Radu Leca, psiholog clinician, a oferit următoarele informații la evenimentul Qbebe, Școala Părinților Responsabili:
Ce se întâmplă cu tăticii după naștere
Sunt un pic speriat pentru că am avut lângă mine o doamnă, care a venit, s-a așezat, nu știam cine este. Eu sunt un tip care glumește. După ce s-a așezat a scos un bebe pe masă. Mi-am dat seama însă că nu era decât o păpușă. Apoi a scos din poșetă o bilă, pe care când a întors-o am văzut că era un sân. M-am speriat grav pentru că m-am gândit ce se întâmplă. Deci există momente în care te sperii pentru că nu ești băgat în seamă și nu știi ce se întâmplă.
Tăticii sunt minunați. Dar sunt minunați când sunt educați, respectiv când cineva îi educă. Cine ar trebui să educe tăticii? Tăticii lor ar trebui să aibă grijă de ei și să le spună că atunci când soția naște trebuie să fii minunat, să o susții, vezi că nu o să facă sex cu tine vreo 6 luni, ia-o încet, sunt lucruri care se schimbă hormonal. Practic tipa cu care te-ai căsătorit nu va mai fi tipa de după naștere, încearcă să nu ieși cu colegele tale de muncă și să fii normal. Iar el o să spună că da, își susține soția. Dar spune asta acum, când este însărcinată. După se va ocupa doar de ea, spune că va fi sufletul casei, cel mai minunat tată din această lume, va avea grijă de copilul lui. De fapt va sta online, ca să fie foarte obosit, la fel ca și mama. Va sta online pe jocuri. Iar apoi o să iasă cu prietenii și o să le spună cât de grozav este să fii tată. Prietenii fug de acasă pentru că și ei spun același lucru, că este grozav să fii tată. Le spun că sunt între ei, că acasă nu stau. El răspunde că stă mama acasă. Dar mama trebuie să alăpteze copilul noaptea. Chiar dacă nu alăptează bărbatul, el trebuie să fie tată, să susțină femeia, ca să aibă lapte, să fie grozavă, să fie o mamă minunată, să poată face lucruri minunate pentru copil, să-l iubească. Răspunde că a crescut în ea copilul, nu în el.
Tăticul ajunge să se simtă inutil și veșnic obosit
Așa că discuțiile evoluează. Când evoluează îți dai seama de tată. Că el este minunat ca etichetă. Până când spune cât de greu îi este lui, cât de obosit și sărac este el. Gândiți-vă cât de trist este că rămâne fără sex. Tatăl vine acasă de la serviciu și mulți îmi spun că sunt foarte obosiți. Eu le spun că se consumă. Dar nu înțeleg pe ce anume. Le spun că vin de la muncă, stau și muncesc. În pauza aceea de o oră ar putea vorbi cu soția, dar el se duce și fuge în altă parte decât la job. Spune că simte nevoia. Soția așteaptă să fie sunată, să primească sms, video call de la job, să o întrebi cum se simte, ce face copilul, ce nevoi are, dacă trebuie să cumperi ceva, dacă vrea să o ajuți cu ceva. Dar el muncește, vine acasă și este foarte obosit. Îl întreb ce face după? Răspunsul este că se culcă. Spune că este foarte obosit și se culcă. Iar noaptea doarme, dar este groaznic fiindcă îl deranjează soția. Care când plânge copilul îi spune să se ducă el, ceea ce nu poate face de fiecare dată. Ea este mama și ea trebuie să se ocupe. Însă îi spun că și el este tatăl, a dat 23 de perechi de cromozomi care sunt în copil, care seamănă cu tatăl lui, nu cu el. Pentru că scrie în cartea de genetică de clasa a opta, care spune că dacă este băiat va semăna cu bunicul, adică cu tatăl lui. Nu își dă seama dacă seamănă și îi spun să se uite.
După ce trece șocul, spune că este la fel de obosit. Îi spun să ia un tonic, să meargă să alerge, să iasă în oraș, să vorbească. El zice că face deja aceste lucruri și tot se simte inutil. Îl întreb de ce se simte altfel? Are un nou-născut acasă, cu care trebuie să discute, pe care trebuie să îl ia în brațe și să îi facă baie. Îi este frică să se apropie de el, se întreabă dacă face ceva greșit? Întreb de ce mama nu se teme, de ce poate? Mama de ce îl spală, îl calcă, îl iubește, îi dă de mâncare, îi șterge mucii de pe față și caca de la fund? Îl întreb dacă nu este și el tot părinte. Spune că își dorește să facă aceste lucruri, dar nu poate, nu iese din el bucuria de a face aceste lucruri, se simte inutil.
Când faci un pas în spate ca specialist îți dai seama că ai o problemă, respectiv el intră în depresie. Din toată casa în care soția trece prin naștere, super distrugere hormonală, mii de vergeturi, gânduri rele, kilograme câștigate, haine care nu funcționează, el intră în depresie fiindcă se simte inutil. Și te întrebi cum este posibil?
