Acum, după ce am aprofundat cercetările privind cavalerismul, de ce există și care este scopul său de fapt, sunt foarte împotriva lui fiindcă mi-am dat seama că are, de fapt, rădăcini în lipsa de respect.
Nu-mi voi învăța fiul să fie cavaler și nici nu-mi voi învăța fiica să creadă că cavalerismul este drăguț!
Știu că această postare va stârni discuții pro și contra. Așa că, mai întâi, vreau să subliniez că nu spun că nu ar trebui să ne învățăm copiii să fie generoși sau să ajute. Este grozav să îi învățăm pe micuții noștri să ofere o mână de ajutor atunci când cuiva îi este greu! Dar cred cu tărie că nu ar trebui să îi învățăm pe băieți să facă acest lucru în mod special pentru fete. Ar trebui să îi învățăm pe copii să vină în ajutorul altora care au nevoie și doresc ajutor, indiferent de sexul lor - și să nu facem presupuneri generale cu privire la tipurile de persoane care au nevoie de ajutor și care nu au nevoie.
Ideea că băieții ar trebui să se străduiască să ajute sau să protejeze fetele promovează idei periculoase și, în cele din urmă, un comportament periculos. (Dar dacă v-ați învățat copiii cavalerismul, nu vă îngrijorați! Doar o ușoară modificare a încadrării transformă cavalerismul în bunătate față de toți).
Deși cavalerismul este insidios, este foarte atractiv. Printre altele, oferă un cod simplu de conduită pe care tinerii, de obicei heterosexuali, trebuie să îl urmeze atunci când au de-a face cu sexul opus. Cavalerismul oferă „reguli stricte și rapide, care sunt super restrictive [dar] sunt, de asemenea, foarte eliberatoare în restrictivitatea lor, deoarece prezintă o soluție la probleme complexe”, spune Matt Hammond, psiholog social la Universitatea Victoria din Wellington, Noua Zeelandă.
La prima vedere, cavalerismul pare a fi un câștig pentru ambele părți: îi face pe bărbați să se simtă generoși și utili. Aceștia ajung să fie protectori și eroi, făcând bine în lume, tratând bine femeile și menținându-le în siguranță. De asemenea, le face pe femei să se simtă prețuite - la urma urmei, doar persoanele valoroase merită protecție și sprijin. Cercetările au arătat că femeile tinere îi găsesc pe bărbații cavaleri mai atractivi decât pe cei care nu sunt cavaleri și, la un anumit nivel, acest lucru nu este teribil de surprinzător.
Dar dacă analizezi mai prodund acest concept și te uiți la cercetări, descoperi că cavalerismul este condescendent și se bazează pe idei misogine. (În literatura de cercetare, cavalerismul este denumit „sexism binevoitor”.) Ideea că bărbații ar trebui să aibă grijă de femei și să le protejeze implică în mod inerent faptul că femeile sunt mai slabe și mai puțin competente. Este ca și cum bărbații cavalerești ar gândi: „Noi iubim femeile. Noi iubim fetele. Dar ele sunt, de asemenea, atât de neajutorate încât trebuie să ne asigurăm că nu se rănesc singure în timp ce deschid ușa”, a declarat Andrei Cimpian, un psiholog de la Universitatea din New York care studiază dezvoltarea cognitivă, inclusiv modul în care se dezvoltă prejudecățile. „Transmiterea ideii că fetele au nevoie de protecție suplimentară - deși pe moment, ar putea fi un lucru frumos pentru fete și s-ar putea simți bine în legătură cu asta - este în cele din urmă subminatoare, deoarece mesajul este că ai nevoie de ajutor suplimentar.”, mai adaugă acesta.
În mod conștient, desigur, multe femei și fete nu interpretează cavalerismul ca fiind sexist - și, așa cum am spus, cu ani în urmă, nici eu nu am făcut-o. Acesta este un alt motiv pentru care a devenit un element de bază al culturii noastre: Servește, cel puțin inițial, pentru a menține femeile fericite în rolurile lor subordonate. Dacă bărbații ar fi în mod deschis misogini, multe femei nu i-ar tolera.
