajute s?-?i mai vin? în puteri. Da' vezi de pleac? mai înainte de-a se l?sa z?pu?eala ?i caut? de mergi frumos ?i s? nu te aba?i din drum; altfel, cine ?tie, de alergi, ai putea s? cazi ?i s? spargi sticla ?i atunci bunicu?a cu ce o s? se mai aleag?? Iar când o fi s? intri în cas?, nu uita s?-i dai bunicii "bun? diminea?a" ?i vezi s? nu înceap? a-?i umbla ochii prin toate ungherele!
- A?a am s? fac! îi f?g?dui Scufi?a Ro?ie ?i-?i lu? r?mas bun la plecare.
Bunica locuia în p?dure, cam la vreo jum?tate de ceas dep?rtare de sat. ?i de cum intr? Scufi?a Ro?ie în rari?tea codrului, numai ce-i ie?i înainte lupul. Dar Scufi?a Ro?ie nu ?tia ce lighioan? rea e lupul ?i nu se temu defel când îl v?zu.
- Bun? ziua, Scufi?? Ro?ie! îi zise el.
- Mul?umesc frumos, lupule.
- Încotro a?a de diminea??, Scufi?? Ro?ie?
- Ia, pân? la bunicu?a!
- ?i ce duci acolo, sub ?or??
- Cozonac ?i vin. Mama a f?cut ieri cozonac ?i-i duc ni?elu? ?i bunicii, care-i bolnav? ?i sl?bit?, s? m?nânce ?i ea, ca s?-?i mai vin? în puteri.
- Da' unde ?ade bunic?-ta, Scufi?? Ro?ie?
- Colo în p?dure, la vreun sfert de ceas ?i mai bine de aici. Cum ajungi sub cei trei stejari, ai ?i dat de casa ei, iar ceva mai la vale e aluni?ul, pe care doar îl ?tii! îi r?spunse Scufi?a Ro?ie.
Lupul î?i zise în sinea lui: "Fraged?-i feti?a asta! Ce mai îmbuc?tur? pe cinste ar fi, z?u a?a! Cu mult mai gustoas? decât baba! Da' e vorba c? trebuie s? fiu ?iret ?i s? ticluiesc în a?a fel lucrurile ca s? pun mâna pe amândou?"...
Mai merse lupul o bucat? de drum al?turi de Scufi?a Ro?ie ?i apoi începu s?-i spun? cu glas mieros:
- Scufi?? Ro?ie, ia te uit? ce flori frumoase str?lucesc în jurul t?u! ?i tu nici nu le iei în seam? m?car... ?i mie mi se pare c? n-auzi nici ce dulce cânt? p?s?relele! Atât de serioas? p??e?ti pe drum, de parc? te-ai duce la ?coal?. ?i e atât de pl?cut s? hoin?re?ti ?i s? zburzi prin p?dure; e atâta veselie!
Scufi?a Ro?ie ridic? privirea ?i când v?zu cum jucau razele soarelui printre crengile copacilor, când privi mai cu luare-aminte la florile frumoase care cre?teau pretutindeni, î?i spuse în sinea ei:
"Mare bucurie i-a? face bunicii dac? i-a? duce ?i-un buchet de flori proaspete! E atât de diminea??, c? nu mi-e team? c-am s? întârzii!" Se ab?tu deci din drum ?i o lu? prin p?dure, ca s? culeag? flori. Rupea de ici una, de dincolo alta, dar îndat? i se p?rea c? pu?in mai încolo îi zâmbe?te o floare ?i mai ochioas?; alerga într-acolo ?i, tot culegând margarete ?i clopo?ei, se pierdea tot mai mult în adâncul codrului. În ?st timp îns?, lupul porni de-a dreptul spre casa bunicii ?i b?tu la u??:
- Cine-i acolo?
- Eu sunt, Scufi?a Ro?ie, ?i-?i aduc cozonac ?i-o sticl? cu vin. Dar deschide u?a, bunicu?o!
- Apas? pe clan?? ?i intr?! r?spunse bunica, c? eu m? simt sl?bit? ?i nu m? pot da jos din pat.
