- Ești o femeie de carieră, îți iubești meseria de medic. Cum se împacă acest rol cu cel de mamă?
Am intrat la Facultatea de Medicină cu gânduri mărețe, de a deveni un medic bun; în ce sens “bun”? În sensul de a-i ajuta pe oameni, de a-i ajuta să se însănătoșească și de a contribui pe cât posibil la îmbunătățirea calității vieții lor. Faptul că am reușit să ajut foarte mulți oameni să se facă bine mi-a adus multe satisfacții și s-a tradus în timp în ceea ce numim succes în carieră. Pentru mine ascensiunea în carieră nu a fost și nu este un scop în sine. Fac ce îmi place și cu multă dăruire și acest lucru are și un impact pozitiv asupra carierei. Nu spun că e ușor…adesea am fost întrebată de ce răspund pacienților la mesaje și în timpul liber. Simplu: pentru că oamenii au nevoie de ajutor și un doctor bun, care face meseria din vocație, este doctor 24 de ore, nu doar în timpul programului de lucru. Este adevărat însă că încerc să prioritizez aceste activități pentru că și familia are nevoie de cel puțin tot atâta atenție din partea mea.
Îmi amintesc acum că, după ce am terminat facultatea și am luat rezidențiatul a trebuit să îmi aleg o specialitate. Îmi doream de pe atunci să fiu chirurg, dar mă gândeam și că îmi doresc să fiu o mamică bună. Trebuia să îmi aleg o specialitate chirurgicală care să îmi permită să stau și acasă cât de mult posibil ca să am grijă de copiii mei. Și cu acest gand am ales ORL.
Acum mă întreabă mulți oameni de ce nu lucrez și la stat, pe lângă clinicile private, iar răspunsul meu este: “vreau să pot să îmi petrec jumătate din zi și cu familia mea!”. Dacă aș lucra în ambele locuri ar trebui să fiu toată ziua plecată de acasă. Prin urmare, încerc să țin un echilibru între cariera de doctor și cea de mămică. Pentru că și a fi mămică este o meserie, în care faci carieră. Am avut două dorințe în copilăria mea: în clasa I, când ne-a întrebat învățătoarea pe fiecare în parte ce vrem să devenim, eu m-am ridicat în picioare, sigură pe mine, și am declarat cu tărie că vreau să devin MĂMICĂ. Și apoi în clasa a VII-a, când am descoperit anatomia corpului uman și cât de fascinant poate fi acesta, am declarat în fața clasei că vreau să devin MEDIC. Și uite că mi-am îndeplinit aceste dorințe și încerc să le fac pe amândouă cu pasiune și să păstrez un echilibru între ele. Am doi copii minunați, care mă înțeleg când trebuie să mai răspund la câte un mesaj urgent unui pacient sau când trebuie să lucrez în weekend. Înțeleg că nu lucrez pentru mine și că oameni suferinzi au nevoie urgent de sfaturile mele.
- Cum reușești să te împarți între pacienți și familie? Cine te ajută?
Reușesc să mă împart între cele două cariere ale mele fără să mă mai gândesc dacă sunt obosită sau mai pot. La mine ziua începe la 6 dimineața (uneori 5:30) și se termină la 12 noaptea. Cine mă ajută? Soțul meu, care îi duce dimineața la școală, cei de la afterschool, iar eu îi aduc acasă. 
Și, nu în ultimul rând, părinții mei care sunt oricând dispuși să mă ajute, să îi ia de la școală/ after, să îi țină peste noapte sau să îi aștepte cu o mâncare caldă când vin de la școală. Pacienților le acord toată atenția mea cât sunt la serviciu și, așa cum am spus, încerc să acord atenție și urgențelor când sunt acasă, fără a lua totuși prea mult din timpul meu cu familia.
- Cum crezi că te ajută cunoștințele profesionale în viața de mamă? Dar cele de mamă în cea profesională?
Mă ajută enorm cunoștințele profesionale acasă pentru că știu să îi tratez pe copiii mei orice boală ar avea și atunci îi învăț să nu se streseze prea tare pentru ce au pățit. Fetița mea a tras concluzia într-o zi:
“Mami, tu ești doctor de muci, dar ești și doctor care le știe pe toate, știi să ne vindeci de orice”. Prin urmare, copiii mei nu se panichează așa de tare când “vine o boală” peste ei. Totuși, am un respect deosebit pentru fiecare specializare medicală și dacă este vorba de ceva mai serios prefer să apelez la un coleg de breaslă specializat. La serviciu mă ajută enorm faptul că sunt mămică, sunt poate mai blândă și mai răbdătoare cu pacienții mei, mai ales cu copiii, dar și cu unii adulți :). În cabinetul meu de multe ori există jucării aduse de la copiii mei cu care să se joace micuții pacienți și astfel părinții să poată fi atenți la explicațiile mele.