Nu spun că bărbații care sunt gentlemani pretind că adoră femeile pentru a le face pe acestea să îi tolereze. Cavalerismul nu este un act de manipulare intenționată. Mulți bărbați cavaleri cred cu adevărat că ceea ce fac este util și iubitor - cunosc o mulțime de astfel de bărbați și au intenții bune! - și mulți ar putea fi extrem de jigniți de argumentul că cavalerismul își are rădăcinile în sexism.
Dar știm din cercetări că bărbații care susțin sau se angajează în comportamente cavalerești tind, de asemenea, să aibă în profunzime convingeri mai vădit sexiste, chiar dacă nu sunt conștienți de acest lucru. Cele două tipuri de sexism - benevolent și ostil - merg de obicei mână în mână. Știm, de asemenea, că cavalerismul are consecințe negative, chiar și atunci când bărbații au intenții bune.
Pentru a atrage o perspectivă din cercetarea în domeniul parental, știm că atunci când părinții intervin și îi ajută pe copii la teme, copiii interpretează ajutorul ca pe un semn că părinții lor îi consideră incompetenți. Același lucru este valabil și atunci când bărbații intervin și ajută femeile și fetele care nu le cer sau nu au nevoie în mod special de ajutorul lor - le poate face să se simtă ca niște ratate.
Cercetările arată că femeile suferă, de fapt, un prejudiciu direct din cauza cavalerismului. Femeile care experimentează cavalerismul se simt mai puțin competente și au performanțe mai slabe decât alte femei din cauza faptului că se îndoiesc de capacitățile lor. Femeile care cred că ar trebui să fie protejate de bărbați tind să aibă ambiții profesionale mai mici, să se supună mai mult partenerilor lor în ceea ce privește deciziile legate de carieră și să creadă că principala lor sarcină este de a sprijini obiectivele partenerului lor.
Cavalerismul face mai mult decât să întărească ideea că femeile sunt sexul slab - de asemenea, celebrează și recompensează anumite tipuri de femei și anumite tipuri de comportamente, în detrimentul altora. Într-o cultură modelată de un sexism binevoitor, bărbații sunt recompensați pentru puterea și tăria lor (inclusiv pentru grija față de femei), în timp ce femeile sunt recompensate pentru căldura și docilitatea lor (inclusiv pentru că permit bărbaților să le fie protectori). Atunci când femeile nu se conformează acestor idealuri, fațada fericită se destramă adesea. „Totul face parte dintr-o ideologie de patrulare a limitelor, un fel de ideologie de întărire a ierarhiei, în care atitudinile față de femei sunt pozitive atâta timp cât acestea îndeplinesc normele tradiționale”, a mai spus Cimpian.
Cu alte cuvinte, femeile sunt în mod obișnuit protejate și iubite de bărbații cavaleri atâta timp cât se conformează rolurilor tradiționale de gen. De îndată ce femeile încearcă să se împotrivească acestor norme, bărbații cavaleri se întorc adesea împotriva lor. După cum a explicat Hammond, această sabie cu două tăișuri a sexismului ajută la explicarea motivului pentru care bărbații pot spune că își iubesc și îngrijesc soțiile chiar dacă susțin, de asemenea, că femeile sunt prea emoționale sau prea slabe pentru a deține poziții de putere. Atâta timp cât femeile rămân în bucătărie, ele vor rămâne în grațiile bărbaților; dacă îndrăznesc să se aventureze afară, sunt de disprețuit.
Totuși, cavalerismul nu este rău doar pentru femei și fete - este rău și pentru bărbați și băieți. Dacă ai convingerea că băieții trebuie să fie întotdeauna cei care oferă ajutor și niciodată cei care au nevoie de ajutor, acest lucru poate inocula anumite idei despre masculinitate - că un bărbat trebuie să fie dur tot timpul, că nu pot arăta slăbiciune, mai spun cercetătorii.
