Mămici vedetă: interviu cu Andreea Bălan

Ești implicată în mai multe proiecte, în plus față de cariera muzicală unde reușești să coordonezi o întreagă echipă. Cum faci față provocărilor zilnice? Cine te ajută?

Într-adevăr este foarte greu să fii propriul manager, eu fiind propriul manager. Pe lângă management, fac și micromanagement. Dacă am o idee foarte bună tot eu sunt și cea care o pune în aplicare pentru că sunt control freak și nu pot să deleg pe nimeni și nu pot să am încredere că altcineva ar face mai bine sau la fel de bine ca mine. Și atunci mă pot sfătui cu anumiți oameni pentru idei, dar eu sunt cea care le pune în aplicare. Nu îmi rămâne decât foarte puțin timp liber. Totodată îmi este ușor pentru că fac totul pe telefon, având un smartphone foarte bun reușesc să răspund la mail-uri, să uploadez, să descarc, să fac brief-uri ș.a.m.d. pe telefon. Chiar dacă sunt în mișcare, în oraș, cu treabă, pe drumuri, la concerte, fac absolut totul pe telefon. Deci nu mă ajută nimeni din acest punct de vedere. Am un impresar care îmi programează concertele și îmi ține agenda, dar este un impresar, Florin Nedelcu. Dar în rest, tot ceea ce ține de management, de proiectul meu și de coordonare, de punere în aplicare, eu sunt cea care se ocupă de toate.

Cum procedezi pentru a echilibra activitatea profesională cu programul fetiței tale?

În primul rând dorm cu ea în fiecare seară, nu mai rămân peste noapte la concerte cum făceam înainte. Rareori se întâmplă, dacă sunt distanțe foarte mari, încerc pe cât posibil 2-3 ore pe zi să le petrec cu ea. În fiecare zi, să nu treacă zi fără să fi petrecut câteva ore cu ea. Iar în acele momente sunt doar cu ea și las totul deoparte. Îmi fac programul mult mai eficient decât înainte, îl organizez în așa fel încât să pot petrece momente prețioase cu ea.

În ce mod consideri că s-a schimbat viața ta de când ai devenit mamă?

Am avut un plan de la început și, de când mi-a sunat ceasul biologic, la vârsta de 28 de ani, deși cu partenerul de atunci nu am putut să fac un copil, din acel moment mi-am construit viața în așa fel încât să fiu pregătită din toate punctele de vedere pentru un copil. Am știut că atunci când o să vină pe lume un copil voi avea o casă, o situație, posibilități financiare pentru o bonă, să o aduc pe mama mea să locuiască cu mine...Am știut că pot să îmi organizez viața în așa fel încât să nu îmi fie foarte greu. Am fost conștientă că nașterea și creșterea unui copil nu sunt lucruri simplu de făcut și am reușit să mă organizez în așa fel încât totuși să îmi fie ușor. Am adus-o pe mama în București, s-a pensionat înainte de vreme, locuiește cu noi în duplex, am adus o bonă care vine în fix acele ore îngrozitoare în care se trezește Ella, la 6:30, când toată lumea doarme. Apoi intră mama în tură, iar seara venim noi. Și nopțile ne rămân nouă să dormim cu ea. Deci nu îmi este foarte greu, pentru că am ajutor și am știut să îmi fac un plan și am știut să mă organizez în așa fel încât să îmi fie destul de ușor. În ziua de azi nu este simplu să crești un copil, așa că mamele care reușesc să crească copilul sau 2-3 copii fără ajutor sunt eroine, bravo lor! Eu nu aș putea face asta pentru că am o carieră. Dacă pierzi trenul, altul nu mai trece, iar dacă cobori din el s-ar putea să nu mai reușești să urci în el. În al doilea rând eu sunt cea care susține familia financiar și eu am grijă ca familiei mele să nu îi lipsească nimic.

Ai avut parte de o naștere prin cezariană. Ce sfaturi le poți oferi mămicilor în acest sens?