Întreb cine îl ajută. Răspunde că mama, care vine la ei și îl susține, dar și tata care o duce pe ea la spital. Îl întreb ce face, unde este? Spune că el muncește mult. Uneori muncește și 12 ore și pauza de masă de o oră o folosește doar pentru el, fiindcă este stresat. Ce îl stresează? Inutilitatea. Când vine și spune toate aceste lucruri, se gândește în primă fază cum să îi spună că pe el nu l-a învățat tata să fie tată sub o formă elevată, ca să nu se jignească. După care se explică burta pe care a câștigat-o în timpul în care și ea a câștigat burtă. Dar ea nu o mai are și o are el. Se supără. După care tot lui începe să îi cadă părul, spune că din cauza stresului. Zice că e din cauză că și-a dat seama de un lucru, este tată. Zice că o să rămână acasă cu copilul la un moment dat, îl va îngriji, o să îl scoată afară din parc, o să îl țină de mână, o să îl plimbe, va merge cu el în chestii care se rotesc, trebuie să aibă grijă să nu se lovească, cum se îmbracă. El zice că dacă va munci mult poate nu va fi niciodată nevoie să facă aceste lucruri, fiindcă îi este teamă să nu facă lucruri greșite.
Trece un an și bărbatul se gândește că nu a făcut sex cât trebuie, se pune întrebarea cât sex face și când. El vine acasă obosit, se culcă și dacă e deranjat noaptea își aduce aminte că e bărbat și vrea sex, dar nu are cu cine. Că omul de lângă el doarme și alăptează un copil. Iar el nu mai este pe locul întâi, că nu are cum să mai fie. Și spune că este injustă chestia cu sexul, că este bărbat. Dar înainte de bărbat este tată. Dacă tot îl trezește, vrea și tandrețe. Ca soția lui să facă lapte și copilul să fie sănătos, are nevoie de dragoste, somn, hrană bună și atenție din partea lui, nu hărțuire sexuală. Ea este femeie și e mamă. Este mama copilului tău. Îi spun că acela este copilul lui, că aceea este mama copilului său, iar tipa cu sâni mari și frumoși nu are legătură cu el. Ea este una pe care vrea din punct de vedere sexual să o aibă.
Cum trebuie aleși bărbații, viitori tătici
Cum alegem bărbații? Înainte să rămânem însărcinate, trebuie să ne alegem partenerul. În mod real. Cum? Să fie sănătos emoțional în primul rând și clinic. Dacă mergi la el acasă și el este înalt, brunet, cu ochi albaștri, cu mâini fine, cu degete lungi, cu un pic de barbă, iar părinții lui sunt mici, diferiți de el, trebuie să te gândești că este înfiat sau mama a avut o aventură. După care tatăl lui, viitorul socru, îți va spune câte boli are. Boli pe care le va face și el în timp. Într-o zi a venit la mine un cuplu: ea brunetă, el blond, copilul roșcat. El îmi spune că o bănuiește pe soție de infidelitate. Îl întreb cum este tatăl ei și realizează că este roșcat. În clipa în care ne alegem omul pe care îl dorim lângă noi, trebuie să alegem conținutul emoțional în mod real, să fie echilibrat. Dacă este gambler și ne dorim să fim cele mai grozave mame, care îl scapă pe el de acest viciu, nu o să reușim. Gamblerul rămâne gambler și în ziua în care moare. Dacă este alcoolic, în afara ideii de miros, ficat mărit și chestii pe piele, nu ai cum să îl faci bine, indiferent cât jură că nu va bea niciodată. Dacă este drogat și a avut griji nu se va opri nici în acest caz. Dacă este băiatul mamei, nu se va opri, tot drog este. Când bărbatul este al mamei, nu va ieși niciodată de sub fusta ei. Ea va alege numele copilului, cel puțin al doilea, locul de botez, nașii, lumânările și popii. La cei care sunt înnebuniți după femei există o șansă mică să scape pentru că după 40 de ani încep să apară tot felul de probleme la bărbați și nu facem față la toate femeile care vor să ne iubească. Bărbatul afemeiat își spune că se simte singur în fiecare zi, că nu îi ajunge ce are acasă. Că vrea mai mult și că își dorește să fie din nou numărul unu. Chestia cu numărul unui este valabil și pentru drogat, și alcoolic și instabil emoțional, indiferent de emoție, și pentru băiatul mamei. Ei toți vor să fie numărul unu. Și nu pot să fie pentru că voi deja ați făcut un copil sau urmează să faceți. Deci el cade pe locul trei. Pe primul loc este copilul, apoi mama și pe locul trei este el. Iar pentru el nu sună bine. Rolul tatălui în alăptare ar exista dacă ar exista tatăl în mod real, să o iubească, să o susțină, să o ducă oriunde, să îi facă masaj, să îi facă ceaiuri, să îi pregătească hrana, să îi spună în fiecare zi că o iubește, să adoarmă în brațele ei și ea în brațele lui și după naștere să o alinte și să îi spună din nou că o iubește. Asta este cea mai bună variantă. Doar că este numai o iluzie.
Puteți urmări discursul complet aici: