Recomandare Qbebe: Povesti cu mustati de Ionut Pirtea

Pendulari discrete intre real si ireal, intre fictiune si faptul brut, povestile in cauza sunt, de fapt, scurte decupaje semnificative din existenta efemera a unor hamsteri "cu adevarat adevarati". Autorul inchipuie o lume miniaturala, de dimensiuni liliputane, prin care el insusi se perinda asemenea unui Gulliver curios. Speedy, Vacuta, Tigru, Johnny sau Eta devin, din simple ghemotoace cu mustati si blana, adevarati protagonisti pe o scena a vietii cu nimic mai prejos decat cea a oamenilor reali.

Micilor personaje - si nu exageram deloc numindu-le astfel - li se creioneaza contururi umanizate, povestitorul reusind sa obtina un efect interesant, acela de a circumscrie intregul univers exterior micului cadru prin care misuna eroii nostri rozatori, deveniti, gratie povestilor, veritabili agenti rationali. Hamsterii lui Voicu depasesc conditia ingrata a regnului originar, transformandu-se in exponenti si profeti ai unei caste de intelepti care "amusina" viata mai ceva decat stapanii lor.

Pentru autor, actul scrierii unei povesti nu e un fapt banal.

 O poveste e o "zicere" cu talc ce refuza sa fie scrisa oricum si oricand. Ea are "ceasul" ei, timpul ei oarecum mitic. Iata cum ni se confeseaza scriitorul spre finalul cartii: "Povestile trebuie induplecate cu blandete sa se lase asternute pe hartie, asa ca si cum ai desface un ghem de sfoara". Si, in ciuda acestui fapt, ideea de joc, de eliberare voita a efluviilor creatoare, de placere a scrierii de dragul scrierii - toate acestea la un loc nu pot fi smulse dintre randurile povestilor sale cu soareci. Oarecum, autorul isi tradeaza disponibilitatile si nostalgiile si tare ma tem ca Vladimir, Ioachim si toti ceilalti copii se vad nevoiti sa-si imparta bucuria lecturii cu un Voicu-copil, cu un Voicu fericit si satisfacut de sansa ce i s-a oferit: de a mai patrunde, de a mai gusta o data savoarea unica a copilariei si a fantasmelor sale de nesters. Ultima poveste ("Zmeul cu chiloti din tabla") e "bonus" si e edificatoare in acest sens.

Voicu Bojan, ca sa folosim o ironie sportiva, "a jucat pe tot terenul" in cartea sa: autor si narator deopotriva, personaj si povestitor in egala masura, editor si (poate) lector, martor ocular, tata si, nu in ultimul rand, colocatar al de-acum celebrilor hamsteri neastamparati. Si nu i-a stat rau deloc. S-a miscat chiar bine.

Povestile lui te ademenesc, te captiveaza si-ti imprima un zambet involuntar in coltul gurii.

O carte cu fiinte mici si pentru fiinte mici. Sa fie insa doar atat? Sa nu fie cumva vorba si de o devoalare discreta a unei sensibilitati aparte a autorului? Sa nu fie oare si o intrezarire fulgeratoare a unui suflet de om mare care mai inchide in sine ecourile unei copilarii care se incapataneaza sa traiasca inca, a unui timp magic si fericit care reapare mereu pe cercul imaginar al vietii? Nu putem sti.

Poate, intr-o zi, hamsterii cei sugubeti si buclucasi vor cobori din carte si ne vor lamuri mai bine...

Descarca GRATUIT de aici Povesti cu mustati despre niste hamsteri cu adevarat adevarati!