Iacob

„Iacob” provine de la forma latină Iacobus, adaptare a formei grecești Iakobos, care a fost formă numlui ebraic Ya'aqov. În Vechiul Testament, Iacob (numti ulterior Israel) a fost fiul lui Isaac și al Rebeccăi și tatăl celor 12 fondatori ai celor 12 triburi ale Israelului. A fost născut țînând în mâna călcâiul fratelui sau geamăn, Esau, și numele sau explică înțelesul: „cel care ține călcâiul” sau „înlocuitor”. Alte teorii afirmă că de fapt este derivat de la un nume ipotetic precum Ya'aqov'el însemnând „fie că Domnul să protejeze”.

În engleză, numele Iacob/ Jacob și James au aceeași sursă, cu formă James având drept sursă formă latină Iacomus, o varianta ulterioară a Iacobus. Spre deosebire de engleză, multe limbi nu au feluri diferite de a scrie cele 2 nume, Iacob/Jacob fiind privit chiar că nume evreiesc în perioada medievală, deși formă James era folosită printre creștini.

Sf. Iacob cel Mare, sau Iacob cel Bătrân, este sărbătorit în Biserica Ortodoxă Română la 30 aprilie, iar în Biserica Catolică la 25 iulie.