„Cum am supraviețuit după ce soțul meu ne-a părăsit. Credeam că viața mea s-a terminat...”

Un divorț nu este un motiv de disperare, nu definește niciunul din parteneri și cu siguranță nu trebuie privit ca un eșec. Ne demonstrează acest lucru o femeie care, după ce a trecut printr-un divorț dureros, a considerat că toată viața ei s-a încheiat. Fiind într-o relație de opt ani cu soțul ei Phillip, care i-a fost cel mai bun prieten, iubitul din liceu, tatăl celor doi copii Carrie și Isabelle, momentul destrămării căsniciei a fost perceput că o ruptură iremediabilă și o durere incomensurabilă în sufletul mamei.

„Soțul meu mergea des în călătorii de afaceri, iar când se afla acasă nu își putea dezlipi ochii de la telefon”

„Îmi spusese că era nefericit și că avea să se cazeze la un hotel pentru câteva zile să se gândească la întreaga situație. Dar zilele s-au transformat în săptămâni și, deși știam că avem probleme în relație, nu-mi dădeam seama cât de profunde deveniseră acestea. Am ratat toate semnalele pe care soțul meu mi le dădea, atât pe cele mici, cât și pe cele mari. Nu mă lăsa niciodată să parchez în garajul său. Mașina lui era mai scumpă, așa că trebuia să-mi parchez propriul autoturism pe alee și să pierd zeci de minute în șir în diminețile reci de iarnă curățând geamurile de gheață.

Când a plecat pentru ultima dată din casă i-am făcut cu mâna, dar nu mi-a răspuns. Și în loc să se întoarcă să luăm cina împreună așa cum obișnuiam, a pierdut atâtea băițe ale copiilor, atâtea seri în familie. În ultimul timp, participa adesea la întruniri și mese corporative care țineau până târziu, mergea în călătorii de afaceri foarte des, iar când se afla acasă nu își putea dezlipi ochii de pe telefon”, își amintește mama.

Femeia susține că soțul ei nu mai manifesta interes în ceea ce privește familia, relația lor de cuplu sau copiii și nu își mai dorea încă un membru al familiei așa cum planificaseră de foarte mult timp. 

„Nu mai vreau copii. Și nu o să-mi schimb părerea”, i-a spus soției sale într-o seară. Soția a fost devastată la auzirea acestor cubinte și a decis ca împreună cu soțul ei să viziteze un consilier de familie, un terapeut în cuplu. Aceasta a crezut că trecea prin provocări normale ale oricărui cuplu, dar nu mică i-a fost mirarea atunci când tatăl ei s-a prezentat la ușa propriei fiice ținând în mână un plic mare care conținea un secret ce avea să-i schimbe viața radical. Devastată, femeia nu știa că acel plic conținea de fapt un nou început.

Scrisoare către soțul care m-a înșelat

„Părinții mei au angajat un detectiv particular. Rezultatele investigației au fost dureroase. Soțul meu mă înșela cu o ospătăriță”

„Mi-am pierdut prietenul din copilărie, băiatul care m-a dus pentru prima dată la balul bobocilor, persoana care îmi înțelegea gândurile mai bine decât puteam eu. Am pierdut bărbatul care mă ținea de mână în timpul cezarienei de urgență, tatăl care a schimbat scutecele fiecărui copil. Mi-au fost spulberate toate visurile cum ar fi acela de a merge împreună cu copiii într-un Safari în Africa atunci când ar fi crescut”, susține mama.

În plicul alb imaculat primit de la tatăl ei era ascunsă dovada că Phillip avea o aventură cu altcineva. În trecut, acesta mai avusese o aventură, lucru care a determinat-o pe soția lui să se simtă umilită dezamăgită, să se urască zile în șir.

„Privind imaginile din plic am realizat pe loc în bucătărie că Phillip nu era bărbatul cu care voiam să-mi petrec restul vieții, nu mai era bărbatul pe care l-am iubit de la bun început. Sentimentele mele pentru el s-au sfârșit instantaneu. Mi-a spus că avusese o aventură pentru că se simțea confuz, nefericit și nu voia să-mi rănească sentimentele. De asemenea, se simțea copleșit de responsabilitățile venirii pe lume a copiilor și, deși mi-aș fi dorit din tot sufletul să îl cred, m-am simțit murdară, târâtă în noroi. Phillip avusese o viață dublă, o dovadă de lașitate din partea lui, de vulgaritate. Nu l-aș mai fi putut ierta niciodată”, susține femeia trădată.

