To?i oamenii locului se tânguiau de r?utatea ?i de frica balaurului. Rug?ciuni ?i câte în lun? ?i în soare se f?cuser?, ca s? scape Dumnezeu pe biata omenire de acest nes??ios balaur, dar? în de?ert.
Fel de fel de fermec?tori fuser? adu?i, îns? r?maser? ru?ina?i cu vrajele lor cu tot.
În cele din urm?, dac? v?zu împ?ratul c? toate sunt în de?ert, hot?rî ca s? dea pe fiica lui de so?ie ?i jum?tate împ?r??ia sa acelui voinic, care va sc?pa ?ara de aceast? urgie, ?i dete în ?tire la toat? lumea hot?rârea sa.
Iar? dup? ce se duse vestea în ?ar?, mai mul?i voinici se vorbir? s? mearg? împreun? la pând? ?i s? mântuiasc? ?ara de un a?a balaur înfrico?at. Ei se în?eleser? între dân?ii ca s? fac? un foc la marginea cet??ii, care era mai apropiat? de locul unde tr?ia balaurul, ?i în care cetate era ?i scaunul împ?r??iei, ?i acolo s? stea s? privegheze pe rând câte unul, unul, pe când ceilal?i s? se odihneasc?; ?i ca nu cumva cela ce ar fi de pând? s? doarm? ?i s? vie balaurul s?-i m?nânce d-a gata, f?cur? leg?tur? ca cela care va l?sa s? se sting? focul s? fie omorât, drept pedeaps? dac? va dormi când ar trebui s? fie de?tept.
Cu ace?ti voinici se întov?r??i ?i un om verde, pui de român, ?tii colea, care auzise de f?g?duin?a împ?ratului ?i venise s?-?i încerce ?i el norocul.
Pornir?, deci, cu to?ii, î?i aleser? un loc aproape de groap? ?i se puser? la pând?.
Pândir? o zi, pândir? dou?, pândir? mai multe zile, ?i nu se întâmpl? nimic. Iar? când fu într-una din zile, cam dup? asfin?itul soarelui, pe când era de rând viteazul nostru s? pândeasc?, ie?i balaurul din groap? ?i se îndrept? c?tre voinicii cari dormeau pe lâng? foc.
Viteazului care priveghea, i se f?cuse inima cât un purice, dar?, îmb?rb?tându-se, se repezi, ?i unde se arunc?, m?re, asupra balaurului cu sabia goal? în mân?, ?i se lupt? cu dânsul, pân? îi veni bine ?i hâr?t! îi taie un cap, hâr?t! ?i-i mai t?ie unul, ?i a?a câte unul, câte unul pân? îi t?ie ?ase capete.
Balaurul se zvârcolea de durere ?i plesnea din coad?, de te lua fiori de spaim?, viteazul nostru îns? se lupta de moarte ?i obosise, iar? tovar??ii s?i dormeau du?i.
Dac? v?zu el c? tovar??ii s?i nu se de?teapt?, î?i puse toate puterile, se mai arunc? o dat? asupra grozavului balaur ?i-i t?ie ?i capul ce-i mai r?m?sese. Atunci un sânge negru las? din ea, fiar? spurcat?, ?i curse, ?i curse, pân? ce stinse ?i foc ?i tot.
Acum ce s? fac? viteazul nostru, ca s? nu g?seasc? focul stins, când s-or de?tepta tovar??ii lui, c?ci leg?tura lor era ca s? omoare pe acela care va l?sa s? se sting? focul. S-apuc? mai întâi ?i scoase limbile din capetele balaurului, le b?g? în sân ?i iute, cum putu, se sui într-un copaci înalt, ?i se uit? în toate p?r?ile, ca de va vedea undeva vro zare de lumin?, s? se duc? ?i s? cear? ni?el foc, ca s? a?â?e ?i el pe al lor ce se stinsese.
C?t? într-o parte ?i într-alta ?i nu v?zu nic?ieri lumin?. Se mai uit? o dat? cu mare b?gare de seam? ?i z?ri într-o dep?rtare nespus? o schinteie ce abia lic?rea. Atunci se dete jos ?i o porni într-acolo.
Se duse, se duse, pân? ce dete de o p?dure, în care întâlni pe Murgil?, ?i pe care îl opri pe loc, ca s? mai întârzie noaptea. Merse dup? aceea mai departe ?i dete peste Miaz?noapte, ?i trebui s? o lege ?i pe dânsa ca s? nu dea peste Murgil?. Ce s? fac?, cum s? dreag? ca s? izbuteasc?? O rug? s?-i ajute a lua un copaci în spinare, care, zicea el, îl t?iase de la r?d?cin?; o înv??? el s? se puie cu spatele s? împing?, pe când el tot cu spatele la copaci de ceealalt? parte va trage cu mâinile, ca s?-i pice în spinare ?i s?-l ia s? se duc? la treaba lui.
Miaz?noapte, de mil? ?i de rug?ciunea ce-i f?cu, se puse cu spatele la copaciul care i-l ar?t? viteazul ?i, pe când împingea, el o leg? de copaci cobz?, ?i porni înainte, c? n-avea vreme de pierdut.
Nu f?cu mult? cale ?i întâlni pe Zoril?, dar? lui Zoril? nu prea îi da me?ii a sta mult de vorb?, c?ci, zicea el, se duce dup? Miaz?noapte, pe care o luase în goan?. F?cu ce f?cu ?i-l puse ?i pe dânsul la bun? rânduial?, ca ?i pe ceilal?i doi, dar cu mai mare b?taie de cap. Apoi plec? înainte ?i se duse pân? ce ajunse la o pe?ter? mare, în care z?rise focul.
Aci dete peste alte nevoi. În pe?ter? acolo tr?iau ni?te oameni uria?i carii aveau numai câte un ochi în frunte. Ceru foc de la dân?ii, dar ei, în loc de foc, puser? mâna pe dânsul ?i-l legar?. Dup? aceea a?ezar? ?i un cazan pe foc cu ap? ?i se g?teau s?-l fiarb? ca s?-l m?nânce.
Dar? tocmai când era s?-l arunce în c?ldare, un zgomot se auzi nu departe de pe?tera aceea, to?i ie?ir?, ?i l?sar? pe un b?trân de ai lor ca s? fac? ast? treab?.
Cum se v?zu viteazul nostru singur numai cu unchia?ul, îi puse gând r?u. Unchia?ul îl dezleg? ca s?-l bage în cazan, dar? voinicul îndat? puse mâna pe un t?ciune ?i-l azvârli drept în ochiul b?trânului, îl orbi, ?i apoi f?r? s?-i dea r?gaz a zice nici cârc! îi puse o piedic? ?i-i f?cu vânt în cazan.
Lu? focul dup? care venise, o apuc? la s?n?toasa, ?i sc?p? cu fa?? curat?.
Ajungând la Zoril?, îi dete drumul. Dup? aceea o tuli la fug? ?i fugi pân? ce ajunse la Miaz?noapte, o dezleg? ?i pe dânsa, ?i apoi se duse ?i la Murgil? pe care îl trimise s?-?i vaz? de treab?.
Când ajunse la tovar??ii s?i, ei tot mai dormeau. Nu începuse, vezi, înc? a se ar?ta albul zilei, atât de lung? fu noaptea, fiindc? voinicul îi oprise cursul, ?i a?a avu timp destul s? colinde dup? focul care îi trebuia.
N-apuc? s? a?â?e focul bine ?i tovar??ii s?i, de?teptându-se, ziser?:
- Dar? lung? noapte fu asta, m?i vere.
- Lung? da, vericule, r?spunse viteazul.
?i se umfla din foale ca s? aprinz? focul.
Ei se scular?, apoi începur? a se-ntinde ?i a c?sca, dar? se cutremurar? când v?zur? namila de lighioan? lâng? dân?ii ?i un lac de sânge cât pe colo. Zgâir? ochii ?i cu mare mirare b?gar? de seam? c? capetele balaurului lipsesc, iar? viteazul nu le spuse nimic din cele ce p??ise, de team? s? nu intre ur? între dân?ii, ?i se întoarser? cu to?ii în ora?.
Când ajunser? în cetate, toat? lumea se veselea cu mic cu mare de uciderea balaurului, da laud? sfântului c? trecuse noaptea aia lung?, mai ajunser? o dat? iar? la ziu? ?i ridica pân în naltul cerului pe mântuitorul lor.
Viteazul nostru, care v?zuse ?i el lipsa capetelor, nu se fr?mânta deloc cu firea, fiindc? se ?tia curat la inim?, ?i porni c?tre curtea împ?r?teasc?, ca s? vaz? ce s-o alege cu capetele f?r? limbi, c?ci el în?elesese c? aici trebuie s? se joace vreo dr?cie.
Pas?mite, buc?tarul împ?ratului, un ?igan negru ?i buzat, se dusese d-a minune s? vaz? ce mai ala, bala, pe la fl?c?ii ce stau la pând?. ?i dac? dete peste dân?ii dormind ?i peste dihania spurcat? f?r? r?suflare, el se arunc? cu satârul de la buc?t?rie ?i-i t?ie capetele. Apoi merse la împ?ratul cu capetele ?i i le ar?t?, f?lindu-se c? el a f?cut izbânda.
