Iată că m-am trezit într-o zi de vară, la prânz, victima unui furt. Mai exact, mi-a dispărut în doar câteva minute telefonul mobil al băiețelului, pe care îl purtam în geanta de umăr (sau rucsac, după cum reiese din procesul verbal semnat ulterior). Primele senzații pe care le încerci sunt, desigur, de furie, de neputință. Dar cu cât trece mai mult timp, cu atât îți dai seama că faptul este consumat, iar tu nu poți da timpul înapoi. Prin urmare, trebuie să accepți lucrurile ca atare și să încerci să rezolvi ce se mai poate.
Am considerat, în mod logic, că primul pas ce trebuie făcut este să închid abonamentul pentru a mă asigura că nu sunt consumate minute în plus. Nu știu cât a ajutat pentru că cei care se îndeletnicesc cu asemenea practici cu siguranță știu prea bine că primul lucru pe care trebuie să-l facă este să scoată cartela.
Apoi, ca orice cetățean normal, m-am gândit la o modalitate de a-l recupera. Am tărăgănat, recunosc, momentul în care m-am decis să apelez la forțele de ordine pentru că nu le-am acordat credit. Adică nu aveam încredere că vor rezolva ceva și, mai ales că merită deranjul. Așa am ajuns să aflu o serie de lucruri pe care majoritatea persoanelor nu le cunosc din simplul motiv că, din fericire, nu au avut de-a face cu ele.
Astfel, în seara zilei respective, la aproximativ 4 ore de la incident, sau mai bine zis, infracțiune, m-am deplasat la cea mai apropiată secție de poliție. Aici, din păcate, nu era disponibilă brigada operativă. Mai pe înțelesul tuturor, persoanele care ar fi putut să preia plângerea și să se ocupe de investigație nu se aflau în secție. Subliniez cu această ocazie că există un deficit major de personal în acest domeniu, iar cei care activează sunt nevoiți să facă o muncă mult mai amplă, ce presupune o serie de îndatoriri care în mod normal nu le-ar reveni.
Am sunat așadar a doua zi dimineață la prima oră pentru a afla dacă a revenit brigada operativă și am aflat, din fericire (pentru că am evitat un drum în plus), că din cauza faptului că infracțiunea a avut loc într-un mijloc de transport în comun, trebuie să mă adresez Brigăzii de Poliție pentru Transportul Public, cu sediul în sectorul 4.
Mult deranj și bătaie de cap pentru un telefon care, în esență, nu era nici prea scump, nici prea performant.
Însă era nou și, cel mai important, era al copilului meu. Poate nu aș fi recurs la ajutor din partea autorităților statului dacă ar fi fost vorba despre telefonul meu....Undeva însă, în intervalul de timp scurs între seară și dimineață, în care am primit tot felul de sfaturi de la prieteni și în care oricum îmi luasem gândul de la a recupera mobilul, mi-am dat seama că este vorba despre mai mult decât un simplu obiect. A apărut dorința de a afla dacă sistemul de justiție funcționează într-adevăr și de a-i oferi copilului un exemplu. Pentru că el a asistat la absolut toată frustrarea și necăjirea mea și, cumva, trebuia să afle că nu există doar oameni răi pe lume, care pun mâna pe lucruri ce nu le aparțin, ci și oameni buni, care îi găsesc și îi pedepsesc pe primii. La asta a început să se rezume totul.
Așadar, am luat copilul de mână și m-am deplasat la Brigada de Poliție pentru Transportul Public. Aici, din fericire, nu era nicio persoană vătămată, cel puțin la momentul la care am ajuns eu. Am ajuns să discut aproape 2 ore câțiva domni, tineri și extrem de comunicativi, care mi-au explicat în detaliu cum decurge întregul proces. Și i-am apreciat enorm pentru munca lor, chiar dacă consta la momentul respectiv în completarea unor hârțoage (munca urma să continue încă cel puțin 1 oră după plecarea mea deoarece sunt necesare mai multe procese verbale de completat - în jur de 6-7 pentru fiecare caz în parte). Iată ce sfaturi am putut prelua din întreaga conversație:
- Întotdeauna, indiferent de locul unde te afli, trebuie să acorzi atenție deosebită bunurilor de valoare pe care le transporți. În teorie, este adevărat, sună mai ușor decât în practică. Dar nu este imposibil.
- Dacă ești victimă a unei infracțiuni, ai suferit vreun prejudiciu, poliția te poate ajuta. Cel puțin va încerca să te ajute. Acesta este rolul ei și nu porni de la prezumția greșită că stau degeaba, iar tu îți pierzi timpul de pomană la cozi și completând declarații
- Contează foarte mult pentru a te putea ajuta atât pe tine, cât și pe ei să soluționeze cât mai rapid investigația, spiritul tău de observație. Dacă ești capabil să remarci persoanele din jur și mai ales să le reții figura, sunt șanse mai mari să identifici un suspect în baza de date care ți se va prezenta. Da, chiar au așa ceva, nu există doar în filme. S-ar putea însă să ai ceva coșmaruri după ce o vei consulta efectiv...
- Oferă cât mai multe detalii. Chiar dacă ție ți se par complet lipsite de importanță, ele ajută la creionarea unui proces verbal cât mai bine pus la punct.
- Dacă bunul care ți-a fost sustras în mod fraudulos este un telefon mobil (cel mai adesea) este esențial să ai codul IMEI al telefonului (se află inscripționat pe cutia sa), precum și factura de achiziție (ca să demonstrezi că ești proprietarul acestuia).
Nu te aștepta la minuni peste noapte.
Investigația durează destul de mult timp pentru că: trebuie aprobată de procuror și apoi trebuie să treacă o perioadă de timp ca bunul tău să ajungă în posesia unei persoane de bună credință (de unde poate fi depistat, preluat și respectiv returnat proprietarului de drept - adică tu). Investigația poate ajunge la un cost astronomic, de până la mai multe ori valoarea produsului; dar pentru poliție nu are relevanță valoarea prejudiciului, ci prinderea infractorului. Prin urmare, atunci când acesta este prins, la rândul tău și tu îi poți ajuta pe ei dacă participi la reucunoaștere sau depui mărturie (evident, dacă ai cunoștință despre semnalmentele infractorului). Pentru că polițiștii muncesc uneori câteva luni pentru o cauză care se duce realmente pe apa sâmbetei dacă tu cazi la înțelegere cu inculpatul/suspectul. Deci ajută și implicarea ta după ce tu îți recuperezi bunul. Și este apreciată. Mie personal mi se pare o obligație nescrisă, o datorie civică pe care o ai față de niște oameni care practic te-au ajutat.
De ce trebuie să mergi la poliție când ești victima unei infracțiuni?
După cum a zis și un prieten, Tu îți faci datoria cetățenească, rămâne să-și facă și ei datoria polițienească. Nu are niciun sens să deznădăjduiești și să-ți plângi de milă. Iar singurii care te pot ajuta în situația asta sunt, în mod logic, doar polițiști.
În final, mă bucur că pot privi partea plină a paharului. Am cunoscut câteva dintre persoanele, reprezentanți ai autorității statului, la care apelezi de obicei când rămâi fără variante. Ei mi-au demontat o serie de idei preconcepute, în special legate de activitatea pe care o exercită și modul în care o fac. Iar băiatul meu a înțeles că întotdeauna trebuie să spere la dreptate și la adevăr. Chiar dacă nu sunt întotdeauna posibile, prin modul tău de acțiune și reacțiune, poți ajuta să se întâmple.
Urmareste-ne pe Google News