- Cum s-a schimbat viața ta de când ești mamă?
S-a schimbat enorm, a dat un sens vieții mele. Chiar dacă în momentul în care am născut primul copil eram la început de carieră (eram în acea fază în care aș fi putut sta în spital non-stop) însă nu aveam împlinirea sufletească totală. Dar când am născut-o pe Alexandra am știut de ce exist pe acest Pământ: să fiu mama acestui copil și să pot să îi dau tot ce am eu mai bun din mine. Și 
când a venit pe lume și Andrei împlinirea sufletească s-a dublat. Cariera de medic a trecut cumva pe locul doi. Sunt o persoană blândă și pasională în același timp și asta se vede și în cariera mea de mămică și în cea de doctor. Încerc să acord toată atenția mea ambelor, dar tot timpul va prima cariera de MĂMICĂ, pentru că ea mă împlinește cel mai mult. Când fetița mea îmi declară “mami, ești cea mai bună mămică din lume” atunci simt că este raiul la mine în suflet. Mă împlinește de asemenea foarte mult și cariera de medic, mai ales în momentul în care văd că pacienții se transformă în oameni sănătoși datorită mie. Așa că, pentru a o fericire “rotundă”, încerc să mențin un echilibru între cele două.
- Ce activități îți place să faci alături de copiii tăi? Cât timp petreceți împreună?
Încerc să petrec cât mai mult timp, toată după-amiaza și seara cel puțin. Când erau mici îmi plăcea să desenez și să pictez cu ei, să învățăm să scriem. Acum sunt mai mari și încerc să fac cu ei tot felul de activități sportive. Eu pe lângă cariera de mămică și cea de doctor, încerc să o adopt și pe cea de sportiv: practic multe sporturi (alerg la semimaratoane de asfalt și de trail, înot, fac cursuri de dans, fitnesss, yoga, drumeții pe munte). Încerc să le transmit și copiilor dorința de a face sport și, prin urmare, îi duc și pe ei la atletism, gimnastică, mergem cu bicicleta și cu rolele. Și de anul acesta îi inițiez și în drumețiile pe munte. Pe lângă activitățile sportive, ne place să ne mai jucăm și cărți și board-game-uri.
- Cum îi poți descrie pe copiii tăi?
MINUNAȚI! Sunt copii plini de energie, ca și mama lor. Sunt copii cu zâmbetul pe față tot timpul, energici, vorbăreți, sociabili, se adaptează ușor la noi conjucturi diferite. Sunt copii cu bun simț care nu știu “cum arată cuvintele rele”. Și mi-ar trebui cel puțin o zi să vorbesc doar ca să vă faceți o idee cat de minunați sunt.
- Care sunt materiile lor preferate la școală? Ce activități opționale realizează?
Doar Alexandra este la școală și ea este genul de copil căreia îi plac toate materiile, îi place să cunoască. Totuși are o predilecție pentru matematică. Nu i-am dat la foarte multe opționale ca să își poată trăi și ei copilăria cum vor ei, să se mai joace și cum vor ei nu să li se impună tot timpul ce să facă. Opționale ar fi de limbi străine, atletism, gimnastică pentru Alexandra și robotică pentru Andrei.
- Ce meserie își doresc să aibă? Ți-ar plăcea ca unul dintre ei să devină medic?
Alexandra vrea să devină medic veterinar, îi plac foarte mult animalele, în special caii. Andrei vrea să se facă pilot de curse, îi plac foarte mult mașinile. Pe Andrei aș putea să îl văd medic, pentru că este foarte curios și neînfricat. E gata să își facă singur tratamentele chiar dacă pentru asta era 
nevoie să își facă o “gaură” în piele. I-am sugerat lui Andrei că poate fi și pilot de curse, dar doar ca hobby.
- Cum a fost perioada în care erau bebeluși? Ți se pare mai ușor în prezent?