„-Cum ai îndrăznit? Ești dezgustător. Sper să nu semene copiii tăi cu tine! Ieși afară.
-Pot să mai am o ultimă îmbrățișare?
-Ieși afară. Și îți spun de pe acum ca să știi, că într-o bună zi o să scriu tot ce ai făcut, să afle întreaga lume despre aventura ta!”, își amintește mama.

„Mă rugam continuu la Dumnezeu să oprească această durere pe care o simțeam”

Următoarea dimineață femeia i-a îndesat toate costumele și cămășile foarte scumpe în saci de plastic de gunoi, a luat toate fotografiile de nuntă de pe pereți, toate fotografiile de familie, în timp ce încerca să își dea seama câți ani avea Isabelle atunci când aventura lui cu o femeie străină a început. A lăsat două poze în toată casa cu tatăl copiilor, în camerele acestora. Și-a dat jos verigheta și a trecut prin toate cele cinci stadii ale durerii: negarea, furia, negocierea, depresia și acceptarea.

Desi dorința ei a fost să treacă peste durere cât mai repede posibil și să uite tot ceea ce i s-a întâmplat, nu a reușit. A avut dureri fizice, dureri în piept din cauza plânsului și oftatului, nu s-a putut abține din plâns: „mă rugam continuu la Dumnezeu să oprească această durere pe care o simțeam”.

Orice melodie tristă de la radio era compusă parcă special pentru ea și femeia se tortura ore în șir gândindu-se la modul în care soțul ei iubea acum o altă femeie. Din fericire, familia a susținut-o.

„Fratele meu Jarrad mă ajuta să repar lucrurile prin casă, jucăriile stricate ale copiilor, pentru că nu știam cum să fac față singură atâtor provocări pe care le presupune o gospodărie. Sora mea venea adesea și mă ajuta cu copiii atunci când eram prea tristă pentru a putea face ceva și îmi spunea: „Trebuie să arunci toate hainele acestea ponosite și să-ți cumperi rochii noi pentru întâlnirile la care vei merge”, își amintește ea.

Și fratele ei Daniel o ajuta cu tot ce putea, îi răspundea apelurilor chiar și în miez de noapte, iar părinții ei deveniseră bonele perfecte pentru copii și susținătorii ei numărul unu în întâlnirile cu avocații.

„Au fost momente când eram atât de supărată pe ei pentru că au angajat un detectiv particular, dar apoi mi-am dat seama că trebuie să fiu recunoscătoare pentru acest lucru. Îmi place privește familia fostului meu soț, nu am avut parte de aceeași susținere. Lisa, sora fostului meu îmi spunea că este un tătic bun, chiar dacă a greșit în relație. Acela a fost și momentul în care i-am închis și nu i-am mai răspuns niciodată la telefon.

Mătușa mea m-a încurajat și mi-a spus că este momentul să mă maturizez și să iau viața așa cum este. Și asta am și făcut. Am mers la un terapeut, o persoană blândă care nu m-a lăsat să mă victimizez prea mult timp și care m-a ajutat să realizez că micuții mei aveau nevoie de o mămică fericită. Tot terapeuta m-a asigurat că toate certurile dintre părinți afectează copiii și am realizat că micuții mei nu meritau ceea ce le făceam”, mărturisește femeia trădată.

„Deci nu voi mai avea un tătic?....”

Mama a început să vorbească cu fiecare dintre copilași pentru a-i face să înțeleagă ce se întâmplă în familia lor. „Carrie, fiecare familie este diferită. Unele familii au doi tătici, altele au două mămici, altele un singur părinte și sunt și copii care nu au deloc părinți. Dar tu ai o mămică și un tătic care te iubesc foarte mult, doar că tati nu va mai locui cu noi, ci în altă parte”, i-a spus mama fetiței ei care o privea neliniștită.

„-Deci nu voi mai avea un tătic?”, a întrebat ea cu glasul tremurând.
„-Nu, draga mea vei avea! Dar de acum vei avea două pătuțuri în două căsuțe diferite pentru că mami și tati nu vor mai locui împreună. Se mai întâmplă. Nu este vina ta. Câteodată mămicile și tăticii sunt mai fericiți atunci când nu locuiesc împreună”, i-a răspuns mama blând.