Iar? împ?ratul dac? v?zu c? se înf??i?eaz? buc?tarul cur?ii cu izbând?, f?cu o mas? mare, ca s?-l logodeasc? cu fie-sa, ?i pusese în gând s? fac? o nunt?, unde s? cheme pe to?i împ?ra?ii.
?iganul ar?ta la toat? lumea hainele sale pe care le umpluse de sânge, ca s? fie crezut.
Când ajunse viteazul nostru la palat, împ?ratul cu voie bun? ?edea la mas?, iar? cioropina sta în capul mesei pe ?apte perne.
Cum ajunse la împ?rat, îi zise voinicul:
- Preaîn?l?ate împ?rate, am auzit c? oarecine s-ar fi l?udat c?tre m?ria-ta c? el ar fi ucis pe balaur. Nu e adev?rat, m?ria-ta, eu sunt acela care l-am omorât.
- Min?i, mojicule, strig? ?iganul îngâmfat, ?i poruncea slujitorilor s?-l dea afar?.
Împ?ratul, care nu prea credea s? fi f?cut ?iganul ast? voinicie, zise:
- Cu ce po?i dovedi zisele tale, voinicule?
- Zisele mele, r?spunse viteazul, se pot dovedi prea bine, porunci?i numai ca mai întâi s? se caute dac? capetele balaurului, care stau colea la iveal?, au ?i limbile lor.
- S? caute, s? caute, zise bahni?a.
El îns? o cam b?gase pe mânic?, dar? se pref?cea c? nu-i pas?.
Atunci c?utar? ?i la nici unul din capete nu g?sir? limb?, iar? mesenii înm?rmurir?, c?ci nu ?tiau ce va s? zic? asta.
?iganul, care o sfeclise de tot, ?i care se c?ia de ce n-a c?utat capetele în gur?, mai nainte de a le aduce la împ?ratul, strig?:
- Da?i-l afar? c? e un smintit ?i nu ?tie ce vorbe?te.
Împ?ratul îns? zise:
- Tu, voinicule, va s? zic? ne dai s? în?elegem c? acela a omorât pe balaur care va ar?ta limbile.
- Fugi d-acolo, împ?rate, zise ?iganul care tremura ca varga ?i se-ng?lbenise ca ceara, nu vezi c? calicul ?sta este un de?uchiat, care a venit aici s? ne am?geasc??
- Cine am?ge?te, r?spunse voinicul lini?tit, s?-?i ia pedeapsa.
El începu apoi a scoate limbile din sân ?i a le ar?ta la toat? adunarea, ?i de câte ori ar?ta o limb? de atâtea ori c?dea ?i câte o pern? de sub ?igan, pân? ce, în cele din urm?, c?zu ?i el de pe scaun, atât de tare se speriase dihania.
Dup? aceea voinicul nostru spuse toate câte a p??it, ?i cum a f?cut de a ?inut noaptea atât de mult timp.
Nu-i trebui împ?ratului s? se gândeasc? mult ?i s? vaz? c? voinicul care vorbea avea dreptate, ?i cum era de sup?rat pe ?igan, pentru mi?elia ?i minciuna lui cea neru?inat?, porunci ?i numaidecât se aduse doi cai neînv??a?i ?i doi saci de nuci, leg? pe ?igan de coadele cailor ?i sacii de nuci ?i le dete drumul.
Ei o luar? la fug? prin smârcuri, ?i unde c?dea nuca, c?dea ?i buc??ica, pân? ce s-a pr?p?dit ?i ?igan ?i tot.
În urm? preg?tindu-se lucrurile, dup? câteva zile f?cu nunt? mare, ?i lu? româna?ul nostru pe fata împ?ratului de so?ie, ?i ?inu veselie mare ?i nemaipomenit? mai multe s?pt?mâni, puindu-l ?i în scaunul împ?r??iei, iar? fata l?cr?m? ?i mul?umi lui Dumnezeu c? a sc?pat-o de slu?enia p?mântului, de harapina spurcat?.
Eram ?i eu p-acolo ?i dedeam ajutor la nunt?, unde c?ram ap? cu ciurul, iar? la sfâr?itul nun?ei aduser? un co? de prune uscate s? arunce în ale guri c?scate.
Iara eu incalecai p-o sa si v-o spusei dumneavoastra asa.
Urmareste-ne pe Google News
