Tătici vedetă: interviu cu Horia Brenciu

1. Ești unul dintre oamenii aceia minunați care ne încarcă mereu cu energie pozitivă. Cum te încarci cu această energie? Cum reușești să o dăruiești mai departe atât de natural?

În primul rand, mulțumesc pentru minunat. Dăruirea gândurilor mele către oameni și modalitatea prin care o fac cred că se șlefuiește, se schimbă, se metamorfozează, se perfecționează în timp. În schimb, primirea energiei lor se întâmplă cu cea mai mare plăcere și ușurință. Cum mă încarc?! Mă bucur de oameni, pur și simplu. Mă bucur de tot ceea ce-mi oferă ei, fie că e un zâmbet, o strângere de mână, o îmbrățișare sau chiar o critică. Cel puțin așa am simțit de-a lungul anilor. În ceea ce-i privește pe membrii familiei mele, o singură privire sau o atingere îmi dau putere suficientă să ocolesc Pământul de vreo... 3-4 ori, hai 5. 

2. Acum mulți ani, înainte de a o întâlni pe Alice Dumitrescu, declarai că ești pregătit pentru un copil, dar că nu vrei să forțezi nimic, chiar dacă știi că ceasul biologic bate. Acum ești un tătic supererou. În numai câțiva ani ți-ai umplut inima nu numai cu o soție minunată ci și cu 4 copii, Andreea de 25 de ani, Maria de 17 ani, Mina de 4 ani și micuțul Toma, de 2 ani și jumătate. Care sunt schimbările care te-au luat prin surprindere?

Mulțumesc pentru sintagma "tătic super erou", dar cred că mai trebuie să schimb multe scutece pentru a fi demn de ea. În enumerarea de mai sus ai uitat să adaugi cele 3 pisici, Aida, Othello și Martin. În ceea ce privește schimbarea e una singură și bună: am luat viața de la început. Lucrul ăsta s-a întâmplat în special datorită celor mici, Mina și Toma. Cu Maria și Andreea era o relație de prietenie de ani de zile. Generații diferite, dorințe diferite, ore de somn diferite...

3. Ce impact a avut apariția copiilor asupra vieții tale profesionale? Cum îți organizezi programul?

Programul părinte-copil este pariul meu și cred că este provocarea oricărui tată, indiferent ce slujbă ar avea. Ori de câte ori reușesc să stau cu ai mei e o victorie enormă sufletească. Orice vorbă, orice joc sau îmbrățișare contează. Orice interactivitate dintre tine și copilul tău poate deveni pentru amândoi o amintire minunată și personal, țin mult la amintiri. 

4. Tu și Alice faceți echipă în creșterea copiilor? Aveți roluri bine delimitate?

Da. Amândoi suntem antrenori, atacanți și facem o apărare pe cinste. Alice mai are câteva funcții. Ea e și maseur și medic în echipa Brenciu și în timpul liber, dacă mai rămâne vreunul, pregătește și meniul pentru a doua zi. Data viitoare, vă voi relata și despre deplasări. Sunt... de nepovestit! 

5. Cum a fost când ai schimbat primul scutec? Ai vreo povestea haioasă care ți-a oferit o amintire de neuitat?

Scutecul? E nimica toată. Plânsetele noaptea târziu? O bagatelă. Seriile superbe de răspunsuri tip "NU, NU, NU și NU", din partea celor mici? O adevărată plăcere. Creșterea copiilor: cea mai mare binecuvântare a vieții mele.

6. Crezi că de când ai devenit tătic, ești și un bărbat mai bun, mai atent, mai puternic?

Pe drumul ăsta sunt de mai mult timp, de când am cunoscut-o pe Alice. Alice m-a învățat să fiu mai bun și mai atent. Fetele m-au facut mai puternic și înțelegător.

7. Dacă ar fi să alegi un animăluț care să descrie fiecare dintre membrii familiei tale, care ar fi acela?

Cred că toți am putea fi în distribuția din "Cărțile Junglei". Eu și Toma, bărbații casei, știm precis ce roluri avem: Baloo și Mowgli. Fetele cred că intră pe teritoriul felinelor... Concluzia e că viața noastră e o combinație de Frozen, Rapunzel, Pinocchio, Pisicile Aristocrate și după ultimele dorințe ale fetelor, 101 dalmațieni! 

8. Numele tău complet este Horea Augustus Brenciu, un nume special, ieșit din comun. Cum ați ales numele copiilor voștri?

Simplu. Alice a propus. Eu am acceptat. Cu mare bucurie! 

9. Ai vreo metodă specială prin care să treci mai ușor peste nopțile nedormite, care sunt dese când ai copii mici?

Da. Să-i mângâi și să mă gândesc că trec prin aceleași sentimente pe care le-au avut și părinții mei, când eram mic...

10. La ce trucuri apelezi când copiii tăi sunt supărați?

De cele mai multe ori, îi smotocesc. Dacă nici asta nu merge, gașca Zurli își face datoria pe deplin. Cum încep să le spun că vin Zâna Bună, fetița Zurli sau Tura Vura, brusc devin mai atenți. Oricum, fiecare tată știe că la momente de genul ăsta trebuie să fii un bun improvizator. Și orice tată ar spune că cea mai buna improvizație este... mama! 

11. Care a fost cel mai greu sau derutant moment din viața ta de tătic?

Când Maria m-a sunat din parc și a izbucnit în lacrimi, la telefon. Era în parc și își luxase glezna...

12. Aveți activități preferate pe care le faceți cu toții, în familie?

Lui Toma îi place teribil orice e legat de o minge, de ceva rotund. Mina e atrasă de povești, iar când inventez și eu câte unele, înainte de somnul de după amiază, nu mă lasă până nu fac un serial din scenariile mele... Maria, care anul acesta face 18 ani e plină de istorisiri de la școală, de la prietenii ei. Adoră pisicile și le răsfață încontinuu. Andreea este singura care a intrat în câmpul muncii. La 25 ani e la a doua facultate și cerințele ei sunt de altă natură...

13. În calitate de tată de fete adolescente, ce strategie ai în ceea ce privește băieții?

Păi, aș vrea să-i cunosc mai întâi... Vorbim după.

14. Care crezi că sunt cele mai importante lecții de viață cu care trebuie să plece de acasă copiii tăi în viața de adult?

Să-și iubească familia, țara, locul unde s-au născut, să aibă în permanență bunul simț la purtător, să-l iubească pe Dumnezeu. Toate acestea să fie însoțite de dorința de a-și vedea visurile împlinite.

15. Obișnuiești să le cânți copiilor? Sau să cânți împreună cu ei? Care sunt cântecele voastre preferate?

Obișnuiesc să le cânt de când erau mici, de cand îi țineam în brațe. Trebuie să recunosc că majoritatea pieselor pe care le cântam erau pură fantezie.

16. Declarai înainte de a deveni tătic că "eu cred că pe viitorul meu copil îl voi considera ca făcând parte din orchestra mea. Îl voi antrena pentru scenă. Eu cred că toată lumea, că e talentată sau nu, ar trebui să treacă pe scenă." Acum ce părere ai?

Primul pas a fost făcut: Maria a cântat deja la Sala Palatului. Andreea a asistat-o din culise, contribuind la organizarea producției. Pe Mina și Toma îi aștept să îmi arate de ce sunt în stare. Le-am pus la dispoziție pian, chitară, muzicuță și tot felul de instrumente de percuție. Trebuie să iasă ceva din asta! 

Mulțumim Horia Brenciu pentru amabilitatea de a răspunde la întrebările noastre.