Lupul ap?s? pe clan??, deschise u?a, se repezi glon? spre patul bunicii ?i, f?r? s? scoat? o vorb?, o înghi?i. Se îmbr?c? apoi cu hainele ei, î?i puse pe cap scufi?a, se culc? în pat ?i trase perdelele.
În vremea asta, Scufi?a Ro?ie culesese atâtea flori, c? abia le mai putea duce. Cum alerga ea de colo pân? colo, deodat? î?i aminti de bunica ?i porni degrab? spre c?scioara din p?dure. ?i nu mic? îi fu mirarea când v?zu u?a data de perete.
De îndat? ce intr? în odaie, o cuprinse nelini?tea; totul i se p?rea atât de ciudat, încât î?i spuse: "Vai, Doamne, ce-o fi azi cu mine, de mi-e a?a de fric?? C? doar alt?dat? m? sim?eam atât de bine la bunicu?a!"
?i f?r? s? mai a?tepte, strig?:
- Bun? diminea?a!
Dar nu primi nici un r?spuns.
Scufi?a Ro?ie se apropie atunci de pat ?i d?du perdelele la o parte. Bunicu?a st?tea întins? în pat, cu scufia tras? peste ochi, ?i avea o înf??i?are atât de ciudat?, încât feti?a întreb?:
- Vai, bunicu?o, da' de ce ai urechi atât de mari?
- Ca s? te pot auzi mai bine.
- Vai, bunicu?o, da' de ce ai ochi atât de mari?
- Ca s? te pot vedea mai bine.
- Vai, bunicu?o, da' de ce ai mâini atât de mari?
- Ca s? te pot apuca mai bine.
- Da', bunicu?o, de ce ai o co?cogeamite gura?
- Ca s? te pot înghi?i mai bine.
N-apuc? s? sfâr?easc? ultimul cuvânt, c? ?i s?ri jos din pat ?i-o înghi?i pe biata Scufi?a Ro?ie.
Dup? ce-?i potoli foamea, lupul se culc? din nou în pat ?i, prinzându-l somnul, adormi ?i începu s? sfor?ie de se cutremurau pere?ii. ?i se întâmpl? ca tocmai atunci s? treac? prin fa?a casei un vân?tor. Auzi el horc?iturile ?i-?i spuse:
"Bre, da' tare mai sfor?ie b?trâna! Nu cumva i-o fi r?u?" Intr? în cas? ?i, când se apropie de pat, îl v?zu pe lup tol?nit acolo.
- Ei dr?cie, nu-mi închipuiam c-o s? te g?sesc aici, tic?los b?trân! izbucni vân?torul. De când te caut!
Î?i potrivi pu?ca ?i voi s? trag?, dar în clipa aceea îi trecu prin minte: "Dar dac? lupul a înghi?it-o pe b?trân?? Poate c-a? mai putea s-o scap!" A?a c? nu mai trase, ci, luând o foarfec?, începu s? taie burta lupului adormit. Abia apucase s? fac? vreo dou?-trei t?ieturi, c? se ?i v?zu str?lucind scufi?a cea ro?ie a feti?ei ?i când mai f?cu o t?ietur?, feti?a s?ri afar? ?i strig?:
- Vai, ce spaim? am tras! Ce întuneric era în burta lupului! Dup? aceea au scos-o afar? ?i pe bunic?. Era înc? în via??, dar abia mai r?sufla. Scufi?a Ro?ie adun? în grab? ni?te pietroaie ?i to?i trei umplur? cu ele burta lupului.
Când se trezi, lupul voi s-o ia la s?n?toasa, dar pietroaiele atârnau atât de greu, c? dihania se pr?bu?i la p?mânt ?i d?du ortul popii.
Cei trei nu-?i mai înc?peau în piele de bucurie. Bunicu?a mânc? cozonacul ?i b?u vinul pe care-1 aduse feti?a ?i pe dat? se înzdr?veni. Iar Scufi?a Ro?ie gândi în sinea ei, parc? mustrându-se: "De-aci înainte n-o s? m? mai abat niciodat? din drum când oi merge singur? prin p?dure, ci o s? ascult de pove?ele mamei!"