Eu am ales de la început operația de cezariană. Bineînțeles că am fost sfătuită și de doctorița mea să optez pentru această variantă. Mă bucur că am optat. Sincer, mie mi-a fost destul de ușor. De altfel, eu nu sunt o fricoasă a vânătăilor, a durerilor. Dansând foarte mult și făcând niște performanțe greu de egalat la Campionatul Internațional de Dans din Mexic, sunt obișnuită oarecum cu durerea. Și nu mi-a fost frică absolut deloc de operația de cezariană. Imediat după ce am ieșit din sala de operație mi-am pus o centură, pe care am purtat-o timp de 2 săptămâni încontinuu. Deci am și dormit cu ea. Practic uterul mi s-a retras foarte repede și recomand acest lucru tuturor mămicilor care nasc, indiferent de modalitate. Pe mine centura m-a ajutat enorm, deci o recomand. Nu pot să vă spun să nașteți prin cezariană și nu natural pentru că acest lucru rămâne la latitudinea fiecărei mămici. Pentru mine a funcționat această operație, mie mi-a fost ușor. Am și stat 5 zile în spital, nu 3 zile, așa cum se stă de obicei, tocmai ca să primesc anestezie în plus, ca atunci când ajung acasă să nu mă mai doară aproape deloc. Am mai avut dureri, dar foarte mici. Stand în spital știam că Ella este îngrijită bine, am primit ajutor și am ajuns acasă mult mai bine decât dacă aș fi plecat după 3 zile. Am ținut cateterul în coloană mai mult, vreo 3 zile, tocmai ca să primesc o anestezie mai puternică și să nu resimt durerile operației. Al doilea sfat ar fi ca dacă optează pentru operația de cezariană să mai stea o zi în spital pentru a ajunge mai refăcute, mai odihnite.

Maya Ella, fetița voastra de 1 an și jumătate, are un nume foarte frumos. Cum v-ați hotărât asupra lui?

Este destul de simplu. Mie dintotdeauna mi-a plăcut Maya. De când eram mică îmi numeam astfel păpușile, iar Ella înseamnă în greacă torță, lumină puternică.

Cum crezi că te ajută cunoștințele acumulate în activitatea profesională în rolul de mamă? Dar cele de mamă în activitatea profesională?

De-a lungul anilor, datorită activității mele, am devenit foarte determinată și ambițioasă. Sunt convinsă că voi insufla aceste calități și fetiței mele. Devenind mamă am devenit mai sensibilă, mai umană, mai liniștită, mai așezată. Dacă înainte eram foarte agitată și mă gândeam numai la mine, pierdeam timpul pe la concerte, nopți nedormite, acum nu mai există toate aceste lucruri. Sunt mult mai cumpătată și mai calculată și mai așezată. Nu mă mai enervez din orice, mărunțișurile nu mă mai ating. Îmi pasă doar de sănătatea Ellei, de bunăstarea mea și a familiei mele, să ne înțelegem bine, să ne fie bine. Copilul m-a transformat și m-a așezat. M-a liniștit practic. Eram agitată și aveam o viață agitată. Și acum poate viața are un program la fel de încărcat, dar eu nu mai sunt la fel de agitată. Privesc lucrurile mult mai ușor și nu mă mai enervez. Totodată Ella ne-a echilibrat ca și cuplu. Dacă înainte mai existau tot felul de neînțelegeri, odată cu venirea ei ne-am stabilizat. Am găsit un scop comun și foarte frumos, și anume fericirea ei. În orice relație trebuie să faci mici eforturi, să alegi în fiecare zi să iubești, să fie bine, să te înțelegi cu persoana de lângă tine. Când a venit Ella am ales să lăsăm orgoliile la o parte, să ne înțelegem, să ne iubim mai mult, să facem lucruri frumoase unul pentru celălalt. Ea ne-a unit foarte tare.

Cât de importanți consideri că sunt primii 7 ani din viața unui copil?

Sunt cei mai importanți. Iar primii 2 ani cu atât mai mult. Contează foarte mult în formarea ca adult. Mulți oameni spun că copilăria este doar o mică parte din viața ta, nu are de ce să conteze atât de mult. Dar nu este adevărat. Contează 99% din felul în care tu ești ca adult. Toate tiparele de când ești adult se formează din copilărie, atunci creierul nu este format și înmagazinezi tot ceea ce îți vine și tot ceea ce se întâmplă în viața ta. Fie bun, fie rău. Și tot ceea ce vezi la părinții tăi înmagazinezi, primești și mai târziu în viață vei face și tu la fel, fără să îți dai seama și chiar dacă nu îți mai aduci aminte. Copilăria este cea mai importantă și te formează ca adult, așa că părinții trebuie să aibă grijă ce fac, cum se comportă, ce vorbesc cu copilul și în preajma lui și cum îl educă. De aceea trăim într-o eră în care depresia este una dintre cele mai importante boli. Mă bucur că este considerată în sfârșit o boală, pentru că suntem depresivi ca adulți datorită tiparelor și bagajelor emoționale nevindecate, pe care le cărăm unii dintre noi din copilărie.

