Mamici de cariera: Interviu cu Monica Popescu

Monica Popescu     PR Manager Radio ITSY BITSY   Coordonatoarea activitatilor Asociatiei EMOVERE          Mamica Iniei, 3 ani

Cum s-a schimbat viata ta de cand esti mamica?

S-au reorganizat sigur prioritatile in programul zilnic. Viata mea personala are acum sigur mai mult loc, alaturi de cea profesionala.

Cum a fost pentru tine nasterea? Unde ai nascut? Este intr-adevar un eveniment de neuitat?

Sincer, a fost o nastere, cred, normala pentru o maternitate din Romania. Cu traume, cu umilinte, cu dorinta de a pleca mai repede acasa, din fericire insa, cu un medic minunat. De acum 5 ani tot sper ca lucrurile sa se mai schimbe, dar stim toti, ca este o problema dintr-o alta problema mai mare, care pare fara sfarsit.

La cat timp dupa nastere ai revenit la munca?

Cam pe la 1 an si 5 luni. Dar mult timp am avut un program scurt. Oricum, niciodata de atunci nu am mai lasat viata profesionala sa ma acapareze cu totul.

Mai multa miscare este un ideal spre care tind. Am descoperit dupa nastere aqua-gym si imi doresc sa fac asta cat mai mult. Este o stare de bine in bazin, rar intalnita. Am si o antrenoare minunata. 

Care este parerea ta despre alaptare?

Sustin de ani de zile la modul activ acest subiect. Cred din tot sufletul ca a-ti alapta copilul este un prim act de grija si generozitate fata de puiul tau, asigurandu-i un start sanatos in viata.

Dincolo de viziunile idealiste care se promoveaza in campaniile pro-alaptare, eu cred insa ca ar fi mai util sa ancorezi viitoarea mama in realitatea acestui ritual. Primele saptamani probabil sunt dificile pentru majoritatea mamelor, pentru ca fac parte dintr-o adaptare a celor doua fiinte - mama si copil. Si ce doua fiinte stiu imediat cum sa se poarte mai bine una cu alta? Da, instinctul este sau nu puternic, dar daca frici sau idei preconcepute nu-l lasa sa se manifeste, apare rapid culpabilizarea mamei si fuga in alternativele oferite cu generozitate de toti cei din jur.

Poate ca daca am lua totul cu rabdare si fara asteptari prea mari, numarul mamelor care chiar ajung sa creada ca nu „au lapte" ar fi cu mult mai mic. Nu culpabilizarea mamei este solutia pentru ca cei mici sa aiba sansa unui inceput sanatos de viata, ci sustinerea ei reala!
Si cred ca este apoi asa o mare placere sa alaptezi, ca cel mai greu va fi sa intrerupi relatia fuzionala cu copilul tau, pentru a-i da dreptul sa invete sa se hraneasca singur, sa vorbeasca, sa se ataseze si de alte fiinte din jur. Si despre asta suntem si mai putin invatate.

Cat timp petreci pe zi cu fetita ta?

Depinde de zile. Nu prea contorizez cantitatea, cat calitatea timpului petrecut impreuna. Sunt zile cand stam impreuna de dimineata pana seara sau zile in care avem doua ore seara si o ora dimineata, dar suntem prezenti din plin in acele ore: pregatim masa impreuna, mancam si vorbim despre noi, ne jucam, dansam, citim, facem chiar ordine in casa impreuna.

Inia, 5 ani 

Cati ani are fetita ta?

Face 6 ani in luna mai.

 

Poti sa ne-o descrii in cateva cuvinte?

Este foarte energica, dar si destul de impulsiva, iubeste culorile de orice fel si oamenii. Lumea spune ca vorbeste mai mult ca mine, dar asta mai ales cand vrea sa ii atraga atentia tatalui ei, cred eu. Este un copil care daruieste din suflet si adora sa fie mangaiata. Noi ii spunem ca este ca o pisica.:) Este un copil foarte iubit, care stie asta.

Cu cine seamana?

Fizic seamana cu tatal ei si cu sora mea. Caracterul ei pare sa fie imprumutat de la mine.

Cine i-a facut prima baita?

Sotul meu cu mine, evident. Si nu vorbim despre zilele de la maternitate.

Cine te ajuta la ingrijirea fetitei? Sotul, bona, bunicii?

Sotul meu este un tata foarte implicat si adorat de cea mica. Ne sprijina multa lume: sora mea, bunicii, matusa, in functie de nevoi. Suntem recunoscatori tuturor.

Cum este o zi din viata voastra impreuna? Cum o petreceti? Ce ii place sa faca? 

Suntem o familie cu trei persoane energice. Nu prea stam locului, asa ca singurele momente statice din viata noastra curenta sunt micul dejun impreuna si cina. Tinem mult la aceste minute si tinem mortis sa le avem, chiar cu pretul intarzierilor in alte parti. Apoi ea merge la gradinita, la cursuri diverse, iar noi la serviciu. Seara luam impreuna cina unde povestim uneori la gramada lucruri care ne-au marcat peste zi, ne jucam si apoi urmeaza momentele preferate - baita si cititul in pat, terminat cu mangaierile pe spate, pe care fetita mea stie sa le obtina cu orice pret si adesea pana adoarme.

Ce iti reproseaza?

Ca nu ii dau ciocolata si jeleuri. Nu a mancat zahar pana la 3 ani, apoi am fost foarte stricti la capitolul dulciuri si acum evident ca ciocolata a devenit un ideal. Urmarea este ca acum trebuie sa dau explicatiile despre efectele negative ale zaharului, aproape zilnic.

