Fiul meu era să moară pentru că eu eram preocupată cu telefonul

Copilul meu era să se înece fiindcă eu eram preocupată cu telefonul

Într-un weekend, când Beckham al meu avea un an, am ieșit afară să ne jucăm. Sophie a noastră, în vârstă de patru ani la acea vreme și mereu în mișcare, se juca de-a castelul în căpițele de fân, pretinzând că este o prințesă, în timp ce băiatul alerga prin plantația de dovleci după un pisoi auriu care îi atrăsese atenția.

Mă uităm și zâmbeam la amândoi, bucurându-mă de aerul de toamnă și de soarele cald. După un timp, am decis să încep să mut cei aproximativ 50 de dovleci mici pe care îi recoltasem din grădina noastră și să-i așez pe mesele de picnic din lemn de lângă noi. Ridicăm dovleceii, mă uităm în jur pentru a mă asigura că ai mei copii sunt în siguranță și apoi îmi duceam brațul plin de dovleci spre masă. Ochii mei treceau de la dovleci la masă, la copii - și înapoi de nu știu câte ori.

Citește și: Ce condamnare a primit femeia din Dej care și-a lăsat copilul să moară mâncat de viermi

La un moment dat, m-am așezat la una dintre mese că să îmi trag puțin sufletul și să îmi verific telefonul. Am evadat, preț de câteva secunde, pe site-urile de știri și pe social media și dintr-odată, toată relaxarea mea a fost întreruptă de țipetele fiicei mele. Era de cealaltă parte a rulotei pline de dovleci. Am fugit.

Inima mi s-a oprit când mi-am văzut copiii, dar picioarele mele au continuat să alerge. Am țipat, în timp ce în sinea mea mă rugăm la Dumnezeu că totul să fie bine. Copilul de 1 an urmărise pisoiul galben, despre care va povesteam, până la iazul cu peștișori aurii care se află în curtea noastră. Iar băiețelul meu era în iaz. Sora lui, fetița de patru ani pe care o deplâng frecvent pentru că este prea independentă, îl apucase de haine încercând să îl țină la suprafață și să nu se înece. Ce s-ar fi întâmplat dacă Sophie nu ar fi fost acolo? Dacă nu ar fi fost atât de independentă și de capabilă? Ce s-ar fi întâmplat dacă...?

L-am tras cu toată puterea din lume pe Beckham din apă și mi-am așezat ambii copii în siguranță în poala mea. Cu lacrimile curgând, i-am îmbrățișat și i-am repetat lui Sophie: „I-ai salvat viața fratelui tău. Ai salvat viața fratelui tău”. Și apoi am blestemat acel telefon.

Citește și: O mama si-a infometat copilul pana la moarte… apoi a comandat pizza

Copilul meu ar fi putut să se înece! Eu sunt mama care este hiperalertă în permanență. Am avut parte de prea multe întâmplări nefericite în viața pentru că eu să fiu altfel decât vigilentă. Dar în această împrejurare am lăsat garda jos. Iar copilul meu, prea mic să înoate sau să conștientizeze pericolul, a ajuns în iaz.

Îți mulțumesc, Doamne, că ai salvat acest copil. Îți mulțumesc pentru că te-ai asigurat că Sophie a mea capabilă, care își iubește frățiorul, era în gardă! Voi ține cont de acest avertisment. Și îl împărtășesc și cu voi, dragi părinți. Puneți telefonul jos! Este ușor să ne pierdem concentrarea asupra prezentului, nu-i așa? Mai ales atunci când avem acces instantaneu la tot ce se întâmplă pe tot globul.

Haideți să ne propunem să ne concentrăm mai mult pe ce se întâmplă aici și acum. Să încercăm să ne îngrijorăm mai puțîn de lucruri care nu depind de noi și să ne concentrăm mai mult pe ceea ce avem în fața ochilor.

Articol tradus și adaptat după un material publicat pe site-ul community.today.com.

Citește și: Îți amintești de băiețelul subnutrit din Nigeria salvat de o asistentă socială? Uite cum arată și ce face acum