Ce activități realizezi împreună cu fetița ta? Ce vă place să faceți cel mai mult?

Ei îi place să iasă pe stradă, să stea toată ziua acolo, să meargă cu mașina, iar acum că a venit căldura vrea să meargă mereu undeva. Nu-i mai place deloc în casă. Pentru că nu îmi place să stau pe stradă, ci în casă, trebuie să depun un efort considerabil să ies cu ea. Cel mai mult îi place să se plimbe cu mașina. Aici suntem pe aceeași lungime de undă. O urc în mașină și ne plimbăm. Îi place să stea în trafic și se uită în stânga și în dreapta. Îi place să se uite la mașini. Cred că o să devină o șoferiță foarte bună. Este bine că nu îi place deloc să se uite la televizor, la desene animate.

Care a fost primul cuvânt pe care l-a rostit Ella? La ce vârstă a facut primii pași?

A făcut primii pași fix când a împlinit un an, iar primul cuvânt a fost mama. Dar nu spune foarte des. Mai mult spune miau, gaga, papa, apa, ham ham. Înțelege absolut tot și știe dacă o întrebi unde este Jack, cățelul nostru, unde este buni, mama. Este foarte determinată, ca mine. Dacă vrea ceva te ia de mână și te trage prin toată casa până când obține lucrul respectiv. Chiar dacă nu spune că vrea apa, te duce și te trage de mână și îți arată prin semne. Este foarte deșteaptă. Cred că atunci când eram mici nu eram atât de isteți.

Ai reușit să o alăptezi? Dacă da, pentru cât timp? Care este părerea ta despre alăptare?

Am alăptat foarte puțin, pentru că așa am vrut eu. Doar o lună. Pentru că am început concertele și Te cunosc de undeva. Îmi era foarte greu să fiu pe platoul Te cunosc de undeva unde filmam 12 ore ca să mă mulg pentru că sânii produceau lapte. Pur și simplu nu mi-am mai dorit și am oprit. Timp de o lună de zile am considerat că a fost ok. Oricum făceam completare cu lapte praf pentru că nu aveam suficient și a crescut foarte bine cu lapte praf, nu a fost nicio problemă. Nu vreau să spun ceva să deranjez mămicile care decid să alăpteze până la 2 ani. Mi se pare mult, dar în același timp înțeleg că laptele matern este cel mai bun și cel mai hrănitor. Mamele care au timp și pot face lucrul acesta și stau acasă este foarte bine să alăpteze. Femeile care au o carieră, niște proiecte și nu pot sta mereu cu borcănașe și pompă după ele nu pot face acest lucru mai mult de câteva luni. Eu am ales doar 1 lună, și-a luat anticorpii, a crescut bine cu lapte praf, este grăsună și cred că la următorul copil la fel voi face. Nu mi se pare că am făcut o greșeală. Iar cele care decid să își alăpteze cât mai mult copiii, bravo lor! Bine că pot, bine că au răbdare, bine că pot face acest lucru.

Pentru multe mamici diversificarea constituie o adevarată piatră de încercare. Cum a fost la voi?

La noi a fost foarte tare și simplu. Când i-am pus în mână primii morcovi i-a băgat în guriță și i-a mâncat. Chiar am și filmat. Ne-am distrat copios. Nu am avut absolut nicio problemă. Nu a avut colici, nu a avut crize, nu a plâns, nu a durut-o stomacul. Nu am avut probleme nici la diversificare, nici cu alăptatul nu a fost dramă că nu am alăptat mult. Singura problemă pe care a avut-o era că se trezea noaptea până la 1 an și în mijlocul nopții stătea 2 ore trează, de la 3 până la 5. A fost greu din acest punct de vedere pentru că trebuia să facem cu rândul. Mai mult soțul pentru că aveam Te cunosc de undeva și trebuia să plec la concerte. El era pe tura de noapte și se juca cu ea. Apoi obosea, se culca din nou la ora 5-6 și dormea până la 8-9. Acum mănâncă absolut orice. Îi place la nebunie să mănânce pâine, trebuie să avem grijă aici și arată foarte bine. Este dezvoltată foarte bine.

Care sunt alimentele/felurile de mancare preferate ale fetiței tale?

