Ce spune părintele Calistrat despre tatuaje
Pornind de la faptul că diverse persoane, care vin la spovedit, l-au întrebat dacă se pot împărtăși având tatuaje, părintele Calistrat a hotărât să-și exprime părerea despre ele. Mai întâi, a venit cu câteva exemple de argumente primite de la cei care au optat pentru tatuaje, așa cum reiese și din materialul disponibil pe YouTube:
- „Părinte, am simțit nevoia să scriu nevoia să scriu numele copilului meu”;
- „Am simțit nevoia să-mi tatuez o cruce”;
- „Am simțit nevoia să-mi tatuez chipul Lui Iisus ca să fiu ferit de rele”;
- „Am simțit nevoia să tatuez chipul Maicii Domnului ca să am protecție”;
- „Am simțit nevoia să-mi împodobesc trupul pentru că pare mai frumos”.
Inițial, precizează că, la prima vedere, obiceiul de a face tatuaje ține de tinerețe: „La prima justificare, par normale și firești, nebunii ale tinereții, așa am putea să le numim”. După aceea vine însă cu argumente prin care vrea să arate că, de fapt, tatuajele constituie un păcat, în contextul în care încalcă învățăturile din Biblie:
„Din punct de vedere scripturistic, putem considera tatuajul un păcat. Tatuajul este un desen. Trupul nostru, după învățătura Apostolului Pavel, este templul Duhului Sfânt.
E adevărat că o biserică se pictează. Dar dacă ne-am uita atenți, biserica mai mult se pictează pe interior.
Noi, dacă vrem să avem un trup frumos, trebuie să-l pictăm cu virtuți, adică: dacă ai feciorie, îți strălucesc fața și lumina ochilor; dacă ești evlavios sau un om credincios, ai un chip blând, frumos; dacă ești o fată frumoasă, ți-ai îngrijit frumos părul, ți-ai pus o haină frumoasă pe tine, care te-așează bine; dacă ai un copil lângă tine devii și mai frumoasă, pentru că mai ai un odor de mare preț...
Aceste mici jocuri sau desene, pe care noi dăm mare impresie sau dăm mari cugetări, că cine aș fi eu dacă îmi fac așa ceva sau dacă așa este moda, așa trebuie eu să arăt, acest trend este tocmai împotriva Sfintei Scripturi, întrucât se spune așa: „Cinstește, îngrijește și spală trupul tău și ai grijă de el pentru că este casa sufletului”.
Noi ne dorim ca un lucru de mare preț, o bijuterie, un diamant, un cercel valoros, să-l ținem într-o cutiuță frumoasă. Cu atât mai mult sufletul trebuie să stea în ceva frumos și acel ceva frumos este trupul nostru, care este chipul și asemănarea Lui Dumnezeu”.
Aduce în atenție următorul aspect: „Cum ar arăta sfinții dacă noi am intra în biserică și i-am vedea tatuați, nu în veșminte?”
Pentru a evidenția mai mult faptul că tatuajele reprezintă un păcat în viziunea Bisericii, părintele Calistrat nu ezită să-L invoce inclusiv pe Iisus Hristos: „Deci, ține de decența demnității creștine și de valoarea spirituală incontestabilă a trupului, care este casa sufletului și templul Duhului Sfânt. Mântuitorul Iisus Hristos spune așa: „Cine va strica acest templu, și Eu îl voi strica pe el”.
De asemenea, duhovnicul nu se ferește să menționeze că orice creștin trebuie să aibă grijă de corpul său luând în calcul că, la un moment dat, va ajunge la Judecata de Apoi: „Avem datorie sacră să avem grijă de trupul nostru, de aceea și cei ce refuză medicul, perfuziile, tratamentul, operațiile și spun „Nu, Dumnezeu să mă vindece”, greșesc. Trupul trebuie îngrijit exact ca o biserică pentru că în el stă sufletul nostru, care merge la judecata de apoi, dar îl cheamă și pe trup să răspundă împreună cu el de faptele din viață...Oare cum vom arăta pe norii cerului ca îngeri și ca oameni frumoși când vom apărea toți tatuați?”
La finalul intervenției sale de pe YouTube, încheie prin a veni cu un ultim sfat pentru a nu se recurge la tatuaje: „Trebuie să ne lăsăm frumoși și curați, cum ne-a lăsat Dumnezeu”.
Nu numai părintele Calistrat nu este de acord cu tatuajele, ci și alți duhovnici de la noi. De exemplu, preotul și jurnalistul Eugen Tănăsescu, într-o intervenție pentru „Adevărul” despre teologia tatuajului, a adus și el în prim-plan Biblia pentru a demonstra că tatuajele nu fac altceva decât „să prioritizeze exteriorul asupra interiorului”: „Dacă însă luăm în calcul semnificaţiile decorative ale unui tatuaj, vom observa cu uşurinţă că el se încadrează perfect în rândul podoabelor trupeşti. În privinţa acestora, teologia creştină este foarte limpede şi vastă, afirmând că pentru un creştin nu trebuie să prevaleze frumuseţea exterioară, ci, dimpotrivă, frumuseţea interioară. Aceasta ar pune în umbră, tot prin prioritizarea exteriorului asupra interiorului, adevărul teologic cum că trupul este templu al Duhului Sfânt, aşadar al Lui Dumnezeu”.
Surse foto: pexels.com, facebook.com/pcalistrat/, youtube.com
Surse articol: adevarul.ro, aznews.ro, doxologia.ro, romaniatv.net