Perioada cand erau bebeluși mi s-a părut solicitantă și, aș risca să spun, oarecum plictisitoare. În sensul că nu vorbeau, nu mergeau... nu aveam propriu-zis o interacțiune “socială” cu ei. Și a fost o mare provocare să deslușesc întotdeauna “limbajul bebelușilor” pentru a-mi da seama de ce anume aveau nevoie. Mi se păreau foarte drăgălași, dar faptul că nu puteam să comunic și să interacționez cu ei era un pic frustrant. Acum mi se pare mult mai ușor, pentru că mă pot înțelege cu ei și vorbim despre orice, facem lucruri împreună, acum colaborăm. Perioada aceasta a copilăriei lor îmi aduce mult mai multe recompense sufletești.
- S-au confruntat cu probleme de sănătate? Ai preferat să-i tratez tu sau să apelezi la un specialist?
Bineînțeles că s-au confruntat cu bolile copilăriei, ca orice copil normal, dar totuși au fost mai puțin bolnăvicioși decât mulți copii care îmi intră în cabinet. Și asta poate datorită fondului genetic dar îmi place să cred că și datorită faptului că eu sunt medic am știut să îi protejez mai bine, să îi tratez repede, din timp. Și da, de multe ori i-am tratat eu, “ medicul de muci”
11. Cât de importanți consideri că sunt primii 7 ani din viața unui copil?
Consider că sunt foarte importanți. Atunci se face legătura sufletească profundă și pe viață dintre un copil și un părinte, atunci copilul învață să își asculte și să își respecte părintele pentru toată viața și tot atunci copilul învață primele bune maniere, primele trăsături cu care se va defini în societate.
12. Care sunt principiile de viață pe care vrei să le transmiți copiilor?
Aș vrea să fie generoși în primul rând, să răspundă cu binele la bine și tot cu binele și la rău. Aș vrea să fie corecți, să nu o ia niciodată pe “scurtături”, să fie ambițioși și muncitori. Dacă vor avea toate aceste calități vor ajunge un om “văzut bine în societate” și vor “avea conștiința împăcată” că au făcut tot ce s-a putut, exact ca mama lor
13. Cât de importanți consideri că sunt primii 7 ani din viața unui copil?
Consider că sunt foarte importanți. Atunci se face legătura sufletească profundă și pe viață dintre un copil și un părinte, atunci copilul învață să își asculte și să își respecte părintele pentru toată viața și tot atunci copilul învață primele bune maniere, primele trăsături cu care se va defini în societate.
14. Care sunt principiile de viață pe care vrei să le transmiți copiilor?
Aș vrea să fie generoși în primul rând, să răspundă cu binele la bine și tot cu binele și la rău. Aș vrea să fie corecți, să nu o ia niciodată pe “scurtături”, să fie ambițioși și muncitori. Dacă vor avea toate aceste calități vor ajunge un om “văzut bine în societate” și vor “avea conștiința împăcată” că au făcut tot ce s-a putut, exact ca mama lor.
15. Care este cel mai frumos detaliu din creșterea unui copil? Dar cel mai greu?
Cel mai frumos și în același timp cel mai greu este învățarea principiilor după care să se ghideze toată viața. Când ajungi bătrân și te uiți în spate, te bucuri de viața frumoasă și împlinită a copiilor tăi și te gândești că asta s-a 
întâmplat, într-o anumită măsură și datorită învățăturilor pe care li le-ai insuflat în copilărie.
16. Ce fel de părinte consideri că ești? Genul prietenos sau genul autoritar?
Consider că sunt un părinte prieten cu copilul lui, un părinte blând și generos, un părinte obiectiv, care încearcă să își împartă dragostea și atenția egal celor doi copii. Un părinte afectuos și care încearcă să îndeplinească cât mai mult dorințele rezonabile ale copiilor.
17. Unde vă place să călătoriți în familie? Ce locuri vă place să descoperiți?
Deocamdată nu au descoperit decât “țara” bunicilor, Miercurea Ciuc, Nordul 
Moldovei, litoralul românesc și Thassos. Și de un an-doi începem să “cochetăm” și cu muntele, la ski.
18. Ce sfaturi poți oferi mamelor cu o viață profesională activă? Dar mamelor care sunt medici?
Cariera de mamă este cea mai importantă, ea te împlinește și te bucură cel mai mult. Încercați să petreceți cât mai mult timp împreună cu copii și să îi ascultați. Ei au multe de spus și puteți și voi să învățați de la ei, nu doar ei de la adulți. Câteodată ne pot da niște lecții de viață neașteptate, chiar “brutale” dar pline de sens! Viața este minunată alături de copii și este și mai minunată când poți să faci ambele cariere: cea de mămică și cea de doctor!
Urmareste-ne pe Google News