Nouă ne plac foarte mult ciorbele și supele și am obișnuit-o să mănânce în fiecare zi o farfurioară de ciorbiță. Apoi, ceea ce mâncăm și noi în general dar cu mai puțină sare. Când se gătește pentru noi i se face și ei separat același fel dar fără sare.

A avut până acum vreo problemă de sănătate/cum ai gestionat-o?

De la început, poate este greșit, dar cu mine niciodată nu am fost panicată atunci când m-am îmbolnăvit. Chiar dacă am fost răcită sau am avut vânătăi de la dans, nu m-am panicat. Inevitabil și față de ea am avut aceeași atitudine. Chiar dacă a mai răcit nu mi s-a părut că este ceva grav. A avut mucișori, i-am scos cu aspiratorul, Nurofen, Panadol, la 4 ore. La un moment dat a făcut și febră 39 și am înfășurat-o cu prosopul. Dar nu m-am panicat niciodată. Am zis că sunt lucruri firești, normale. Nu sunt o mamă deloc panicoasă. Și am învățat-o ca atunci când cade să se ridice singură. Nu am stat după ea mereu să nu se lovească. Dacă cade se ridică. Dacă se lovește, îi trece. Nu suntem niște părinți disperați să protejeze copilul cu orice preț. Poate este greșit, dar așa suntem noi și funcționează. Ea este foarte vânjoasă și curajoasă. Nu a avut nicio problemă gravă până acum.

Ți-ar plăcea ca Ella să urmeze cariera ta sau pe a tatălui său?

Nu mi-ar plăcea niciuna din ele. Dar sunt convinsă că o să aleagă tot ceva din această zonă pentru că inevitabil copiii își copiază părinții. Cel puțin în prima parte a vieții lor, apoi poate se răzgândesc. Este o viață tumultoasă, grea, care necesită foarte multă forță psihică. Mie mi-a fost foarte greu să mă mențin ani de zile, am avut și moment depresive. Este greu să gestionezi succesul și apoi lipsa lui. Dacă nu ești puternic și sufletește și psihic, te poate dărâma acest lucru. Mi-aș dori ca ea să urmeze o meserie mai liniștită. Dar dacă nu o va face nu este nicio problemă. O voi susține în toate dorințele ei. Sunt un părinte care își va susține copilul indiferent de ce decizii va lua și de ce va face și pe plan personal.

Descrie-o pe Ella in 3 cuvinte.

Determinată. Jucăușă. Foarte veselă. Noi tot timpul am râs în preajma ei.

Unde vă place să călătoriți în familie? Ce locuri vă place să vizitați?

Noi am fost deja cu ea în două vacnațe, în Dubrovnic și Cipru, când mergea de-a bușilea, nu mergea în picioare. Ne-am descurcat foarte bine și cred că de acolo i se trage faptul că zice mereu pa pa, vrea tot timpul să iasă afară și să se plimbe. Nu ne ferim să o luăm în vacanțe. acum în vară am foarte multe concerte și nu o să plecăm, dar în septembrie sigur vom pleca într-o vacanță și vom pleca împreună. Nu fac vacanțe în România ca să scap de indiscreți și de ochii curioșilor, plec mereu în altă țară. Ea fiind micuță, deocamdată plecăm în Europa și așteptăm să crească ca să putem merge și peste ocean.

Care consideri că este cel mai important moment din viața ta și a familiei tale?

Până acum a fost nașterea Ellei, nunta pe plajă în Los Angeles, iar zi de zi, băița Ellei. Faptul că suntem toți trei la băiță este minunat.

Ai reușit după naștere să revii extrem de rapid la silueta de dinainte de sarcină. La ce strategii ai apelat? Ce sfaturi ai pentru mămici în acest sens?

Faptul că nu am alăptat foarte mult timp mi-a permis să țin cură de slăbire și să nu mai mănânc. Femeile care alăptează mănâncă ca să producă lapte. Iar unele se ascund în spatele acestui motiv ca să mănânce și mai mult și să nu slăbească. Nu am mai mâncat și am purtat acea centură. Sfatul pe care l-aș da nu este să nu mai mănânce, ci să poarte centura pentru că așa se retrage uterul foarte repede. Totodată, eu am și reluat concertele la 3 săptămâni și am dansat foarte mult și inevitabil am dat kilogramele jos. Eu nici nu m-am îngrășat foarte mult în sarcină. Am luat doar 11 kg. Am scăpat de 5 în spital, iar de restul foarte ușor, într-o lună. Scopul nu este cum faci să scapi de ele foarte rapid după naștere, ci să nu acumulezi foarte mult în sarcină. Să nu mănânci cât pentru doi sau dublu doar pentru că ai un bebeluș. Mănânci cât trebuie și poate chiar mai puțină pâine, grăsimi pentru că tot ce mănânci se depune.