În ceea ce privește modul și momentul în care copiii învață despre cavalerism, încă nu știm prea multe - dar ceea ce modelăm și promovăm în calitate de părinți joacă aproape sigur un rol. Într-un studiu realizat în 2019, Brenda Gutierrez, absolventă de psihologie a dezvoltării la University of California Santa Cruz, și colegii săi au descoperit că începând cu vârsta de aproximativ 3 ani, fetele cred că ele, mai mult decât băieții, ar trebui să fie ajutate și salvate de alții. De asemenea, au descoperit că băieții preșcolari cred că ei, mai mult decât fetele, ar trebui să acționeze ca eroi. Iar în 2021, Hammond și Cimpian au raportat că copiii care susțin sexismul binevoitor - care, în esență, cred că femeile sunt minunate, dar ar trebui protejate - tind, de asemenea, să susțină idei sexiste mai vădit ostile, cum ar fi aceea că femeile sunt mai slabe decât bărbații. Studiul lor sugerează că, atunci când îi învățăm pe copii să fie cavaleri, îi învățăm, de asemenea, fără să vrem, să creadă că bărbații sunt mai buni și mai puternici decât femeile.
După ce am citit toate aceste cercetări, fac acum un efort concertat pentru a nu promova cavalerismul în casa mea. Înseamnă asta că nu-mi voi învăța niciodată fiul să ajute fetele sau că nu-mi voi instrui fiica să nu accepte niciodată ajutor din partea unui băiat? Nicidecum. Voi încerca, totuși, să fac următoarele:
- Să-mi învăț copiii că pot și ar trebui să ofere ajutor și să fie amabili cu ceilalți, indiferent de sexul lor. Dacă vor să țină ușa deschisă pentru prietenii lor, foarte bine, dar faceți-o și pentru prietenii băieți și pentru prietenele fete;
- Dacă observ că partenerul meu o ajută pe fiica mea mai mult decât pe fiul meu, voi semnala acest lucru. De asemenea, îl voi ruga să nu mă ajute doar pentru că sunt femeie. (Voi avea grijă să nu-mi ajut fiica mai mult decât pe fiul meu, de asemenea.) Acestea fiind spuse, voi accepta ajutorul partenerului meu atunci când am nevoie de el;
- Voi evita să sexualizez prieteniile între sexe. Dacă fiul meu are o prietenă care este fată, nu o voi numi „iubita” lui și nici nu voi glumi despre faptul că se vor căsători. Acest lucru promovează ideea că băieții și fetele ar trebui să se împrietenească unul cu celălalt doar în mod romantic și duce adesea la încurajarea de către adulți a unui comportament cavaleresc;
- Voi practica egalitatea de gen în gospodărie. Cercetările sugerează că, atunci când tații își asumă mai multe munci casnice, fiicele lor nu numai că au mai multe șanse de a aspira la o carieră, dar și carierele pe care le doresc sunt mai puțin stereotipice din punct de vedere al genului. Asta pentru că, atunci când tații nu ajută suficient în gospodărie, se întărește ideea că rolul bărbatului este în afara casei, ca protector și susținător al familiei, și că femeile ar trebui să fie gospodine;
- Îmi voi încuraja fiul să respingă normele de gen. Nu putem elimina sexismul doar schimbând modul în care lumea privește fetele și femeile, a spus Hammond.
De asemenea, trebuie să schimbăm ceea ce societatea așteaptă de la băieți și bărbați. Trebuie să ne lăsăm fiii să plângă. Nu ar trebui să îi facem de rușine atunci când cer ajutor sau se simt speriați. Nu ar trebui să le spunem niciodată că nu pot fi profesori sau asistenți medicali. Inegalitatea de gen este o problemă pentru toată lumea! Îi reținem atât pe băieți, cât și pe fete, atunci când promovăm idei învechite despre ceea ce poate sau ar trebui să facă fiecare om, în funcție de sex.
Citește și:
Surse foto: istockphoto.com
Surse articol: Articol tradus și adaptat după un material publicat pe site-ul melindawmoyer.substack.com.
Urmareste-ne pe Google News