Nu mi-am înșelat soțul niciodată, dar testul ADN spune că fiica noastră nu este a lui

„Le căutam disperată răsuflarea în pătuțurile lor, doream să le sărut gâturile calde, dar eram singură în casă, în timp ce fiicele mele erau la tăticul lor”

Locul de refugiu al mamei a devenit sala de sport, unde făcea exerciții cardio, cursuri de box care i-au redat puterea și încrederea în propriile forțe. Mărturisește că adesea plângea în timp ce lovea sacul de box, în speranța că ceilalți colegi de sală vor crede că lacrimile ei erau doar picături de transpirație care i se prelingeau în ochi. „Uneori mă antrenam atât de mult, încât buzele deveneau albăstrui. Am mers chiar la un cardiolog pentru un control de rutină, crezând că acțiunile lui Phillip mi-au afectat inima”, susține ea.

Ulterior, lucrurile s-au mai așezat pentru mămica singură. Aceasta a stabilit împreună cu soțul ei să ia fetițele două seri pe săptămână la cină și sâmbătă noaptea pentru a rămâne la el. Phillip a închiriat un apartament în apropiere, le-a asigurat pătuțuri curate cu așternuturi cu Cenușăreasa, le-a cumpărat jucării, astfel încât să se simtă confortabil, iar pentru mamă, prima sâmbătă petrecută departe de fetițele ei a fost un adevărat chin.

„Le căutam disperată răsuflarea în pătuțurile lor, doream să le sărut gâturile calde, dar eram singură. Atunci am început să am remușcări. Oare ar fi trebuit să-l las pe Phillip să se întoarcă atunci când m-a rugat și să încercăm să reparăm relația? Neavând niciun răspuns, m-am târât sub așternuturile mele reci și m-am gândit că la 32 de ani, nimeni nu ar fi vrut să iasă la întâlniri cu o mamă cu doi copii ca mine”, își amintește ea.

Soțul meu m-a înșelat, dar nu le voi spune niciodată copiilor mei. O fac pentru ei, nu pentru el!

„L-am întâlnit pe Steve, un tătic singur dedicat, care mi-a plăcut din prima clipă!”

Foarte curând, femeia a mers la o sesiune de shopping. Și-a cumpărat pantofi cu toc înalt, rochițe provocatoare, jeanși strâmți și topuri care îi avantajau formele frumoase. Fiindcă slăbise foarte mult în lunile de după divorț, avea nevoie de o nouă garderobă. Formele i se schimbaseră datorită antrenamentelor la sală și a faptului că a supraviețuit doar cu ciocolată neagră, cafea și biscuiți. Femeia și-a făcut în scurt timp prieteni noi, a învățat să meargă pe tocuri, s-a înscris la cursuri de yoga, a început să mănânce din nou sănătos și se simțea invincibilă.

Faptul că a fost abandonată de fostul ei soț pentru o ospătăriță a fost de fapt o binecuvântare pentru ea.  A învățat să ia decizii singură, să se descurce singură și să accepte într-un final că mariajul ei luase sfârșit. Un prieten i-a stabilit femeii o întâlnire cu un bărbat pe nume Steve cu care s-a întâlnit și pe care l-a plăcut din prima clipă fiindcă era calm, atent și un tătic dedicat. Și el era un tătic singur care își creștea fiica cu ajutorul familiei și cu care a rămas împreună pentru a forma o familie fericită.

„Uneori mă tem că și Steve mă va părăsi, dar imediat mă asigură că trebuie să am încredere în el. Sper că atunci când copiii vor fi mari să înțeleagă deciziile pe care le-am luat și faptul că m-am luptat pentru fericirea lor. Îmi doresc ca fiicele mele să crească văzând ce înseamnă o căsnicie fericită”, mărturisește mama.

O poveste care cu siguranță se aseamănă cu multe altele în societatea actuală, femei înșelate și părăsite de parteneri prea lași pentru a recunoaște că au găsit iubirea în altă parte.  Orice femeie are nevoie de iubire, afecțiune și merită o viață împlinită, iar copiii merită să crească într-o familie fericită fără certuri și trădări.