Ce faci cand ti-e foarte dor de ea?

Traiesc cu asta. Imi este mereu dor de ea. In timp am reusit sa ma conving de faptul ca daca o tin mereu cu mine o sufoc si nu o las sa se dezvolte sanatos, asa ca incerc sa fiu cat pot de echilibrata in raport cu ea. Din fericire proiectele mele profesionale au legatura mare cu parintii si copiii si adesea combin lucrurile si suntem si impreuna, fiecare cu pasiunile si nevoile ei. Asta a fost solutia mea, ca sa am in viata tot ce-mi place, ce ma face fericita. Am mare suport de la sotul meu insa, ca sa pot face lucrurile asa.

Ce ti se pare cel mai greu atunci cand cresti un copil?

Mie imi pare greu sa mentii echilibrul. Echilibrul intre cata energie oferi - copilului, cuplului, pasiunilor profesionale (da eu sunt un om care imi fac cu mare pasiune meseria...nu pot altfel. Cand nu mai am pasiune pentru un proiect, nu ma mai pot implica, deci sunt obligata sa trec mai departe).

Cum o alinti?

Pisoi.

Cum i-ai ales numele? Ce semnifica?

Este o poveste lunga. Este un nume care a ajuns cumva la mine in primele luni de sarcina, pe care nu l-am mai auzit niciodata pana atunci si pe care din fericire nu l-am auzit nici dupa. Este totusi un nume 100% romanesc, dintr-o poveste veche.

Ne-am propus sa nu cautam nume si sa o lasam sa ne spuna ea cum vrea sa se numeasca. Si asa a fost.

A avut colici? Daca da, cum s-a rezolvat?

A avut, dar nu am facut din asta o drama mult timp. Stiam ca trec, stiam ca are nevoie de contact mult fizic cu mama, mai ales in primele luni, asa ca am tinut-o mult in brate, i-am cantat, am pupat-o si mangaiat-o uneori zi si noapte si am trecut cu bine peste colici, dintisori noi, schimbari care sunt cu duiumul, mai ales in primii ani de viata.

Cum a fost diversificarea? Are preferinte culinare?

Dupa ce facusem multe proiecte dedicate mamicilor cu subiectul alaptare si diversificare in anii de dinaintea sarcinii, acum aveam mintea plina de reguli obligatorii care m-au facut sa fiu destul de rigida in abordare, recunosc. Diversificarea am inceput-o strict dupa cele 6 luni de alaptat exclusiv si am pus accentul pe legume, caci fructele eram sigura ca-i vor placea. Am lasat-o sa atinga, sa guste, sa puna mana pe tot felul de alimente, introducand pe rand tot ce citisem si credeam ca este mai sanatos pentru ea.

Faceam zilnic mancarea ei proaspata si observam ce preferinte are, facand eforturi mai ales in directia alimentelor mai putin gustoase, dar sanatoase. Nu i-am dat nimic cu zahar pana la 3 ani, nu am folosit sare mult timp, nu am mai facut nimic prajit in casa de la nasterea ei, multi ani si inclusiv acum toti avem un regim alimentar strict si sanatos datorita ei. Eu eram vegetariana inainte de sarcina, de multi ani.

La un moment dat in sarcina am inteles ca optiunea mea alimentara era doar a mea si ca nu aveam dreptul sa o impun copilului meu, inca din burta. Am devenit de atunci mai echilibrata si am gasit variante de a oferi copilului diversitate, chiar daca am fost si sunt foarte stricta la sursele si calitatea alimentelor pe care le consumam. Dar pot sa spun sigur ca, fiind invatata cu gustul legumelor si fructelor inca din primul an de viata, ca principal gust, si astazi fetita le prefera, mai ales daca o las sa se implice in prepararea lor.

Si daca nu vroia sa manance ceva ii spuneam o poveste. Doar ca s-a prins repede si ani buni nu facea mai nimic fara o poveste. Asa am facut povesti foarte multe, lucru care m-a facut si pe mine sa ma simt foarte bine si pe alti copii, la care au mai ajuns.

Cat de des mergi la control la pediatru? Ai ales o clinica privata?

Avem o doamna doctor homeopat, foarte draga noua, la care sunam la orice semn de disconfort, la care mergem acum trimestrial, daca nu sunt probleme acute si care ne este alaturi inca din sarcina si o doamna pediatru, un specialist minunat, care ne aduce si ea cu picioarele pe pamant cand exageram cu panica. Pentru urgente am ales clinica privata cea mai apropiata, unde am fost ok de fiecare data.

A avut probleme de sanatate? Cum ai trecut peste ele? Ce sfaturi ai pentru tinerele mamici?

Din fericire nu a avut nimic grav fata de clasicele probleme ale copiilor, care evident ca te sperie rau la inceput si peste care am trecut cu bine de fiecare data, fara complicatii grave.

In final, cum te descurci ca mama cu o cariera consumatoare de timp si care te tine in priza?

Cred ca am raspuns mai sus. Solutia mea este simpla, fac si profesional proiecte care au legatura cu ea, cu copiii ca ea si o implic cat mai mult. Ea este sursa mea de inspiratie in foarte multe si publicul meu principal.

Ce sfaturi ai pentru mamicile intr-o situatie asemanatoare?

Sfatul meu este sa nu se prea ia dupa sfaturi. Sa isi investeasca timpul si energia in dezvoltarea atentiei. Daca ajungi sa fii constient de tine si de cei din jur cu adevarat, raspunsurile la orice, iti vin mult mai usor si stii si sa triezi informatiile de tot felul.