Știm că nu vă doriți ca Ella să fie expusă în mass-media. Cum reusiți să o feriți de expuneri nedorite?

Nu i-am expus deloc fața în social media, iar acum dacă ne prind paparazzi, ei știu că nu au voie să publice fața ei (să îi acopere fața). Dacă nu, îi dăm în judecată. Momentan nu doresc să apară. Îi mai arătăm spatele, mânuțele, picioarele pe Instagram, pe Insta Story, dar fața nu. Nu doresc să devină un subiect. La un moment dat când cântărețele își arată prea mult copiii riscă ca publicul să nu mai fie atât de interesat de muzica lor, ci de familia lor și de copiii lor. Iar dacă pui o poză doar cu tine, nu mai primești like pentru că lumea așteaptă o poză cu copilul. Și tu intri într-o bulă în care pui 7000 poze cu copilul tău. Ceea ce este complet greșit pentru tine ca artistă. Și avem exemple în țară. Interesul nu mai este pentru tine ca artist, ci pentru tine ca mamă. Iar eu încerc să mențin o balanță și să mă prezint și ca artistă și ca mamă, dar și ca familistă și așa mai departe.

Ellei ii plac masinutele si aglomeratia, spre deosebire de mine

A post shared by Andreea Balan (@andreeabalanofficial) on Apr 14, 2018 at 12:20pm PDT

Dacă ai putea schimba ceva in viața ta, care ar fi acel lucru?

În prezent nu aș schimba nimic. Chiar dacă am trecut prin niște experiențe foarte urâte și dureroase, suferințe și despărțiri, traume și depresii. Toate acest lucruri m-au transformat, m-au făcut mai înțeleaptă și m-au ajutat să devin omul care sunt astăzi. Și să fac alegerile potrivite pentru mine. Eu cred că suntem făuritorii propriei noastre vieți. Noi ne facem viața așa cum ne dorim. Dar ca să ajungem să știm ce ne dorim trebuie să trecem prin niște experiențe negative, care să ne schimbe. Consider că eșecurile ne conduc la succes și că fiecare eșec care ni se întâmplă, fiecare suferință trebuie privită ca o lecție. Trebuie să învățăm din acele lecții. Eu din toate lecțiile urâte care mi s-au întâmplat am învățat. Și din relația de 8 ani care s-a terminat, din acea ruptură dureroasă, am învățat ce îmi doresc mai departe la un bărbat. Am știut să îl aleg pe George, am știut că el este potrivit pentru mine, că voi face cu el un copil și nu am ezitat să fac acest lucru. Și că va fi un tată minunat, iar alături de el voi putea avea și familie și carieră. Sunt bărbați cu care poți începe o relație, dar apoi cariera ta se termină pentru că nu te ajută. George m-a susținut foarte mult, iar eu am putut continua mai departe cu muzica. În același timp să avem și o familie împlinită și un copil sănătos și cu toate nevoile împlinite. Cred că poți să le ai pe toate dacă te cunoști pe tine și știi ceea ce îți dorești și ceea ce îți trebuie în primul rând.

Ce principii te ajută în viața și în educația fetiței tale?

Inevitabil, principiile dobândite de-a lungul experienței mele de viață. Copilul nu este o extensie a părinților, ci este o individualitate de sine stătătoare, care nu trebuie îngrădit, ci lăsat să facă ceea ce-și dorește. Doar coordonat și ajutat oarecum de părinți. În viitor copilul meu trebuie să își ia deciziile proprii, ceea ce vrea să facă. Eu nu pot decât să o susțin și să investesc, să îi arăt mai multe lucruri și ea să-și aleagă ceea ce îi place. Cred foarte mult în dragoste. Trebuie să le oferim copiilor foarte multă dragoste, o dragoste pe care noi, cei născuți în comunism, nu prea am avut-o. Este important să existe reguli, copiii trebuie să le aibă. Dacă nu le au nu se simt bine și nu reușesc să funcționeze, dar niște reguli frumoase, care să îi ajute să se dezvolte.

 

Mulțumim Andreea Bălan pentru amabilitatea de a răspunde întrebărilor noastre.